Revizuire

Dosar  nr. 17417/3/2010

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

Decizia civilă nr.1646R

 Şedinţa  publică din data de 30.05.2011

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE – Elena Panaite-Jitianu

JUDECĂTOR – Gabriela Rîşnoveanu

 JUDECĂTOR – Laura Olteanu

GREFIER – Lavinia Smărăndoiu

Pe rol soluţionarea cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr.747/25.03.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a V a Civilă, în dosarul nr.6841/303/2008, formulată de revizuenţii R.M. şi R.E. în contradictoriu cu intimatele SC A.R. SA şi B.L., având ca obiect obligaţie prestaţie periodică.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns revizuenţii, prin avocat, lipsind intimaţii.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Tribunalul pune în discuţie competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe disp. art.322 pct. 7 Cod procedură civilă şi admisibilitatea cererii întemeiate pe disp. art.322 pct. 1 şi 2 Cod procedură civilă.

Revizuenţii, prin avocat, arată că cele două hotărâri potrivnice sunt decizia nr.1062R/2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi decizia civilă nr.1191/2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. Lasă la aprecierea instanţei stabilirea competenţei de soluţionare a revizuirii întemeiată pe disp. art.322 pct. 7 Cod procedură civilă şi solicită admiterea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art.322 pct. 1 şi 2 Cod procedură civilă, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate. Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depun chitanţa nr.37/24.03.2011.

TRIBUNALUL

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1107/16.02.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul civil nr. 6841/303/2008, prima instanţă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta B.L.. A admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanţii R.M. şi R.E., împotriva pârâtei B.L..  obligat-o pe pârâta B.L. la plata lunară către reclamantul R.M., cu începere de la data introducerii acţiunii, respectiv 26.08.2008, la cota de 1/4 din 1,8853 puncte pensie, reprezentând acestea din urmă pierderea de punctaj pensie înregistrată de reclamant. A obligat-o pe aceeaşi pârâtă B.L. la plata lunară către reclamanta R.E., cu începere de la data introducerii acţiunii, respectiv 26.08.2008, la cota de 1/4 din 0,3443 puncte pensie, reprezentând acestea din urmă, pierderea de punctaj pensie înregistrată de reclamantă. A respins ca nefondată, cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor pentru tratamentul medical recuperator periodic efectuat de reclamanţi, precum şi cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei SC A SA.

  Prin decizia civilă nr.747/25.03.2010 au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de recurenţii-reclamanţi R.M. şi R.E., respectiv de către recurenta-pârâtă B.L., împotriva Sentinţei civile nr. 1197/16.02.2009, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti, în dosarul nr. 6841/303/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC A S.A.

Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut, cu privire la recursul declarat de pârâta B.L., că reclamanţii au dovedit că micşorarea punctajului de pensie pe care o suportă se datorează accidentului rutier suferit, în sensul că, datorită traumatismelor pe care le-au suferit în accident, nu au mai putut să-şi continue activităţile la locurile lor de muncă şi să desfăşoare şi alte activităţi producătoare de venituri, pe care le desfăşurau în mod obişnuit înainte de accidentul produs de autorul pârâtei, faţă de care, aceasta a acceptat succesiunea.

Prin Sentinţa penală nr. 268/06.05.1998 pronunţată de Judecătoria Alexandria, s-a stabilit fapta autorului B.F. şi vinovăţia acestuia, astfel că, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale stabilite prin hotărârea penală, au putere de lucru judecat în faţa instanţei civile, inclusiv în ceea ce priveşte prejudiciile ulterioare accidentului, aşa cum este cazul în speţă.

Legal şi temeinic, prima instanţă a aplicat art. 22 alin.1 C. pr. penală şi a reţinut că hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

În mod neîntemeiat, pârâta, care nu a solicitat administrarea altor probe la  prima instanţă, decât înscrisurile, vine în faţa instanţei de recurs şi încearcă să repună în discuţie legătura de cauzalitate dintre fapta autorului acesteia şi leziunile posttraumatice suferite de reclamanţi, care au fost cauza evidentă şi dovedită a pensionării medicale a acestora, într-o fază iniţială şi apoi a pensionării anticipate, la vârste la care, mai puteau încă, să desfăşoare activităţile salariale, pentru a obţine o pensie corespunzătoare eforturilor şi activităţii depuse.

Prejudiciul suferit de reclamanţi este cert, chiar dacă, din ultimii 10 ani de activitate, şi-au putut alege cea mai profitabilă perioadă; dacă nu ar fi fost pensionaţi pentru invaliditate, perioada de 10 ani ar fi fost alta decât cea avută în vedere la stabilirea pensiei.

 Diminuarea capacităţii acestora de muncă, datorată accidentului de circulaţie, este cauza scăderii veniturilor salariale ale reclamanţilor, şi nu inflaţia monetară, aşa cum invocă aceasta, iar prima instanţă nu a uzat de prezumţii  sub acest aspect.

Tribunalul a apreciat că prima instanţă a exercitat suficient rol activ pentru aflarea adevărului în cauză, astfel că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 129 alin. 5 C. pr. civilă, critica pârâtei, în sensul că nu li s-a luat reclamanţilor un interogatoriu, fiind neîntemeiată, necesitatea unei astfel de probe nerezultând nici din dezbateri. S-a considerat că recurenta a avut posibilitatea legală şi procedurală să prezinte un interogatoriu, însă nu a înţeles să beneficieze de această probă, situaţie care nu atrage nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii primei instanţe, în procesul civil, operând  principiul disponibilităţii părţilor asupra cererilor pe care înţeleg să le supună cenzurii instanţei şi asupra probelor de care înţeleg să se folosească.

 Privind obligarea pârâtei SC A SA la plata despăgubirilor solicitate, Tribunalul a constatat că instanţa a reţinut într-adevăr, că reclamanţii nu au dovedit existenţa obligaţiei asumată de societatea de asigurări, în cadrul contractului de răspundere civilă obligatorie încheiat cu autorul B.F., pentru pagubele cauzate de persoana asigurată prin vătămarea corporală a unor terţe persoane în urma unor accidente rutiere în care este implicată.

Sub acest aspect, Tribunalul a constat că prin Sentinţa penală nr. 268 din 6 mai 1996 pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 5092/1994, Asigurătorul nu a fost obligat să răspundă de prejudiciile cauzate de inculpatul B.F., care nici nu a solicitat introducerea acestuia în cauză, plătind personal o parte din daunele materiale şi morale cauzate părţilor vătămate, în parte fiind obligat personal, prin aceeaşi sentinţă, către aceleaşi părţi vătămate, actualii reclamanţi.

Prin Decizia penală nr.1989/09.12.2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, SC A SA a fost obligată în solidar cu autorul B.F., numai la plata despăgubirilor de 5294 lei privind autoturismul reclamanţilor avariat în accident şi  numai în limitele contractuale dintre părţi.

 De asemenea, Tribunalul a apreciat că, deoarece instanţa care a soluţionat cauza civilă iniţial, nu a stabilit răspunderea civilă solidară pentru întreg prejudiciul, nu se poate stabili ulterior o astfel de răspundere solidară, astfel că nu se poate extinde răspunderea asiguratorului peste limitele răspunderii stabilite iniţial, în condiţiile în care făptuitorul nici nu a invocat o astfel de răspundere solidară pentru prejudiciile cauzate părţilor vătămate.

 Împotriva acestei decizii, la data de 8.04.2010 au formulat revizuire recurenţii reclamanţi R.M. şi R.E..

Din motivarea cererii de revizuire şi precizările depuse la solicitarea Tribunalului, se constată că revizuenţii au invocat, în esenţă, motivele prevăzute de art. 322 pct.1, 2 şi pct.7 Cod procedură civilă, după cum  urmează:

Cu privire la motivul prevăzut de art.322 punctul 1 Cod pr.Civilă, se susţine că decizia nu poate fi executată.

Cu privire la motivul prevăzut de art.322 punctul 2 Cod pr.Civilă, se arată că nu s-a acordat actualizarea cu indicele de inflaţie şi nu s-au acordat cheltuieli de judecată, de 1000 RON onorariu expertiza contabilă.

Cu privire la motivul prevăzut de art.322 punctul 7 Cod pr.Civilă, se arată că decizia atacată cu revizuire este în contradicţie cu autoritatea lucrului judecat stabilit prin hotărârile irevocabile anterioare, respectiv Deciziile civile irevocabile nr. 1062R/05.07.2007 şi nr.1062R/09.06.2008 pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi decizia civila irevocabila nr.1191/07.10.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat:

- Calitatea procesuală pasivă a pârâtelor S.C. A.R. S.A. şi B.L.

 - Preluarea, exclusivă, de către pârâta B.L. a calităţii procesuale a soţului său decedat, autorul faptei ilicite, B.F.;

- Obligaţia, conform legii, a pârâtei S.C. A.R. S.A. de a plăti despăgubiri pentru vătămările corporale;

-  Obligaţia pârâtelor S.C. A.R. S.A. şi B.L. de a plăti în solidar şi în totalitate despăgubiri pentru prejudiciile rezultate din vătămările corporale, respectiv  pierderea  de punctaj - pensie, începând cu  data înregistrării prejudiciului

Prin precizările depuse la data de 12.10.2010, revizuenţii mai susţin şi că decizia atacată a condus la anularea ilegală şi abuzivă a contractului de asigurare obligatorie RCA încheiat între asigurat şi asigurător; că exonerarea asigurătorului de la obligaţiile de plată a despăgubirilor pentru vătămări corporale este motivată printr-un precedent inexistent, al -instanţei penale; că Dispozitivul sentinţei nr. 1107/16.02.2009 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti nu poate fi executat şi conduce la disoluţia sistemului de asigurare obligatorie RCA; că Despăgubirile acordate acoperă numai 1/4 din valoarea prejudiciului;  Despăgubirile  (prestaţiile lunare)  sunt  acordate  începând cu data depunerii cererii şi nu începând cu data naşterii prejudiciului; este ignorată decizia cu caracter de îndrumare nr. I / 28.03.2005 pronunţată de Secţiile Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; nu este respectată jurisprudenţa Tribunalului Bucureşti, respectiv decizia civilă definitivă şi irevocabilă nr. 668R / 25.03.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia III civilă – aspecte cu privire la care Tribunalul constată că nu permit încadrarea în vreunul dintre motivele prevăzute la art.322 Cod procedură Civilă.

Analizând cererea de revizuire întemeiată pe motivele prevăzute de art.322 pct.1 şi 2 c.p.civ, prin prisma admisibilităţii sale, Tribunalul constată că, potrivit art. 322 alin. 1 Cod de procedură civilă, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs numai atunci  când evocă fondul.

Prin decizia civilă nr.747/25.03.2010 a Tribunalului Bucureşti Secţia a V a Civilă au fost respinse ca nefondate recursurile, fiind menţinută situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond, fără a da o altă dezlegare raportului de drept dedus judecăţii. Or, după cum s-a stabilit în doctrina şi practica judiciară, hotărârea instanţei de recurs evocă fondul numai în ipoteza în care se admite recursul şi, rejudecând cauza, se modifică în tot sau în parte sentinţa recurată, nefăcând astfel obiect al revizuirii deciziile prin care recursul a fost respins. Prin urmare, decizia pronunţată în recurs nu evocă fondul, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Cererea de revizuire este inadmisibila în speţă, în privinţa celorlalte aspecte arătate în cererea precizatoare, şi prin prisma faptului că motivaţia invocată în susţinerea cererii nu permite încadrarea în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 322 Cod de procedură civilă.

Pentru toate aceste motive, Tribunalul va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire, în această privinţă.

În privinţa cererii de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art.322 pct.7 Cod procedură Civilă, faţă de precizarea revizuenţilor  în sensul că hotărârile potrivnice definitive sunt date de instanţe de grade deosebite (Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti) văzând dispoziţiile art.323 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea de revizuire, în această ipoteză, se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, Tribunalul va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa soluţionării acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibila cererea de revizuire întemeiata pe dispoziţiile art.322 pct.1 si 2 Cod procedură civilă, formulată împotriva deciziei civile nr.747/25.03.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a V a Civilă, în dosarul nr.6841/303/2008, de revizuenţii R.M. şi R.E. în contradictoriu cu intimatele SC A.R. SA şi B.L..

Admite excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr.747/25.03.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a V a Civilă, în dosarul nr.6841/303/2008, întemeiata pe dispoziţiile art.322 pct.7 Cod procedură civilă şi declina competenţa soluţionării acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

 Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 30.05.2011.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

 Elena Panaite Jitianu   Gabriela Rîşnoveanu Laura Olteanu

GREFIER,

Lavinia Smărăndoiu

Red GR

/dact GR 2 ex.

Domenii speta

Spete similare