Contestaţie la executare-suspendare executare silită

Dosar nr. 188/303/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2098 R

Şedinţa publică din data de 07.07.2011

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: MIHAELA STĂNESCU

JUDECĂTOR: EMANUELA DULGHERU

JUDECĂTOR: STELA FLORENTINA IVAN

GREFIER: NICOLETA MIRELA VASILACHE

Pe rol se află soluţionarea recursului civil declarat de recurenta - contestatoare S.C. C. T. 50 S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 2959/12.04.2010 pronunţată în dosarul nr. 188/303/2010 al Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, având ca obiect contestaţie la executare-suspendare executare silită, în contradictoriu cu intimaţii S.C. P. L. S.R.L., S.C. N. C. S.R.L. şi cu intimatul-terţ poprit C. E. B. S.A..

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reprezentantul intimatei S.C. P. L S.R.L., avocat, lipsind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care reprezentantul intimatei S.C. P. L S.R.L. invocă excepţia nulităţii recursului, având în vedere că criticile aduse nu pot fi încadrate sub incidenţa dispoziţiilor art. 304 Cod procedură civilă; recurenta nu critică hotărârea instanţei de fond, ci critică textul de lege - art. 399 Cod procedură civilă.

Tribunalul, deliberând, uneşte excepţia cu fondul şi acordă cuvântul asupra excepţiei şi asupra recursului.

Reprezentantul intimatei S.C. P. L S.R.L. solicită admiterea excepţiei nulităţii recursului, iar în subsidiar arată că motivele invocate în recurs de recurenta - contestatoare vizează aspecte care trebuie analizate doar de Curtea Constituţională. Cu privire la nelegalitatea invocată de S.C. C. T. 50 S.R.L., arată că legiuitorul a reglementat proceduri speciale privind contestaţia la titlu doar referitor la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu, nu şi cu privire la valabilitatea titlului, sub analiza dispoziţiilor art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă. În consecinţă, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca legală şi temeinică, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 06.01.2010, contestatoarea S.C. C. T. 50 S.R.L. în contradictoriu cu intimaţii S.C. P. L S.R.L., S.C. N. C. S.R.L. şi terţul poprit C. E. B. S.A. a formulat contestaţie la executare împotriva adresei de înfiinţare a popririi nr. 439/18.12.2009 emisă în dosarul de executare nr. 439E/2009 al B.E.J.A. Constantin Gabriel Cătălin şi Niculae George, a tuturor actelor de executare întocmite, precum şi a executării silite care face obiectul dosarului menţionat mai sus, solicitând admiterea contestaţiei, anularea tuturor actelor de executare atacate şi anularea executării silite însăşi. De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, precum şi obligarea intimatei creditoare la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatoarea a arătat că la data de 23.12.2009 i-a fost comunicată adresa de înfiinţare a popririi asupra sumelor existente în conturile sale deschise la terţul poprit C. E. B. S.A., emisă în dosarul de executare nr. 439 E/2009.

Totodată, contestatoarea a fost notificată să achite suma de 69.814,35 lei, reprezentând debit, 47.473,76 lei, reprezentând penalităţi, şi 7.657,20 lei, reprezentând cheltuieli de executare, având în vedere că intimata - debitoare S.C. N. C. S.R.L. nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de L nr. LS 00170 din 11.09.2008.

Intimata -creditoare şi-a justificat pretenţiile asupra societăţii contestatoarei printr-un contract de cauţiune fals, în care societatea contestatoarei avea calitatea de fidejusor.

Contestatoarea a învederat faptul că executarea silită a fost încuviinţată în baza unui înscris care nu constituie titlu executoriu, potrivit legii, contractul de cauţiune nr. LS 00170/11/09/2008 nu are puterea conferită de lege titlurilor executorii, ba mai mult, în clauzele sale, semnatarii acestui înscris convin ca titlul executoriu să fie contractul de leasing şi nu cel de cauţiune.

Contractul de cauţiune, accesoriu contractului principal, nu poate constitui titlu executoriu, necuprinzând elementele inerente ce determină caracterul creanţei, ca cert, lichid şi exigibil.

O altă critică este şi cea că, pentru a fi începută executarea silită în contra petentei, ar trebuie ca aceasta să fie inclusă în cuprinsul unui titlu executoriu valid, contractul de leasing, în cazul de faţă, act în care nu este parte, ale cărui clauze nu le cunoaşte, acesta nefiindu-i opozabil atâta vreme cât nu i-a fost adus la cunoştinţă în nici un mod, referirea la acest act fiind făcută doar formal, în cuprinsul falsului contract de cauţiune.

De asemenea, contestatoarea a arătat că împotriva persoanelor care au întocmit contractul de cauţiune şi l-au folosit, a fost formulată o plângere penală, aflată în stadiu de cercetare pe rolul organelor de urmărire penală, pentru infracţiunea de fals şi uz de fals.

Pe fond, în ceea ce priveşte raporturile juridice ce au intervenit între intimaţii S.C. P. L S.R.L. şi S.C. N. C. S.R.L. în baza contractului de leasing menţionat mai sus, nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 379 Cod procedură civilă, potrivit căruia nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Contestatoarea consideră că cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei este întemeiată pentru următoarele considerente: continuarea executării silite prejudiciază societatea sa prin executarea sumei de 69.814,35 lei reprezentând debit, 47.473,76 lei reprezentând penalităţi şi 7.657,20 lei reprezentând cheltuieli de executare, asumate prin diferite contracte aflate în derulare, putând determina chiar intrarea în insolvenţă a societăţii.

De asemenea, întârzierea luării măsurii solicitate poate avea drept consecinţă, prin lipsirea societăţii de sumele de bani nedatorate, nerespectarea obligaţiilor sale comerciale, urmând ca societatea, pe lângă prejudiciul pe care l-ar suferi, să răspundă material şi contractual faţă de partenerii de afaceri.

Pe cale de consecinţă, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată şi anularea actelor de executare şi a executării silite însăşi.

În temeiul art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 399 şi următoarele Cod procedură civilă.

La termenul din 22.03.2010, contestatoarea a formulat cerere modificatoare prin care nu a mai solicitat suspendarea executării silite, având în vedere faptul că executarea silită a încetat prin achitarea debitului; totodată, a solicitat să se admită contestaţia la executare şi să se dispună anularea formelor de executare silită din dosarul de executare nr. 439/2009 al B.E.J.A. Constantin Gabriel Cătălin şi Niculae George pornite în baza contractului de cauţiune nr. LS 00170/1/2008 încheiat între S.C. C. T. 50 S.R.L., în calitate de fidejusor, şi S.C. P. L. S.R.L., în calitate de locator, pentru garantarea obligaţiilor contractate de S.C. N. C. S.R.L. în baza contractului de leasing nr. LS 00170/11.09.2008.

S-a solicitat de asemenea restabilirea situaţiei anterioare executării conform art. 4041 Cod procedură civilă, respectiv întoarcerea executării silite prin recuperarea de către contestatoare a sumelor poprite din conturile bancare ale acesteia, constatarea inexistenţei debitului de 69.814,35 lei şi a dobânzilor legale de 47.473,76 lei şi cheltuieli de executare de 7.657,20 lei, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii modificatoare, s-a arătat că în completarea celor deja menţionate în cererea introductivă se impune a se constata că în fapt contestatoarea nu a încheiat cu intimata S.C. P. L. S.R.L. niciun contract de cauţiune/fidejusiune prin care să garanteze obligaţiile de plată asumate de S.C. N. C. S.R.L., contractul de cauţiune invocat de creditoare nefiind semnat de către reprezentantul legal al contestatoarei.

S-a învederat că în acest sens contestatoarea a formulat plângere penală împotriva reprezentanţilor intimatei S.C. N. C. S.R.L., numiţii V. F. şi V. M., precum şi împotriva intimatei - creditoare pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, cu privire la contractul de cauţiune nr. LS 00/1/11.09.2008, plângerea fiind înregistrată la Poliţia Sector 1 sub nr. 244650/29.12.2009.

În drept, au fost invocate prevederile art. 399 şi următoarele Cod procedură civilă, art. 4041 şi următoarele Cod procedură civilă, art. 180 şi următoarele Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.

La 22.03.2010, a formulat întâmpinare intimata - creditoare S.C. P. L. S.R.L., prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii apărărilor de fond invocate de către contestatoare, respingerea contestaţiei la executare ca nefondată, menţinerea măsurilor de executare efectuate în cauză şi respingerea cererii de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.

A arătat intimata - creditoare că în conformitate cu art. 399 Cod procedură civilă în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Prin cererea formulată de contestatoare se formulează apărări de fond împotriva titlului executoriu, respectiv contractul de cauţiune nr. LS 00170/2008, fiind contestată valabilitatea acestuia în sensul că titlul executoriu este fals, iar semnătura din contract nu aparţine contestatoarei.

S-a apreciat de către creditoare că prin aceste apărări se urmăreşte constatarea nulităţii titlului executoriu, respectiv lipsa semnăturii valabile, cererea fiind inadmisibilă din perspectiva dispoziţiilor art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă.

Pentru a se putea obţine anularea contractului de cauţiune, contestatoarea trebuie să formuleze o acţiune separată, dispoziţiile art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă permiţând apărările de fond doar dacă legea nu prevede o altă cale de atac.

Pe fond, intimata - creditoare a arătat că apreciază ca nefondată contestaţia la executare deoarece executarea silită a fost începută în mod legal în baza contractului de cauţiune nr. LS 00170/2008, care constituie titlu executoriu din perspectiva dispoziţiilor art. 8 din O.G. nr. 51/1997.

Procedura executării silite s-a desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art. 387 şi art. 388 Cod procedură civilă, neexistând o încălcare a procedurii legale, intimata apreciind că pe calea contestaţiei la executare pot fi invocate doar împrejurări survenite după încuviinţarea executării silite şi care sunt legate de modul de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor cuprinse în titlul executoriu.

S-a invocat faptul că prin contestaţia la executare contestatoarea nu aduce critici procedurii execuţionale propriu zise, singurele aspecte care pot fi analizate privind existenţa unui titlu executoriu, respectiv a unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Prin încheierea de încuviinţare a executării silite, instanţa a statuat că există un titlu executoriu valabil reprezentat de contractul de cauţiune şi a analizat, de asemenea, îndeplinirea condiţiilor privind caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115, art. 399 Cod procedură civilă.

La termenul din 12.04.2010, instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii formulată de creditoarea intimată prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 2959/12.04.2010, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins contestaţia la executare modificată ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Executarea silită contestată a început în baza contractului de cauţiune nr. LS 00170/2008, prin care contestatoarea S.C. C. T. 50 S.R.L., în calitate de fidejusor, se obligă să garanteze toate obligaţiile de plată ale S.C. N. C. S.R.L. decurgând din contractul de leasing LS 00170/2008 încheiat de aceasta din urmă cu S.C. P. L. S.R.L. (creditoarea intimată), iar conform art. 8 din O.G. 51/1997 contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.

Instanţa a reţinut că prin contestaţia la executare s-a invocat faptul că respectivul contract care se execută nu a fost încheiat de contestatoare şi nu a fost semnat de reprezentantul societăţii S.C. C. T. 50 S.R.L..

Instanţa a apreciat că acestea sunt apărări de fond împotriva titlului executoriu, întrucât prin acestea se pune în discuţie existenţa dreptului pretins prin titlul executoriu.

Conform art. 399 Cod procedură civilă în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Calificând apărările invocate ca fiind apărări de fond instanţa a procedat a stabili dacă legea prevedea o altă cale de atac prin care contestatoarea putea invoca faptul că respectivul contract de fidejusiune nu a fost încheiat de reprezentantul societăţii, fiind obţinut prin fals de reprezentanţii S.C. N. C. S.R.L..

Instanţa a reţinut că de fapt, prin apărările formulate se invocă lipsa totală a consimţământului la încheierea contractului, lipsa consimţământului fiind considerată cauză de nulitate absolută.

Astfel, contestatoarea putea invoca toate apărările sale pe calea unei acţiuni în constatarea nulităţii actului respectiv, aceasta fiind calea de atac conferită de lege împotriva contractului cu privire la care afirmă că nu şi-a exprimat consimţământul.

Instanţa a avut în vedere faptul că în acelaşi sens s-a reţinut şi în decizia 1614/2003 a Î.C.C.J. în conformitate cu care „potrivit art. 399 Cod procedură civilă, orice executare silită se poate contesta de cel interesat sau vătămat prin executare, însă, contestatorul nu a făcut dovada că au fost încălcate dispoziţiile legale privind executarea silită, făcută în baza contractului de garanţie …. Împotriva contractului de garanţie, contestatorul nu se poate îndrepta pe această cale şi nu poate solicita constatarea nulităţii, întrucât motivele, ce se invocă în contestaţia la executare, nu se pot referi la chestiuni de fond, care să repună în discuţie titlul executoriu ….. Prin urmare, în cadrul contestaţiei la executare, instanţa nu poate cerceta şi reţine decât fapta sau împrejurări intervenite după obţinerea titlului ce se execută, iar ceea ce se poate obţine pe această cale este numai contracararea măsurilor de executare nelegale, fără a se putea cere anularea titlului executoriu şi fără a se putea invoca motive de fond”.

De asemenea s-a reţinut în jurisprudenţă că în situaţia în care legea a creat alte mijloace procedurale (acţiuni de drept comun) puse la îndemâna părţilor interesate, în vederea realizării dreptului lor, acestea nu mai pot uza de calea contestaţiei la executare pentru a invoca apărări de fond. S-a apreciat de asemenea că nu se poate formula contestaţie la executare împotriva unui act notarial de către părţi întrucât acestea au avut la îndemână calea specială a unei acţiuni în anularea actului.

Instanţa a reţinut aşadar că motivele invocate de contestatoare sunt apărări de fond şi că acestea pot fi invocate pe calea unei acţiuni de drept comun în constatarea nulităţii actului.

În ceea ce priveşte îngrădirea accesului la justiţie invocată de contestatoare, instanţa a reţinut că o asemenea susţinere nu poate fi reţinută cât timp contestatoarea beneficiază de dreptul de acces la instanţa care să analizeze cererea în constatarea nulităţii.

Prevederile art. 339 Cod procedură civilă, după cum a statuat şi Curtea Constituţională, nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiţie, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările respective, potrivit opţiunii sale, în căile de atac pe care le are la dispoziţie (în speţă calea specială a unei acţiuni în anularea actului).

Astfel fiind, instanţa a respins contestaţia la executare ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea S.C. C. T. 50 S.R.L., în temeiul art. 299 şi următoarele Cod procedură civilă, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând  admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate şi rejudecarea contestaţiei la executare formulată de către contestatoare, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, respectiv examinarea cauzei sub toate aspectele, având în vedere că sentinţa criticată nu este supusă apelului.

În motivare, recurenta a arătat că, în fapt, la data de 23.12.2009, i-a fost comunicată adresa de înfiinţare a popririi asupra sumelor existente în conturile sale deschise la terţul poprit C. E. B. S.A., emisă în dosarul de executare nr. 439E/2009.

Totodată, a fost notificată să achite suma de 69.814,35 lei reprezentând debit, suma de 47.473,76 lei reprezentând penalităţi şi suma de 7.657,20 lei reprezentând cheltuieli de executare, întrucât debitoarea S.C. N. C. S.R.L. nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată asumate prin Contractul de leasing nr. LS00170 din 11.09.2008.

Executarea silită a fost încuviinţată în baza Contractului de cauţiune nr. LS 00170/1 din 11.09.2008.

Potrivit art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă, "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare".

În motivarea hotărârii, instanţa de fond a indicat dispoziţiile art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora, "în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac".

Însă, prevederea legală cuprinsă în art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă acordă posibilitatea verificării pe fond a titlului executoriu care nu a fost emis de o instanţă de judecată, numai în situaţia în care legea nu prevede nicio procedură specială de contestare a actului pe care se întemeiază executarea silită.

O prevedere asemănătoare este redată şi în cuprinsul art. 172 alin. 3 din O.G. 92/2003, potrivit căruia "contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".

În acest sens, practica judiciară a statuat că "procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare poate fi cenzurat pe calea contestaţiei la executare întrucât nu a fost emis de o instanţă judecătorească iar debitorul nu are împotriva acestuia o altă cale de atac" (Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, dec. 1699/17.10.2006).

Referitor la prevederea unei alte proceduri speciale de contestare a titlului executoriu, recurenta a indicat, exemplificativ, prevederile art. 24 şi următoarele din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 279/2004, privind procedura specială a contestaţiei administrative privind măsurile dispuse prin actele de control întocmite de organele de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă sau din cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă.

Tot o procedură specială de contestare a titlului executoriu este şi cea reglementată de prevederile art. 62 şi următoarele din Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin, potrivit cărora, debitorul poate formula opoziţie la executare.

Prin urmare, susţine recurenta, numai dacă există o procedură specială prevăzută de lege pentru contestarea titlului executoriu, cel vătămat prin executare este ţinut de a uza de procedura specială şi nu de contestaţia la executare prevăzută de art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Astfel, într-o speţă s-a reţinut că, întrucât contestatoarea nu a uzat de procedura specială de contestare a titlului executoriu prevăzută de Ordinul nr. 279/2004, tribunalul a admis recursul şi a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a contestaţiei la executare (Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Secţia civilă, dec. 256/R/27.09.2007).

Însă, în ce priveşte contestaţia la executare formulată de S.C. C. T. 50 S.R.L., potrivit art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, recurenta susţine că nu se află în situaţia în care ar exista o altă cale specială de atac prevăzută expres de lege.

Orice altă interpretare dată prevederilor legale sus amintite ar conduce la îngrădirea liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, de vreme ce partea interesată nu şi-ar putea folosi apărările, potrivit opţiunii sale, în căile de atac pe care la are la dispoziţie.

Arată recurenta că este de neconceput ca persoanei vătămate prin executarea silită să i se îngrădească dreptul de a solicita şi a obţine anularea executării silite şi suspendarea executării ori întoarcerea executării, limitându-i-se acesteia posibilitatea de a uza de mijlocul de apărare al contestaţiei la executare.

Susţine recurenta că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa a pronunţat soluţia cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă.

La data de 11.03.2011, intimata S.C. P. L S.R.L. a formulat întâmpinare, în temeiul art. 115 şi urm. Cod procedură civilă, prin care a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei a V-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

Cu privire la excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei civile, intimata arată că se impune soluţionarea cauzei de către secţia comercială în condiţiile în care contestaţia la executare şi la titlu formulată de recurenta S.C. C. T. 50 S.R.L. priveşte un titlu executoriu emis în materie comercială.

Menţionează intimata că, în cazul de faţă, instanţa este învestită cu o contestaţie la titlu - titlu de natură comercială, astfel că stabilirea competenţei de atribuţiune funcţională este o măsura pe care instanţa trebuie să o ia având în vedere rolul specializării judecătorilor dintr-o anumită secţie. Având în vedere natura titlului pus în discuţie, consideră că stabilirea competenţei în favoarea Secţiei Comerciale este o măsură care se impune a fi luată.

De altfel, arată intimata, chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 400 şi 402 Cod procedură civilă a stabilit că „în considerarea principiului specializării, este firesc ca, atunci când contestaţia la executare propriu-zisă sau contestaţia la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, acestea trebuie să se îndrepte la secţia comercială - dacă aceasta există - a instanţei competente. Sub acest aspect, nu poate fi primit punctul de vedere exprimat în unele hotărâri, conform căruia, atunci când este vorba de o contestaţie la executare propriu - zisă, natura litigiului rămâne fără relevanţă."

Pe fondul cauzei intimata a solicitat respingerea recursului declarat de S.C. C. T. 50 S.R.L. ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin contestaţia formulată, contestatoarea - debitoare S.C. C. T. 50 S.R.L. a înţeles să conteste atât legalitatea actelor de executare cât şi existenţa obligaţiei conţinută în titlul executoriu. În realitatea insă, cererea formulată este o veritabilă contestaţie la titlu în condiţiile în care aceasta se limitează prin cererea formulată să conteste calitatea sa de debitor dar mai ales caracterul şi valabilitatea titlului executoriu reprezentat de contractul de cauţiune.

Acest lucru a fost reţinut în mod corect şi de către instanţa de fond care a calificat în mod corect cererea cu care a fost învestită, astfel ca soluţia acesteia de respingere a contestaţie la titlu ca inadmisibilă este una corectă în raport de restricţiile impuse de dispoziţiile art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă.

Pentru a dispune aceasta soluţie, instanţa a reţinut în mod corect că prin apărările formulate se invocă de fapt lipsa totală a consimţământului la încheierea contractului de cauţiune, în condiţiile în care lipsa acestui element la încheierea oricărei convenţii este sancţionat cu nulitatea absolută.

Ţinând astfel cont de scopul urmărit de recurenta S.C. C. T. 50 S.R.L. prin contestaţia la titlu formulată, intimata apreciază că aceste apărări nu ar fi putut face obiectul contestaţiei la titlu, poziţie care a fost împărtăşită şi de instanţa de fond.

Restricţiile prevăzute de art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă au fost interpretate în mod voit greşit de contestatoarea S.C. C. T. 50 S.R.L. în condiţiile în care textul de lege îi impune acesteia formularea unei acţiuni în anulare (pentru a se demonstra lipsa consimţământului) şi nu îi dă posibilitatea de a obţine o astfel de recunoaştere urmând calea contestaţiei la titlu.

În primul rând trebuie reţinut că această restricţie (în sensul libertăţii de a formula apărări de fond) este întâlnită doar în situaţia unei contestaţii la titlu în care titlul executoriu nu este reprezentat de o hotărâre pronunţată de o instanţă de judecată.

Or cu privire la acest aspect, instanţa de contencios constituţional a reţinut în repetate rânduri că această limitare "se referă, în exclusivitate, la contestaţia la executare împotriva unui titlu executoriu care nu a fost emis de către o instanţă de judecată". Interpretarea corectă este în sensul că pe calea contestaţiei la executare se pot formula apărări de fond doar dacă titlul executoriu nu este emis de o instanţă de judecată.

Prin urmare recurenta a avut posibilitatea de a formula apărări de fond împotriva acestui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă de judecată, apărări care trebuiau să se limiteze la întinderea şi aplicarea titlului executoriu şi care ar fi calificat contestaţia formulată ca fiind o contestaţie la titlu. Numai că recurenta nu a înţeles însă să supună atenţiei acest lucru poate şi din motivul că nu se impunea o astfel de analiză faţă de caracterul cert al creanţelor reţinute prin titlul executoriu şi supuse executării silite.

Sub cel de-al doilea aspect al acestei limitări impuse de art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, intimata susţine că deşi dacă ne aflăm în situaţia în care titlul executoriu nu este emis de o instanţă de judecată, contestatoare nu ar putea invoca orice apărări de fond care să ducă la anihilarea titlului executoriu sub aspectul validităţii sale.

Limitarea priveşte în mod exclusiv caracterul apărărilor formulate şi scopul urmărit urmând ca aceste apărări să poată privi înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu, dar nu şi valabilitatea sa. Pentru a constata acest lucru legiuitorul a reglementat proceduri speciale - acţiunea în anulare - pe care contestatoarea avea posibilitatea să o urmeze pentru a se constata acest lucru.

Acest lucru este reţinut de asemenea în doctrină în sensul că "în cadrul contestaţiilor la titlu se contestă însuşi titlul executoriu, dar nu în ceea ce priveşte validitatea sa în fond, ci numai înţelesul, întinderea şi aplicarea sa. Titlul nefiind suficient de clar, este necesară lămurirea sa, în vederea executării corecte, părţile - de obicei debitorul - nefiind de acord cu modul în care s-ar putea face executarea în temeiul acelui titlu".

Aceste restricţii sub aspectul naturii titlului executoriu supus analizei precum şi sub aspectul apărărilor care ar putea fi primite îşi găsesc justificarea în caracterul special al contestaţiei la executare în general. Astfel sub acest aspect în doctrină s-a reţinut în mod constant că, "contestaţia la executare este, aşadar, în principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obţine, anularea sau îndepărtarea unor acte de executare sau uneori chiar şi anihilarea efectului executoriu al titlului executoriu."

Astfel că prin acţiunea formulată - care este o contestaţia la titlu şi nu o acţiune de drept comun, recurenta S.C. C. T. 50 S.R.L. a urmărit să valorifice unele drepturi faţă de care legea nu îi permitea uzitarea contestaţiei la titlu.

Prin urmare, arată intimata, susţinerile recurentei în sensul că restricţia impusă de art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă ar reprezenta de fapt o îngrădire a liberului acces la justiţie nu ar putea fi primită atât timp cât această limitare priveşte doar o anumită cale care nu ar putea fi urmată, lăsând libertatea contestatoarei de a formula o acţiune în anulare.

În şedinţa publică din 10.05.2011 tribunalul a respins excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei civile, apreciind, faţă de obiectul cererii, că recursul este de competenţa secţiei civile a tribunalului.

La termenul din 07.07.2011, intimata S.C. P. L. S.R.L. a invocat excepţia nulităţii recursului, motivat de faptul că criticile aduse nu pot fi încadrate sub incidenţa dispoziţiilor art. 304 Cod procedură civilă, recurenta necriticând hotărârea instanţei de fond, ci textul de lege - art. 399 Cod procedură civilă.

Analizând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, tribunalul urmează să o respingă ca neîntemeiată, constatând că recurenta invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Pe fondul recursului, analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate în recurs, dar şi sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, în contestaţia la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Tribunalul reţine că, în mod repetat, jurisprudenţa a decis că, în temeiul art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, pe calea contestaţiei la executare nu se poate cere anularea sau modificarea a însuşi titlului executoriu, cu excepţia situaţiei altor titluri decât hotărârile judecătoreşti, sub condiţia ca pentru aceasta legea să nu fi reglementat expres o altă cale de atac.

În consecinţă, pentru titlurile executorii care nu provin de la o instanţă judecătorească, analizarea fondului titlului este posibilă în procedura contestaţiei la executare, cu condiţia ca legea să nu consacre o cale specială în acest sens, iar această analiză poate viza apărări de fond împotriva titlului executoriu cu privire la existenţa şi valabilitatea creanţei, cum ar fi inexistenţa raportului juridic sau nulitatea actului. Acţiunea în constatarea nulităţii actului juridic, formulată pe calea dreptului comun, nu poate fi considerată drept o altă cale de atac împotriva titlului executoriu reprezentat de un contract de leasing sau de garanţie încheiat pentru garantarea executării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, astfel cum a apreciat instanţa de fond.

Expresia „o altă cale de atac” are în vedere situaţia în care pentru acel titlu executoriu legea prevede expres o altă procedură de contestare, respectiv procedura reglementată de Codul de procedură fiscală pentru titlurile emise în această materie, procedura reglementată de O.G. nr. 2/2001 pentru procesele-verbale de contravenţie, opoziţia cambială în materia titlurilor de valoare emise conform Legilor nr. 58/1934 şi 59/1934, etc., iar nu situaţia în care partea poate recurge la o acţiune de drept comun pentru desfiinţarea înscrisului ce constituie titlu executoriu.

În speţă, tribunalul constată că O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile şi societăţile de L nu prevede o procedură specială de contestare a contractului de L în sensul art. 399 alin. 3 teza finală, astfel că debitorul poate invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu reprezentat de un astfel de contract, apărări pe care instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei trebuie să le analizeze şi să se pronunţe asupra temeiniciei sau netemeiniciei lor.

Faţă de aceste considerente, reţinând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, şi având în vedere că instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1-3 şi alin. 5, tribunalul va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neîntemeiată excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul formulat de  recurenta - contestatoare S.C. C. T. 50 S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2959/12.04.2010, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 188/303/2010, în contradictoriu cu intimatele S.C. P. L S.R.L, S.C. N. C. S.R.L. şi cu intimata-terţ poprit C. E. B. S.A..

Casează hotărârea recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07.07.2011.

Preşedinte Judecător Judecător  Grefier

M. Stănescu E. Dulgheru S. F. Ivan N. M. Vasilache

Pentru judecător plecat din instanţă

semnează preşedintele secţiei

red. E.D./th. red. N.V.

2 ex.

Jud. Sector 6 Bucureşti

Jud. Adina - Elena Cojocaru

Domenii speta

Spete similare