1555

Dosar nr. 1112/1371/2007 (Numar în format vechi 4816/2003)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COMERCIAL MURES

FALIMENTE

SENTINTA Nr. 1555

Sedinta publica de la 14 Noiembrie 2007

Pe rol fiind pronuntarea asupra cererii formulate de creditoarea D.G.F.P. Mures, având ca obiect angajarea raspunderii personale a administratorilor debitoarei( dupa casare), cerere promovata în cadrul procedurii de faliment a debitoarei S.C. P S.R.L.

La apelul nominal  se constata lipsa partilor.

Procedura este legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei, dupa care:

Mersul dezbaterilor si sustinerile partilor în fond s-au consemnat în încheierea sedintei publice din data de 01 noiembrie 2007, când s-a amânat pronuntarea asupra cauzei pentru data  de 6 noiembrie 2007, apoi pentru 14 noiembrie 2007, încheieri care fac parte integranta din prezenta.

Judecatorul sindic,

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr. 4816/2003 (1112/1371/2007), la data de 26 mai 2005, creditoarea DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE MURES, prin Administratia Finantelor Publice Reghin, a solicitat angajarea raspunderii personale a administratorilor pârâti G M si N A, urmând ca acestia sa fie obligati la plata creantei datorate de  falita S.C. „P” S.R.L., catre bugetul de stat, în cuantum de  8.399.639.760 lei. S-a cerut  totodata, luarea masurilor asiguratorii prev.de art.139 din Legea nr.64/1995 ® iar în ceea ce il priveste pe pârâtul G M, s-a  solicitat introducerea si citarea mostenitorilor acestuia întrucât este decedat.

În motivarea cererii se arata ca  potrivit raportului întocmit de lichidatorul judiciar S.C. „RVA Mures” S.R.L. si a raportului de expertiza întocmit, vizavi de  cauzele ajungerii societatii in stare de insolventa si lamurirea  situatiei patrimoniale a societatii, rezulta o serie de deficiente în conducerea societatii fata de care se fac responsabili cei doi pârâti.

In opinia creditoarei ambii pârâti se fac vinovati de ajungerea societatii în stare de insolventa. Proasta gestiune a patrimoniului este demonstrata de neevidentierea distincta a costurilor efectuate pentru obtinerea diferitelor categorii de produse finite si neurmarirea desfasurarii activitatii în conditii de rentabilitate.

Deasemenea remarca neurmarirea creantelor neîncasate care s-au amplificat de la 840.992.346 lei, la data de 31.12.1999, la 1.496.222.463 lei, la data de 31.07.2003. Nu în ultimul rând, observa existenta unor avansuri de trezorerie nerecuperate de 276.751.807 lei.

Referitor la aceasta din urma deficienta, creditoarea petenta o considera o cauza, în acelasi timp o fapta ilicita încadrabila în disp.art.124 din Legea nr.64/1995 (numerotarea legii înainte de ultima republicare).

Creditoarea sustine în continuare ca pârâtul G M era administrator al societatii debitoare, fiind în acelasi timp asociat si administrator la o alta societate comerciala, respectiv S.C. „A O T” S.R.L. Acatari, întreaga operatiune de desfacere a S.C. „P” S.R.L. facându-se prin intermediul si în beneficiul exclusiv al S.C. „A O T” S.R.L. Acatari. Ca urmare a acestei directionari a profitului, S.C. „P” S.R.L. – debitoarea din dosarul de fata, a ajuns sa înregistreze pierderi si, în final, sa ajunga în stare de insolventa.

Dupa cum rezulta din situatia scriptic evidentiata contabil, în patrimoniul debitoarei trebuia identificata o cantitate de aproape de 1000 m cub masa lemnoasa pe picior, ceea ce în fapt nu s-a gasit de catre lichidator. Este iarasi o situatie ce demonstreaza fie neconducerea corecta a contabilitatii, fie o sustragere, disparitie a acestor active, culpabila pârâtilor în calitate de  administratori.

Aspectele negative încadrabile în disp.art.137 din Legea nr.65/1995 ® se regasesc si în procesul-verbal de control fiscal încheiat la 17 februarie 2005 de reprezentantii D.G.F.P. Mures - Directia Controlului fiscal, concluzii ce decurg din consultarea rezultatului controlului si care sustinând suplimentar temeinicia si admisibilitatea cererii creditoarei.

Prin încheierea nr.67/C/26 mai 2005 (fila 57-58 volum III), ramasa irevocabila odata cu pronuntarea deciziei nr.2324/R/29.08.2005 de catre Curtea de Apel Tg, Mures (dosar nr. 2497/2005/CCA), judecatorul sindic a admis in parte, în camera de consiliu, cererea creditoarei privind instituirea masurilor asiguratorii, pronuntându-se doar în privinta pârâtului N A, în sensul ca a dispus înfiintarea sechestrului asigurator asupra valorilor aflate în patrimoniul acestui pârât în limita sumei de 1.399.639.7660 lei. Solutionarea cererii având acelasi obiect în ceea ce îl priveste pe pârâtul G M, decedat la data sesizarii instantei de catre creditoare, a fost disjunsa si prorogata din necesitatea de a pune în discutia partilor implicatia faptului decesului acestei persoane la data formularii cererii D.G.F.P. Mures.

Prin întâmpinarea înregistrata la 27 iunie 2005, pârâtul N A a solicitat respingerea integrala a cererii creditoarei,  ca fiind neîntemeiata.

În opinia acestui pârât, nu exista nici un argument care sa permita constatarea vreuneia din situatiile prev.de art.137 din Legea nr.64/1995 ®. Acest text presupune întrunirea cumulativa a doua conditii: starea de insolventa a societatii comerciale, asociata cu savârsirea uneia din faptele expres si limitativ enumerate în textul legal. In speta este întrunita, în ceea ce-l priveste pe acest pârât, doar prima conditie, insuficienta însa. Apoi, trebuie sa existe o legatura de cauzalitate între omisiunile delictuoase ale conducatorilor societatii debitoare, pasivul societatii si prejudiciul pe care îl încearca creditorii petenti. Faptele generatoare de prejudiciu sunt limitativ prevazute de legiuitor în cuprinsul art.137 al.1 lit.a-g din Legea nr.64/1995 ®, iar sarcina probarii acestora incumba în speta de fata petentei D.G.F.P. Mures.

Pârâtul N A îsi încheie întâmpinarea consemnata la fila 98-100 volum III aratând ca raspunderea eventuala a persoanelor pârâte are o natura civila, divizibila, si nicidecum solidara care sa poata fi prezumata. El nu poate raspunde solidar alaturi de numitul G M, fiindca nu a avut simultan calitatea de administrator si nu au luat împreuna niciuna din hotarâre prejudiciabile la care se refera petenta.

Pe seama pârâtului G M, decedat, s-a invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale de exercitiu prin mandatarul acestuia av. L B,  pozitie avansata si mentinuta atât prin concluziile scrise înregistrate la data de 28.10.2005 cât si cu ocazia dezbaterilor de la ultimul termen din 8 decembrie 2005. Aceasta exceptie s-a întemeiat pe ideea ca persoana chemata în judecata era decedata la data formularii cererii de chemare în judecata. Nu exista nici o informatie referitoare la eventualii mostenitori si nici nu se pune problema unei eventuale suspendari a cauzei deoarece dispozitiile art.243 pct.1 Cod procedura civila sunt incidente doar în cazul în care pârâtul decedeaza în timpul procesului. Or, în speta de fata reclamanta a promovat actiunea  împotriva unei persoane decedate.

Prin sentinta nr. 1132 din 13.12.2005, judecatorul sindic a admisa exceptia privind lipsa capacitatii procesuale de exercitiu în ceea ce îl priveste pe pârâtul G M, decedat, respingând cererea creditoarei D.G.F.P. Mures împotriva acestuia si a admis partial cererea formulata de aceeasi creditoare, împotriva pârâtului N A, pentru suma de 1.480 ROL apreciind ca în aceasta limita, vizavi de atributiile de servici pe care le-a avut, a comis fapte ilicite incadrabile în disp.art.137 lit.a si e din Legea nr.64/1995®. Pretentiile pentru diferenta de suma au fost respinse, diferenta pentru care s-a dispus si încetarea sechestrului asigurator, aplicat prin încheierea nr.67/C/26 mai 2005.

 Prin decizia nr. 292/R/14.04.2006 Curtea de Apel Tg. Mures a admis recursurile declarate de creditoarea D.G.F.P. Mures si de N A si casând integral hotarârea mai sus mentionata a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Comercial Mures.

 Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de control a retinut ca activitatea societatii a continuat si ulterior depunerii demisiei de catre administratorii G M ( 01.05.2001- filele 28-33 volum III). Totodata, a mai aratat ca din actele care dovedesc continuarea activitatii: depunerea situatiei financiare la D.G.F.P. Mures pe anul 2002 ( fila 5-27 volum I dosar fond), semnata de N A; situatia declaratiilor care reflecta faptul ca societatea a avut angajati pâna în anul 2003 ( fila 128-132 volum I dosar fond); procesul- verbal semnat de N A ( fila 133-135 volum I dosar fond); facturi din anul 2002- 2003 ( fila 141-151 volum I dosar fond) si factura din anul 2001 semnata de N A, reiese ca acesta din urma a administrat în fapt societatea, dupa demisia administratorului G M.

 În rejudecare, la solicitarea judecatorului sindic, lichidatorul judiciar R.V.A Mures Insolvency Specialists SPPI, prin raportul nr. 749/22.03.2007 (fila 285), care a fost completat cu raportul nr. 1283/24.05.2007 (fila 323), a prezentat actele identificate în contabilitatea societatii debitoare care dovedesc, în opinia sa, ca acesta a actionat în calitate de administrator de fapt: extras din procesul- verbal al AGA a S.C. „P” S.R.L. înregistrat sub nr. 108/14.12.2000, prin care s-a aprobat deschiderea unui subcont de încasari si plati la B.C.R. Toplita si acordarea dreptului de semnatura pentru a opera în acest cont pentru N A; procesul-verbal al A.G.A. a S.C. „P” S.R.L. din data de 01.05.2001 privind demisia administratorului G M si numirea  lui N A în aceasta functie, cu precizarea ca a fost semnat doar de G M; procesele-verbale de predare primire a documentelor contabile ale S.C. P S.R.L. de la înfiintare pâna la data de 30.06.2001 (5 la numar), întocmite la data de 04.10.2001, acte care au fost predate catre N A; bilantul contabil încheiat la data de 31.12.2001, precum si cel încheiat la data de 31.12.2002, cu precizarea ca au fost semnate de N A în calitate de asociat si de catre d-na M M.

Lichidatorul apreciaza ca nu pot fi retinute ca si cauze ale ajungerii societatii în încetare de plati evenimentele întâmplate cu aproximativ 2 ani înaintea deschiderii procedurii, cu mentiunea ca, înca de la sfârsitul anului 2000, debitoarea si-a pierdut integral capitalul social, având un capital net cu o valoare negativa de – 850.199.000 lei vechi. La sfârsitul anului 2001, valoarea capitalului propriu a ajuns sa fie de – 1.104.019.000 lei vechi, deci s-a desfasurat o activitate nerentabila cu pierderi, care la sfârsitul anului 2002 a dus la pierderi în valoare de  182.256.000 lei vechi, capitalul având valoarea negativa de – 1.286.276.000 lei vechi.

Totodata, a mai precizat ca, în conditiile în care nu a constatat nereguli deosebite în modul de conducere a evidentelor contabile sau sustrageri din patrimoniul debitoarei, a considerat ca se impune angajarea raspunderii numai în ceea ce priveste inexistenta unor bunuri. Astfel a fost identificata o lipsa din activul debitoarei în valoare de 91.178,12 lei din care, în baza expertizei, a fost justificata lipsa unei valori de 88.546, 33 lei (reprezentând contravaloarea pierderilor tehnologice). Ca atare, considera ca a fost imputabila doar valoare de 2.631,79 lei.

Pe de alta parte, conducerea debitoarei nu a luat masuri pentru recuperarea unor creante în valoare de 123.923, 55 lei, care s-au prescris. Lipsa demersurilor pentru recuperarea creantelor a fost justificata de lipsa disponibilitatilor banesti necesare angajarii serviciilor unor avocati, precum si de faptul ca aceste creante erau împotriva unor clienti rau platnici, fara nici o sansa de recuperare.

Sesizeaza ca o parte din creanta reprezinta plati în avans acordate unor angajati ai debitoarei pentru recuperarea carora considera ca se face vinovata conducerea debitoarei.

Apreciaza ca S.C. „A O T” S.R.L. nu a beneficiat în mod real de pe urma colaborarii cu debitoarea, întrucât aceasta se afla tot în procedura de faliment. Cu toate acestea, executarea unor bunuri din patrimoniul debitoarei în contul creantelor detinute de aceasta din urma societate, a avut într-adevar un efect deosebit de negativ, poate chiar decisiv în ceea ce priveste deteriorarea situatiei economico financiare a societatii.

În ceea ce priveste comercializarea marfii sub costul de productie, subliniaza ca cheresteaua de brad se comercializeaza în patru clase de calitate, motiv pentru care un metru cub de marfa din clasa D sau chiar si din clasa C este sub costul producerii unui metru cub de cherestea, aspect care nu a fost avut în vedere de catre organul de control.

Prin notele de sedinta depuse la data de 23 aprilie 2007 (fila 314) pârâtul N A arata ca, functia de administrator cu efecte depline a avut-o G M de la data de 07.04.1998 pâna la data expirarii mandatului, respectiv 07.04.2002, astfel cum reiese din actele societatii.

Prin hotarârea AGA nr. 108/14.12.2000, G M  a dispus ca N A sa aiba dreptul de semnatura pentru încasari si plati la un subcont de la BCR Toplita, în conditiile în care operatiunile efectuate la aceasta banca s-au realizat în interesul societatii fiind: plati salarii, plati electricitate, plati pentru întretinerea utilajelor ( respectiv cumparare motorina si piese de schimb), plati la Ocolul Silvic Lunca Bradului de 25.000 lei Ron reprezentând lemn pe picior, astfel cum reiese din extrasul de cont.

Atrage atentia ca procesul-verbal din 01.05.2001, în care s-a consemnat mersul sedintei AGA nu a fost acceptat de catre N A, acesta nesemnând actul.

Precizeaza ca a preluat documentele contabile ale debitoarei  la solicitarea si dispozitia Politiei economico-financiare din cadrul Politiei Reghin la urmatoarele date: 05.10.2001, 18.10.2001, 25.10.2001, fiind preluate de la sediul firmei A O T S.A. din Acatari, unde erau pastrate de G M de la înfiintarea societatii. Prin urmare, au fost preluate de N A numai în vederea solutionarii dosarului penal nr. 134/D/2002, iar ulterior, actele au fost cerute în dosarul penal nr. 316/A/2002 de Politia Economica Mures, fiind predate în baza unui proces- verbal.

Cu privire la masa lemnoasa pe picior arata ca, în calitate de sef productie, nu avea sarcina de a verifica masa lemnoasa pe picior în vederea taierii, aceasta atributie având-o G M, care avea maistrii specializati pentru exploatarea masei lemnoase.

Precizeaza ca pentru avansurile din trezorerie nu a semnat si nu a avut cunostinta ca nu au fost recuperate si justificate, acestea nefiind în posesia sa.

Întrucât activitatea de desfacere si comercializare a produselor se realiza prin S.C. „A O T” S.A, unde era administrator tot G M, nu a avut cunostinta de evidentierea costului produselor la un pret mediu prestabilit. Pentru cantitatea de 1000 metri cubi masa lemnoasa pe picior observa ca, asa cum reiese din expertiza efectuata în dosarul de lichidare, aceasta exista în contul de cheltuieli înregistrate în avans, deci a fost înregistrata, valoarea acesteia fiind de 100.000 lei Ron.

Fata de cele prezentate apreciaza ca nu se poate retine culpa sa pentru ajungerea societatii P S.R.L. în stare de insolventa.

La data de 28.08.2007 (fila 352), D.G.F.P. Mures arata ca datoriile debitoarei falite în perioada 07.04.1998- 30.04.2001 se ridica la suma de 528.899 lei, iar pentru perioada 01.05.2001- 29.04.2004, la suma de 383.481 lei.

Totodata, arata ca îsi mentine temeiul legal invocat, cu precizarea ca dispozitiile din Legea nr. 64/1995 sunt transpuse în plan material în cuprinsul disp.art. 138 alin.1 lit. b,c,d si e din Legea nr. 85/2006.

Pe de alta parte, la solicitarea pârâtului (determinata de administrarea probatoriului, astfel cum reiese din încheierea din 27.09. 2007, cu constatarile consemnate în încheierea din 1.11.2007), la data de 19 octombrie 2007 (fila 365), creditoarea precizeaza cuantumul creantei raportat la data intrarii în faliment 29.04.2004, respectiv 912.380 lei.

Analizând actele si lucrarile dosarului, precum si dezbaterile anterioare si ulterioare deciziei de casare a primei hotarârii pronuntate asupra fondului, judecatorul sindic investit cu solutionarea acestei cereri retine urmatoarele:

În ceea ce priveste exceptia privind lipsa capacitatii procesuale de exercitiu în ceea ce îl priveste pe pârâtul G M, decedat, reprezentat în cauza prin mandatarul avocat L B, mandat  acordat si nerevocat de mandantele G M, constatam ca aceasta persoana era decedata anterior formularii si înregistrarii cererii de angajare a raspunderii personale de catre petenta DGFP Mures. Cererea a fost  înregistrata la data de 16 mai 2005 (fila 51-60 volum III), în conditiile în care pârâtul  G M era decedat din data de  20 iulie 2004, astfel cum rezulta din copia certificatului de deces eliberat în aceeasi data, depus ca proba scrisa la fila 103 – volum II. Exceptia se întemeiaza pe disp.art.41-43 Cod procedura civila, text care  stabileste ca nu pot sta în judecata decât persoanele  care au exercitiul drepturilor civile. Persoana fizica îsi pierde capacitatea de exercitiu în momentul decesului. Într-o astfel de ipoteza se poate lua în discutie introducerea  în cauza a  succesorilor partii decedate sau eventuala suspendare a judecarii cererii pâna la lamurirea  succesiunii potrivit dispozitiilor art.243 al.1  pct.1Cod procedura civila.

Petenta creditoare DGFP Mures a ridicat problema identificarii mostenitorilor numitului Mihail Gheorghe, pentru ca acestia sa fie introdusi în cauza, cerând ca lichidatorul sa faca asemenea investigatii. Judecatorul sindic a respins cererea de  stabilire a unor astfel de atributii în sarcina lichidatorului, prin sentinta nr. 333/19.04.2005 (ramasa irevocabila, ca urmare a respingerii recursului promovat de creditoarea D.G.F.P. Mures, prin decizia nr. 1519/R/15.06.2005  pronuntata de Curtea de Apel Tg. Mures în dosar nr. 2188/2005/CCA), întrucât Legea nr.64/1995® nu prevede astfel de demersuri în cadrul procedurii. Cererea întemeiata pe art.137 din Legea nr.64/1995 ® pornita împotriva unei persoane fizice trebuie sa îndeplineasca toate conditiile de fond si forma în completare, potrivit normelor  ce formeaza dreptul comun în materie în sensul în care dispune dealtfel, art.147 din legea speciala.

Plecând de la disp.art.112 Cod procedura civila, reclamanta DGFP Mures avea libertatea de analiza si decizie în momentul promovarii actiunii cu privire la  persoana pe care întelege sa o cheme în judecata cu obligatia corespunzatoare în justificarea, atât în fapt cât si în drept, a raportului juridic vizavi de care întelege sa-si formuleze pretentiile.

Prin urmare, va admite exceptia privind lipsa capacitatii procesuale de exercitiu si va respinge cererea formulata de creditoarea D.G.F.P. Mures în contradictoriu cu pârâtul G M.

Examinând pe fond cererea formulata împotriva pârâtului N A, judecatorul sindic constata ca  aceasta persoana nu a avut calitatea de administrator statutar în cadrul societatii.

G M a avut functia de administrator cu efecte depline începând cu data de 07.04.1998, pentru ca la data de 31.08.2001 acesta sa depuna la O.R.C. de pe lânga Tribunalul Mures, spre mentionare, demisia prezentata la 01.05.2001, astfel cum rezulta din documentele  oficiale eliberate de Registrul Comertului de pe lânga Tribunalul Mures (fila 32-33 volum III, 61-79 volum I). Acest act unilateral de vointa a fost urmat de hotarârea adunarii generale a asociatiilor societatii comerciale „P” S.R.L. din 01.05.2001 (fila 28, vol.III), în cadrul careia asociatul care detinea 50% +1 din partile sociale, a hotarât numirea celuilalt asociat N A pentru un mandat de 4 ani. Acest din urma act nu a fost înscris în Registrul comertului, astfel ca nu este opozabil tertilor potrivit art. 5 din Legea nr. 26/1990. Mai mult, în lipsa consimtamântului sau, asociatul N A nu putea fi numit administrator, astfel ca acesta nu a avut calitatea de administrator statuar nici în raporturile cu tertii, nici în raporturile dintre cei doi asociati.

Lichidatorul judiciar R.V.A Mures Insolvency Specialists SPPI, prin raportul nr. 749/22.03.2007 (fila 285), care a fost completat cu raportul nr. 1283/24.05.2007 (fila 323), a prezentat actele identificate în contabilitatea societatii debitoare care dovedesc, în opinia sa, ca acesta a actionat în calitate de administrator de fapt: extras din procesul- verbal al A.G.A. a S.C. „P” S.R.L. înregistrat sub nr. 108/14.12.2000, prin care s-a aprobat deschiderea unui subcont de încasari si plati la B.C.R. Toplita si acordarea dreptului de semnatura pentru a opera în acest cont pentru N A; procesul- verbal al AGA a S.C. „P” S.R.L. din data de 01.05.2001 privind demisia administratorului G M si numirea  lui N A în aceasta functie, cu precizarea ca a fost semnat doar de G M; procesele-verbale de predare primire a documentelor contabile ale S.C. P S.R.L. de la înfiintare pâna la data de 30.06.2001 (5 la numar), întocmite la data de 04.10.2001, acte care au fost predate catre N A; bilantul contabil încheiat la data de 31.12.2001, precum si cel încheiat la data de 31.12.2002, cu precizarea ca au fost semnate de N A în calitate de asociat si de catre d-na M M.

În conditiile în care problema adusa în atentie de instanta de control - existenta unui administrator de fapt, presupune o interpretare juridica a unei situatii de fapt pe care urma ca judecatorul sindic sa o stabileasca în rejudecare, este cert ca se impune ca opinia lichidatorului judiciar sa fie cenzurata în urma unei analize atente.

Astfel, constatam ca reclamanta-creditoare nu a invocat si nu a dovedit, în conditiile art 129 alin. 1 Cod pr.civ. coroborat cu art. 169 Cod civil(cu toate ca raportul lichidatorului i-a fost comunicat, iar conditiile în care opereaza raspunderea delictuala îi sunt cunoscute), nici o neregularitate în legatura cu subcontul de încasari si plati deschis la B.C.R. Toplita, pentru care i s-a acordat drept de semnatura asociatului N A (prin hotarârea A.G.A. a S.C. „P” S.R.L. nr. 108/14.12.2000 –fila 288, vol.III). Acesta din urma atrage atentia ca operatiunile efectuate la aceasta banca s-au realizat în interesul societatii fiind: plati salarii, plati electricitate, plati pentru întretinerea utilajelor (respectiv cumparare motorina si piese de schimb), plati la Ocolul Silvic Lunca Bradului de 25.000 lei Ron reprezentând lemn pe picior, astfel cum reiese din extrasul de cont.

Procesul-verbal din 01.05.2001, în care s-a consemnat mersul sedintei A.G.A. nu a fost semnat de catre N A, ceea ce însemna ca, asa cum am subliniat mai sus, acesta nu a acceptat numirea în calitatea de administrator. Pentru a stabili daca N A a fost sau nu administrator de fapt trebuie sa urmarim latura subiectiva a actelor realizate în invocata calitate de administrator de fapt, mai precis intentia acestuia de a actiona ca administrator al S.C. „P” S.R.L. Aceasta intentie o vom analiza în functie de fiecare act în parte, însa este cert ca dezacordul de a prelua aceasta functie la data de 01.05.2001, este un început de proba, care în coroborare cu alte probe administrate ar putea dovedi ca în constiinta acestei persoane nu s-a format vointa de a prelua administrarea firmei.

Documentele contabile ale debitoarei au fost preluate de catre N A de la sediul firmei A O T S.A. din Acatari, unde erau pastrate de G M de la înfiintarea societati, prin procesele verbale de predare primire încheiate la urmatoarele date: 2.10.2001, 4.10.2001, 18.10.2001, 25.10.2001 (filele 333-338, vol.III), pentru a fi puse la dispozitia Politiei economico-financiare din cadrul Politiei Reghin în vederea solutionarii dosarului penal nr. 134/D/2002 si a dosarului penal nr. 316/A/2002 de Politia Economica Mures (fapt confirmat prin raportul preliminar de catre administratorul judiciar – fila 108, vol.I). Aceasta aparare nu a fost contestata si chiar daca nu am retine acest motiv invocat, observam ca fapta de a prelua documentelor contabile de catre unul dintre asociati, în conditiile în care existau suspiciuni si cercetari penale în legatura modul în care a fost administrata societatea si cu eventualele prejudicii create de raporturile comerciale ale debitoarei cu firma A O T S.A., la care celalalt asociat era administrator, fiind posibil un conflict de interese, nu are prin ea însasi un caracter culpabil întrucât societatea falita nu mai avea în acel moment administrator statutar– datorita demisie înaintate de G M. Preluarea actelor de catre N A nu avea ca efect obligatoriu responsabilizarea acestuia pentru tinerea evidentelor contabile în concordanta cu prevederile legale. Aceasta obligatie este prevazuta atât de Legea nr. 31/1990, cât si de Legea contabilitatii doar în sarcina administratorului statutar. Nu i se poate imputa unui asociat care, pentru anumite motive (dupa cum am aratat mai sus, întemeiate), a preluat actele contabile ale unei societati care nu mai are administrator statuar, faptul ca nu a tinut contabilitatea în conformitate cu legea, pentru ca nu avea o obligatie legala în acest sens. Faptul ca a semnat bilantul contabil încheiat la data de 31.12.2001, precum si cel încheiat la data de 31.12.2002 – cu precizarea ca a fost semnat de N A în calitate de asociat si de catre d-na M M, dovedeste înca o data ca acesta nu a vrut sa-si aroge în nici o situatie calitatea de administrator.

Mai mult la data de 07.06.2002, N A în calitate de asociat al debitoarei, a solicitat deschiderea procedurii de lichidare pentru considerentul ca acesta se afla în încetare de plati( dosar 6841/2002, anexat), cerere care a fost respinsa prin sentinta nr. 2498/05.09.2002, pentru lipsa calitatii de reprezentant a reclamantului.

De asemenea, la data de 17.09.2002 N A a solicitat dizolvarea societatii S.C. P S.R.L. pe motiv ca aceasta nu are organe statutare, nu are administrator si nu se poate întruni datorita refuzului asociatului majoritar G M ( dosar 9478/2002, anexat), cerere care a fost admisa prin sentinta nr. 3522/15.11.2002 pronuntându-se dizolvarea debitoarei si numirea unui lichidator.

Prin urmare, N A a facut demersuri reale pentru a atrage atentia asupra situatiei debitoarei - a faptului ca aceasta se afla în încetare de plati si nu are organe statutare, acte care dovedesc înca o data ca nu a avut niciodata intentia de a se comporta ca un administrator. Având în vedere aceste doua cererii, nu i se poate reprosa pasivitatea nici în calitate de asociat, întrucât observând pierderile realizate –sesizate atât de lichidatorul judiciar, cât si de expertul contabil Suciu Adriana Tatiana – N A a solicitat si a obtinut, în cele din urma, intrarea în faliment a firmei.

Pentru motivele retinute mai sus nu i se pot imputa pârâtului N A nici avansurile din trezorerie, pentru ca neavând calitatea de administrator, nu a avut cunostinta ca nu au fost recuperate si justificate, iar avansurile nu au fost date în favoarea sa.

Atât lichidatorul judiciar prin rapoartele mai sus mentionate, cât si expertul judiciar Suciu Adriana Tatiana (în raportul de exeprtiza contabila extrajudiciara –fila 19, vol.II) nu au constatat nereguli deosebite în modul de conducere a evidentelor contabile sau sustrageri din patrimoniul debitoarei, au considerat ca se impune angajarea raspunderii numai în ceea ce priveste inexistenta unor bunuri. Astfel a fost identificata o lipsa din activul debitoarei în valoare de 91.178,12 lei din care, în baza expertizei întocmite de expertul tehnic Ceontea Calin (expertiza judiciara –fila 218, vol II) , a fost justificata lipsa unei valori de 88.546, 33 lei (reprezentând contravaloarea pierderilor tehnologice). Ca atare, s-a considerat ca a fost imputabila doar valoare de 2.631,79 lei.

Asa cum bine s-a remarcat, raspunderea organelor de conducere ale societatii comerciale, în situatiile prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o raspundere delictuala, pentru antrenarea careia este necesar sa identificam cele trei conditii: fapta prejudiciabila, prejudiciu si legatura de cauzalitate dintre acestea doua.

Cu toate acestea, raspunderea civila delictuala a organelor de conducere aflate în reorganizare judiciara si faliment sau a altor persoane care au cauzat starea de insolventa a debitoarei prin faptele lor, este o raspundere speciala care are un dublu temei: starea de insolventa a societatii comerciale asociata cu savârsirea uneia dintre faptele expres si limitativ enumerate de art. 138 din Lege. Starea de insolventa nu justifica obligarea persoanelor mai sus amintite la plata unei parti din pasivul societatii câta vreme aceasta nu este consecinta unei fapte culpabile a acestora, însa este suficient ca aceste fapte sa fi contribuit sau sa fi ocazionat insuficienta activului societatii pentru ca greselile de gestiune sa antreneze raspunderea lor.

Observam ca pentru un administrator de fapt, este posibila constatarea incidentei art. 138 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 998 si urmat. Cod civil, doar în situatia unor actiuni, care presupun existenta unei fapte comisive care sa se încadreze în cele enumerate în cadrul art. 138 din Legea nr. 85/2006, sa fi determinat insolventa si, implicit, prejudicierea creditorilor în urma unui raport de cauzalitate. Astfel, atâta timp cât legea nu stabileste în sarcina administratorului de fapt obligatii, astfel cum stabileste în sarcina administratorului statutar, tocmai pentru ca pozitia celui dintâi se datoreaza unor circumstante de fapt si nu de drept este cert ca îi pot fi imputabile doar acte sau fapte comisive culpabile care sa fi adus prejudicii cum ar fi: încheierea unor contracte dezavantajoase pentru debitoare în numele societatii falite, care sa fi determinat folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în interesul sau sau al altor persoane, dispozitia de înscriere în contabilitate a unor operatiuni juridice eronate, care fi avut ca efect tinerea unei contabilitati fictive, deturnarea sau ascunderea unei parti din activul societatii, etc.

Or, pentru activitatea de desfacere si comercializare a produselor care se realiza prin S.C. „A O T” S.A, unde era administrator tot G M, nu a avut cunostinta de evidentierea costului produselor la un pret mediu prestabilit.

Martorul Lazar Ioan, care a avut functia de maistru forestier la SC P S.R.L. în perioada 1999-2002 arata ca nu N A a desfasurat activitate doar la gater, nu dadea dispozitii si ca G M i-a comunicat ca el o sa se ocupe de exploatare, el se prezenta la licitatii si în situatiile în care firma era controlata. Nu stie ca N A sa fi participat la astfel de acte.

Precizeaza ca închiderile de luna le facea la Acatari, unde îsi avea sediul S.C. A O T S.R.L. si unde era tinuta contabilitatea, de unde erau preluate si salariile. Stie ca între cei doi administratori au intervenit neîntelegeri, dar nu cunoaste cauza acestora.

În declaratia luata, martorul Peter Mihaly Tihamer (fila 358) arata ca N A dadea dispozitii doar cu privire la repartizarea oamenilor pentru munca din ziua respectiva si ca acesta nu a realizat acte de administrare, din cunostintele sale, ocupându-se doar de reparatiile gaterului sau a utilajelor si cu productia. Pe de alta parte, dispozitiile le-a primit de la d-nul G M, chiar si dupa luna mai 2001, respectiv pâna în 2003 când martorul a parasit societatea.

Precizeaza ca preda odata la doua saptamâni contabilitatea primara pe care o tinea la sediul S.C. A O T S.R.L. din Acatari, al carei administrator era tot d-nul G M.

În conditiile în care  nici un mijloc de proba nu demonstreaza implicarea pârâtului N A în acte de administrare a societatii debitoare prin care sa fi fost deturnate valori în paguba debitoarei SC P SRL si în favoarea sa sau a altor persoane, cum este SC A O T SRL Acatari, judecatorul sindic nu poate sa retina în sarcina acestui pârât fapte ilicite cum ar fi :

-neevidentierea distincta a costurilor efectuate pentru obtinerea diferitelor categorii de produse finite si neurmarirea desfasurarii activitatii în conditii de rentabilitate;

-neurmarirea creantelor neîncasate de la 840.992.346 lei (la 31.12.1999)  amplificate la nivelul de 1.496.222.463 lei (la 31.07.2003);

-existenta avansurilor de trezorerie nerecuperate de 276.751.807 lei;

-mobilier, aparatura birotica lipsa la inventar;

-clienti neidentificati;

-facturi emise si prescrise în perioada 1997-1998.

Cât priveste raporturile cu SC A O T SRL Acatari, asa cum a remarcat si prima instanta investita cu solutionarea cererii (probatoriul administrat neschimbând starea de fapt constata sub acest aspect), pe lânga faptul ca numitul N A  nu a prestat acte de administrare de natura sa favorizeze aceasta societate, el nici nu avea vreun interes  nefiind nici asociat si neavând nici o alta calitate în respectiva societate. Nu s-a dovedit si nici nu s-a invocat în concret nimic în acest sens. Dimpotriva, din probele analizate numitul N A, în calitate de asociat la debitoarei si-a manifestat dezaprobarea fata de rezultatele financiare paguboase fata de patrimoniul debitoarei si implicit fata de actele celuilalt asociat al SC P SRL, respectiv fata de modul de coordonare si  “favorizare” a SC A O T SRL Acatari, din partea administratorului G M, care avea dubla calitate de conducere si control a ambelor societati (interogatoriul pârâtului N A luat in sedinta din 8 decembrie 2005 (fila 176-177 volum III) si declaratiile martorilor mai sus mentionati).

Fata de cele ce preced, judecatorul sindic constata ca, au ramas întemeiate concluziile din prima judecata conform carora în privinta numitului N A nu se poate retine decât  o raspundere limitata pentru suma de 14.800.000 Rol (1.480 RON). Admiterea partiala a actiunii în aceasta privinta decurge  din  motivul  invocat de petenta reclamanta, constând în neconcordanta dintre stocul faptic de masa lemnoasa pe picior înscris în contabilitate si stocul scriptic la data de 30 iulie 2003. Dupa cum a aratat si lichidatorul judiciar prin rapoartele întocmite, în momentul preluarii sarcinilor în procedura, aparea în scris în contabilitatea societatii debitoare valoarea de 909.997.696 lei  sub forma  de contravaloare a  arbori pe picior si implicit obiect de  prelucrare potrivit obiectului de activitate al debitoarei. Lichidatorul judiciar a propus întocmirea unei expertize de specialitate silvica pentru a se lamuri situatia acestei neconcordante intre evidenta contabila scriptica si starea de fapt, expertiza efectuata de expertul tehnic inginer Ciontea Calin (fila 218-225 volum II). Expertul a concluzionat ca diferenta nejustificata între starea de fapt si evidenta scriptica este doar la nivelul de 14.800.000 lei ROL, restul de pâna la  909.997.696 lei ROL reprezentând pierderi justificate de procesul tehnologic de exploatare a lemnului brut pe picior.

Dupa cum a recunoscut si a aratat si pârâtul N A, cu ocazia interogatoriului luat la termenul din  8.12.2005 (fila 176-177), în  calitatea sa de salariat în functia de sef productie si exploatare a materialului lemnos, avea atributia directa de a întocmi actele contabile primare referitor la  exploatarea  directa  a arborilor de pe picior, întocmirea  documentelor de transport, avize de expediere si de livrare a marfii, a proceselor verbale , etc. Aceste documente erau apoi predate pentru cuprinderea lor în contabilitate fie direct, fie prin intermediul administratorului G M, contabilitate care se facea de persoana cu atributii în acest sens în sensul confirmat de pârâtul N A. Numitul N A si martorii audiati au aratat ca respectiva activitate de contabilizare se facea la Acatari atât pentru SC P SRL cât si pentru SC A O T SRL.

În limita sumei mentionate mai sus se  retine  o responsabilitate fie exclusiva a pârâtului N A, fie eventual una solidara cu administratorul  G M, însa acest din urma aspect nu poate forma  obiect al pronuntarii din cauza impedimentului procedural, respectiv a exceptiei admise. Judecatorul sindic întelege sa emita totusi acest considerent doar vizavi de apararea pârâtului N A, care a înteles sa  decline responsabilitatea integrala catre administrator si în privinta acestei pagube de 14.800.000 lei ROL.

Concluzionând, vom admite partial cererea formulata de creditoarea DGFP Mures, împotriva pârâtului N A, pentru suma de 1.480 ROL apreciind ca vizavi de atributiile de servici pe care le-a avut, a comis fapte ilicite incadrabile în disp.art.137 lit.a si e din Legea nr.64/1995® cu aplicarea art. 998 Cod civil, întrucât, în limitele sumelor nejustificate, N A a contribuit la folosirea, deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice, ceea ce a împiedicat îndestularea unor creditori, ducând la prejudicierea lor. Pretentiile pentru diferenta de suma vor fi respinse, ca nedovedite.

Pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E:

Admite în partea cererea formulata de creditoarea D.G.F.P.Mures, prin Administratia Finantelor publice Reghin, cu sediul în Reghin, împotriva pârâtului N A, domiciliat în Stâncei,  si în cosecinta:

Angajeaza raspunderea personala a pârâtului N A pentru pasivul debitoarei S.C. “ P” S.R.L. pâna la concurenta sumei de 1.480 lei.

Obliga pârâtul sa aduca la masa credala a debitoarei suma mai sus mentionata, care va fi depusa în contul colector pentru acoperirea debitelor societatii.

Admite exceptia lipsei capacitatii procesuale de exercitiu a pârâtului G M si, în consecinta:

Respinge cererea formulata de creditoarea D.G.F.P.Mures, prin Administratia Finantelor publice Reghin, cu sediul în Reghin, împotriva pârâtului G M, decedat la data de 20 iulie 2004, reprezentat în cauza prin mandatar avocat L B, cu sediul în Tg. Mures,  în vederea angajarii raspunderii personale a acestuia pentru debitele societatii falite – S.C. „P” S.R.L.

Executorie.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica din 14 noiembrie 2007.

Domenii speta

Spete similare