Reziliere contract

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COMERCIAL MUREŞ

COMERCIAL

SENTINŢA COMERCIALĂ NR.851

Şedinţa publică din 31 martie  2009

Pe rol pronunţarea sentinţei în cauza comercială privind pe reclamanta SC L C SRL şi pe pârâta  SC G P SRL, având ca obiect reziliere contract.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se  constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 23 martie 2009, când s-a dispus amânarea pronunţării pe data de azi.

La data de 24 martie 2009, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise.

INSTANŢA,

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Tg. Mureş sub nr.XXXXXX din 21 noiembrie 2007, reclamanta SC “L C “ SRL Tg. Mureş, cu sediul în Tg. Mureş, judeţul Mureş, a chemat în judecată pârâta SC “G P“ SRL, cu sediul în Târnăveni, judeţul Mureş,  solicitând  rezoluţiunea contractului  de proiectare nr.602/10.01.2006, obligarea pârâtei la  plata sumei de 33.123 lei reprezentând 13.700 lei plată avansată conform contractului de proiectare nr.602/2006,  1.423 lei dobândă legală, 18.000 lei daune interese . Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii sale, reclamanta  a arătat că între ea şi pârâtă au existat raporturi juridice comerciale, generate de contractul de proiectare nr. 602/10.01.2006, pârâta obligându-se  să întocmească documentaţia tehnică necesară obţinerii autorizaţiei de construire a unui imobil situat din punct de vedere administrativ în Tg.-Mureş, judeţul Mureş, având destinaţia de spaţiu comercial, service auto (conform art.II din contractul de proiectare). Reclamanta şi-a îndeplinit  obligaţia contractuală asumată, aceea de a plăti preţul lucrărilor, însă pârâta nu şi-a respectat, la rândul ei, obligaţia  ce-i revenea. Pentru a soluţiona neînţelegerile intervenite între părţi, reclamanta a iniţiat o conciliere, care a avut loc la data de 7 iunie 2006 , încheindu-se un proces-verbal. Pârâta s-a obligat să întocmească până la sfârşitul lunii iunie 2007 proiectul şi să plătească suma de 5000 lei cu titlu de daune interese. Cum pârâta nu şi-a îndeplinit nici până la sfârşitul lunii iunie  2007 obligaţia ce-i revenea, reclamanta  s-a văzut nevoită să intenteze prezenta acţiune.

A invocat, în drept, prevederile art.1020, 1021 Cod civil, art.274, art.720 ind. 1 Cod procedură civilă, art.46 Cod comercial, art.3 Ord. nr.9/2000.

A ataşat acţiunii sale convocatorul  emis pârâtei, pentru conciliere,  dovada  comunicării acestuia prin poştă,  procesul-verbal încheiat cu ocazia concilierii din data de 7 iunie 2007, contractul de proiectare nr. 602/10.01.2006, calculul dobânzilor pentru  facturile nr. 5292717, 5292716, 5292728, 5292727/ 2006, copia facturilor respective, copia chitanţelor 5905183, 5905184,  5905174, 5905175/2006,  circularele 1, 2,5, 8, 9, 10, 12, 15, 18, 19, 21, 25/2006, nr. 1, 4, 5, /2007  ale BNR privind nivelul ratei dobânzii, raportul de analiză şi implementare a sistemului de management a calităţii  întocmit de SC H T SRL.

La data de  18 februarie 2008, pârâta a formulat întâmpinare, invocând în principal excepţia lipsei competenţei materiale  a Judecătoriei Tg.-Mureş, de a soluţiona cauza, apreciind că din punct de vedere material instanţa competentă este Tribunalul Comercial Mureş. Pe fond a solicitat respingerea  petitului 1 al acţiunii ca fiind lipsit de interes, iar petitul 2 ca nefundat, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea poziţiei sale , pe fondul cauzei, a invocat faptul că întârzierea în întocmirea proiectului contractat cu reclamanta, s-a datorat faptului că  aceasta a solicitat o serie întreagă de modificări a temei de proiectare, nu a efectuat demersurile necesare pentru obţinerea avizelor necesare autorizării, deşi în conformitate cu art.3 îi revenea această obligaţie Recunoaşte faptul că la data de 7 iunie 2007 s-a prezentat la conciliere şi s-a convenit predarea lucrării până la sfârşitul lunii  iunie 2007 şi s-a obligat să  achite daune de 5000 lei pentru depăşirea termenului. Invocă faptul că pentru nepredarea proiectului la sfârşitul lunii iunie 2007 se face vinovată exclusiv reclamanta, care a refuzat primirea lucrării  de la angajaţii pârâtei  cât şi  prin curierul poştal.

Judecătoria Tg.-Mureş, prin sentinţa comercială nr.1446 din 10 martie 2008, a admis excepţia invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureş.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Comercial Mureş sub nr.XXXXXXX, la data de 14 aprilie 2008. Acesta şi-a însuşit competenţa pe această cale de sesizare cu menţiunea că la acea dată  Nu  era  pronunţată cu efectele ei obligatorii Decizia nr. 32/09.06.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost soluţionat recursul în interesul legii în materie de competenţă.

Tribunalul Comercial Mureş a  suplimentat  probaţiunea  propusă de părţi, prin înscrisurile consemnate la fila 11- 60 (documentaţia pentru obţinerea autorizaţiei de construire întocmită de pârâtă sub număr de proiect 602/2006, interogatoriile părţilor (fila 65, 70-72, 76- 78, 83-84), contractul nr.25/1 iulie 2008 (fila 85) şi depoziţia martorilor Adam Radu Gabriel şi Szoke Laszlo (fila 97-98, 102).

Faţă de probele  administrate, instanţa constată următoarele:

Raportul juridic litigios are ca izvor  contractul  de proiectare nr.602/10 ianuarie 2006, prin care pârâta s-a obligat să întocmească o documentaţie tehnică necesară autorizaţiei de construire a unui imobil situat in Tg.-Mureş. Adică un proiect  ale cărui detalii sunt prezentate în capitolul II al contractului. Neînţelegerile dintre părţi  privesc în esenţă neexecutarea lucrării la termenul stabilit, lucrare care  s-a depus  aşa cum am arătat mai sus şi la dosarul cauzei, adică a fost în final  realizată, potrivit documentaţiei consemnată la fila 11- 60.

Fiind în dispută  problema rezoluţionării unui contract încheiat în condiţiile guvernate de art. 969 Cod civil,  ca sancţiune şi clauză de ineficacitate a unui asemenea izvor de raport juridic, trebuie plecat în primul rând de la constatarea că în contract nu există înserată vreo clauză privitoare la rezoluţionarea convenţiei . Ne referim aici la acele prevederi contractuale care să îmbrace vreuna din cele 4 forme ale pactelor comisorii definite astfel în  literatura de specialitate.

A doua constatare a instanţei este că părţile au convenit iniţial un prim termen de realizare a lucrării, pentru data de  18 aprilie 2006, aşa cum rezultă din  prevederile art.6 din contract unde s-a stabilit această scadenţă a obligaţiei pârâtei „la două luni de la data semnării contractului”. Contractul a fost încheiat la data de 18 februarie 2006. S-a reţinut că dactilografierea anului 2005 în finalul contractului, a fost o eroare de redactare, părţile arătând bilateral în timpul procesului că  acest act a fost încheiat la data de 18 februarie 2006.

S-a probat, de asemenea, şi părţile au acceptat ca atare,  că pârâta nu  a executat lucrarea în acest prim termen convenit contractual, aşa încât, reclamanta a declanşat procedura concilierii prealabile prevăzute de art.720 ind. 1 Cod procedură civilă. Avem în vedere înscrisul de la fila 7-9 dosar judecătorie, urmat de întâlnirea în vederea concilierii din data de 7 iunie 2007. Cu acea ocazie s-a încheiat procesul-verbal consemnat la fila 11 din acelaşi dosar, prin care  părţile au convenit  un nou termen  de efectuare a lucrării „până la sfârşitul lunii iunie 2007, ” când pârâta va preda către reclamantă documentaţia necesară prevăzută contractual”. Părţile au convenit cu această ocazie ca pârâta să achite în contul unor daune interese pentru întârziere,  materiale de construcţii în valoare de 5.000 ron , iar dacă reclamanta nu doreşte asemenea bunuri, să achite despăgubirile în numerar, în două tranşe lunare, respectiv iulie 2007 şi  august 2007.

În vederea soluţionării cererii principale privind rezoluţionarea contractului, instanţa trebuie să aibă în vedere că iniţiativa acestei sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiei, ţine de  atributul exclusiv al creditorului, care poate opta fie pentru constrângerea părţii adverse la executarea obligaţiei, fie pentru desfiinţarea contractului prin solicitarea rezoluţionării. Reclamanta a avut la dispoziţie intervalul cuprins între data de 18 aprilie 2006 şi 7 iunie 2007 în vederea  declarării rezoluţionării convenţiei iniţiale, însă cu ocazia concilierii ea a optat pentru salvarea contractului, părţile convenind la acest moment un nou termen de scadenţă pentru data de 30 iunie 2007(adică ultima zi a lunii iunie 2007), iar pentru întârziere să se achite o compensaţie de 5.000 lei. 

Prin urmare, în analizarea condiţiilor rezoluţionării nu mai interesează primul termen de scadenţă, deoarece părţile au convenit bilateral prin acel proces verbal din data de 7 iunie 2007 (consemnat la fila 11 din dosarul judecătoriei), un nou termen de realizare a lucrării. În opinia instanţei, acest acord de voinţă intervenit cu ocazia concilierii directe, îndeplineşte toate condiţiile unui contract de tranzacţie în accepţiunea art. 1704 C.civil, cu efectele unui act adiţional la contractul iniţial (în privinţa scadenţei), chiar dacă înscrisul preconstituit de părţi, nu poartă asemenea denumiri.

În urma probaţiunii administrate în cauză şi în special  declaraţia martorului A R G (fila 97-98 dosar), se constată că pârâta a finalizat lucrarea  la care s-a angajat, prezentându-se la sediul pârâtei în termenul legal încercând să o predea reprezentanţilor acesteia . Arătând că administratorul pârâtei N M, nu era prezent la sediu, martorul a explicat că se afla acolo coasociatul acestuia,  dar care a refuzat  primirea, fără explicaţii suplimentare. Pârâta nu a reuşit să obţină înregistrarea lucrării cu eliberarea unei dovezi  corespunzătoare de dată certă deşi, conform celor arătate de martorul S L (fila 102), reclamanta beneficia de serviciile unei secretare. Faţă de această atitudine a reclamantei, administratorul  pârâtei a expediat lucrarea  prin poştă, astfel cum s-a probat prin documentele  de la fila  79, 80. Din menţiunea poştei rezultă că plicul cu documentaţia  conţinută a fost expediat la 29 iunie 2007, fiind refuzat  la preluare de societatea reclamantă , motiv pentru care a fost returnat.

În raport de aceste constatări, instanţa apreciază că refuzul reclamantei de a primi documentaţia este irelevant, pârâta reuşind să facă dovada expedierii lucrării în termen  legal, luând în considerare şi prevederile art.101 al.4, 104 Cod procedură civilă.

Reclamanta nu a justificat şi nici măcar nu a invocat că documentaţia prezentată de pârâtă  ar fi fost necorespunzătoare, incompletă sau ar fi sub orice altă formă, viciată pe fond, din perspectiva îndeplinirii corespunzătoare a obligaţiei asumată contractual de pârâtă. Oricum, obiectul de judecată s-a prezentat prin cererea introductivă ca fiind o solicitare de rezoluţionare pentru neîndeplinirea obligaţiei în termen şi nu pentru că ar fi fost executată necorespunzător.

Concluzionând, cu observarea disp.art.1020, 1021 Cod civil, instanţa apreciază că cererea principală a reclamantei nu poate fi primită, convenţia intervenită în observarea disp.art.969 Cod civil astfel cum ea a fost modificată bilateral conform actului din data de  7 iunie 2007, a fost respectată de pârâtă şi nu poate fi sancţionată pe calea rezoluţionării.  Susţinerea reclamantei că ea a fost constrânsă de conduita pârâtei să încheie un  alt contract, cu un alt executant, depunând chiar noul contract ca probă scrisă, la fila 85 dosar tribunal  comercial,  nu poate fi receptată că un argument în favoarea admiterii cererii. Art. 970 cod civil obligă părţile să-şi exercite cu bună credinţă drepturile ce le revin şi să presteze la fel obligaţiile asumate. În speţă se observă că la data de 29 iunie 2007( zi de vineri ), reclamanta a refuzat aşa cum s-a dovedit, primirea documentaţiei, pentru ca la 2 zile,( adică duminica ), să încheie contractul nr.25/1 iulie 2007 cu proiectantul F J. Asta, în condiţiile în care pârâta a dovedit că finalizase lucrarea.

Se impune aşadar respingerea cererii principale de rezoluţionare a contractului cât şi a cererii accesorii privind restituirea avansului, cu dobânda legală aferentă acestuia.

În ceea ce priveşte capătul de cerere, referitor la  plata daunelor interese în cuantum de 18.000 lei ron, instanţa apreciază că această cerere este întemeiată însă numai parţial, în limita sumei de 5.000 lei, menţionată în procesul-verbal încheiat la data de 7 iunie 2007 (fila 11 dosar judecători). Se observă că această obligaţie a fost asumată de pârâtă, necondiţionat de executarea sau neexecutarea vreunei prestaţii ulterioare. Ea a fost convenită de părţi ca o  compensare a întârzierii şi nerespectării primului termen de scadenţă şi anume 18 aprilie 2006 – 7 iunie 2007. Deci izvorul despăgubirilor în discuţie este art.969, 1704 Cod civil şi pârâta nu se poate opune cu succes la plata acestor despăgubiri, deoarece ele nu sunt accesorii rezoluţiunii solicitate. Despăgubirile de 5.000 lei vizează întârzierea de până la data de 7 iunie 2000, tranşată de părţi , bilateral, amiabil.  Însă după acest moment, pârâta nu a mai redobândit culpă contractuală ea respectându-şi noul termen de realizare a lucrării. Deci diferenţa de pretenţii cu titlu de daune interese de până la 18.000 lei nu se justifică, nefiind într-unite condiţiile angajării răspunderii contractuale. Nu există nici culpă, nici faptă iilicită şi măcar prejudiciu. Suma de 18.000 lei a fost apreciată de reclamantă ca echivalent a unui prejudiciu estimat prin valorificarea  economică a construcţiei ce urma să fie edificată. Însă martorul Soke Laslo (fila 102), arată că pe terenul în discuţie nu s-a ridicat nici o construcţie până la momentul audierii (23.03.2009). Aşadar nu lipsa proiectului a fost cauza nerealizării construcţiei, în condiţiile în care proiectul întocmit de pârâtă era terminat din data de 29 iunie 2007, iar conform noului contract de proiectare din 1 iulie 2007 (fila 85), reclamanta urma să beneficieze şi de un al doilea proiect, începând cu data de 31. 04. 2008.

Urmează aşadar a  admite doar în parte acţiunea reclamantei,  numai în ceea ce priveşte plata despăgubirilor în cuantum de 5.000 lei, cu acordarea cheltuielilor aferente de judecată în aplicarea dispoziţiilor art.274 , 276 Cod procedură civilă. Se mai observă că reclamanta a solicitat dobândă legală , aferentă doar avansului achitat, nu şi pentru  daunele interese de 5.000 lei. În privinţa cheltuielilor de judecată s-a avut în vedere onorariul de avocat dovedit prin chitanţele de la fila 41,44, taxa judiciară de timbru aferentă sumei pentru care se admite acţiunea, cu luarea în considerare a proporţiei de  admitere de 15,09%. Prin urmare, reclamanta este îndreptăţită la cheltuieli de judecată  de 688,06 lei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta  SC “L C “ SRL Tg. Mureş, cu sediul în Tg. Mureş  judeţul Mureş, împotriva pârâtei SC “ G P “ SRL Târnăveni , cu sediul în Târnăveni, judeţul Mureş.

Obligă pârâta la plata sumei de  5.000 lei ron, în favoarea reclamantei, cu titlu de despăgubiri.

Obligă pârâta să achite reclamantei şi suma de 688,06 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Respinge celelalte  capete de cerere solicitate de reclamantă prin acţiunea introductivă.

 Executorie.

Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31  martie 2009.

1

Domenii speta

Spete similare