Şantaj. Fals intelectual în formă continuată

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SENTINŢA PENALĂ NR. 6

Şedinţa publică din 15 februarie 2013

PREŞEDINTE : ………………………

 GREFIER  : ……………………...

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror ………. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii penale pornit împotriva inculpatului B. L. A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 194 alin. 1 C. pen., rap. la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 alin. 1 C. pen., rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. (3 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

Dezbaterile asupra cauzei de faţă s-au desfăşurat  în conformitate cu prevederile art. 304 C. pr. pen., în sensul că au fost înregistrate pe suport audio – video computerizat.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi se prezintă inculpatul B. L. A.,

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile asupra cauzei de faţă au avut loc în şedinţa publică din 11 februarie 2013, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

T R I B U N A L U L

Asupra procesului penal de faţă.

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna cu nr. 15/P/2012 din 19 martie 2012, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 21 martie 2012, sub nr. de mai sus, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. L. A., fiul lui …… şi ……, născut la data de ……… în mun. ……, jud. ……., cetăţean român, studii 12 clase, lucrător de poliţie în cadrul I.P.J. Covasna – Poliţia mun. Sf. Gheorghe, căsătorit, cu 1 copil minor, stagiul militar satisfăcut, C.M.J. Covasna, domiciliat în mun. ……….., CNP ………, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 194 a.l. 1 C. pen., rap. la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000 şi  art. 289 al. 1 C. pen., rap. la art. 17 lit. ) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. (3 acte materiale),  ambele cu aplicarea art. 33 lit. a  C. pen.

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţă, în sarcina inculpatului B. L. –A., faptul că, în calitate de organ de cercetare al poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei mun. Sf. Gheorghe, încadrându-se în categoria persoanelor prev. de art. 1 din Legea nr. 78/2000, a constrâns-o pe partea vătămată B. P. A., prin ameninţări repetate, ameninţările vizând luarea faţă de aceasta a unei măsuri privative de libertate, să remită suma de 1.000 lei, acţiunile de ameninţare fiind săvârşite atât în scopul dobândirii, în mod injust, a unui folos patrimonial pentru numitul U. T., cât şi în scopul dobândirii, în mod injust, a unui folos pentru sine, faptă ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de  şantaj, prev. de art. 194 al. 1 C. pen.,  rap. la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, s-a mai reţinut în sarcina inculpatului şi faptul că, în aceeaşi calitate de organ de cercetare al poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei mun. Sf. Gheorghe şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în fals, trei înscrisuri, respectiv nota de introducere în arest a părţii vătămate, procesul – verbal de aducere la cunoştinţa părţii vătămate a motivul reţinerii şi a înscris în fals numărul de înregistrare 266305/14.09.2011 pe plângerea depusă de U. T., acţiunile de falsificare fiind săvârşite în realizarea scopului urmărit, respectiv constrângerea părţii vătămate şi determinarea acesteia de a remite un folos, respectiv dobândirea în mod injust al acestuia de către inculpat, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 al. 1 C. pen., rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2  C. pen. (3 acte materiale), precum şi faptul că cele două infracţiuni au fost săvârşite de inculpat în  concurs real, astfel sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a C. pen.

Totodată, s-a mai reţinut că partea vătămată B. P. A. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, suma de 1000 lei dobândită de inculpat prin săvârşirea infracţiunii fiind  recuperată în totalitate.

Audiat fiind în faza urmăririi penale inculpatul B. L. A., prin declaraţia olografă din 27.01.2012 (f.17-20 d.u.p.), dar şi prin declaraţia dată în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, la aceeaşi dată (f.23-24 d.u.p.), a recunoscut  comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, însă, ulterior, prin declaraţia dată la data de 27.02.2012, în prezenţa apărătorului ales (f.30-33 d.u.p), a revenit asupra declaraţiilor sale şi a arătat că nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunii de şantaj, deoarece nu avea nici un interes să comită această faptă.

În faza urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: denunţul şi declaraţia părţii vătămate (f. 8-13, 15-16 d.u.p.),  note de redare a convorbirilor telefonice şi în mediul ambiental (f. 55 -82), verificări cu privire la existenţa plângerii penale formulată de U. T. (f. 86), procesele –verbale de consemnare a seriilor bancnotelor ce au fost înmânate denunţătorului şi planşa foto (f. 87 -95), procesul–verbal de constatare în flagrant a remiterii folosului patrimonial (f.96 -101), autorizaţia de percheziţie şi procesul–verbal de percheziţie (f. 102-108), raportul de constatare tehnico–ştiinţifică grafică (f. 109 -130), acte întocmite în fals asupra cărora s-a efectuat expertiza grafică (f. 131-134), mini DVD (2 buc) conţinând filmările constatării în flagrant a remiterii folosului patrimonial din data de 27.01.2012 şi de la efectuarea percheziţiei din 31.01.2012) şi suporturile conţinând convorbirile telefonice şi în mediul ambiental (f.153–155), declaraţiile martorilor B. R. (f.135), U. T. (f.136-137), P. V. (f. 138) şi P. B. M. (f. 139), dovada de remitere de către inculpat a sumei de 300 lei primită de acesta în data de 26.01.2012 de la B. P. A. (f.140), declaraţiile inculpatului (f. 17-20, 23-24, 30-33), fişa postului (f. 25-27), fişa de cazier judiciar a inculpatului (f. 141 -142) şi procesele –verbale de verificare cu privire la calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare (f. 35 -38).

Anterior începerii cercetării judecătoreşti, potrivit art. 320/1 al. 3 C. pr. pen., instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare şi dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, dacă le cunoaşte şi le însuşeşte, punându-i totodată în vedere şi dispoziţiile art. 320/1 al. 7 C. pr. pen., potrivit cu care, în cazul judecăţii pe procedura prevăzută de art. 320/1 C. pr. pen., va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, însă inculpatul a declarat că nu solicită judecata cauzei potrivit procedurii simplificate reglementată de art.3201 C. pr. pen. (f. 17,20 d.f.). 

În faza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul B. L. A. (f. 17-19 d.f.), partea vătămată B. P. A. (f.55-58 d.f.) şi martorii U. T. (f.29-30 d.f.), P. V. (f. 31-32 d.f.), B. R. (f. 59-60 d.f.) şi P. B. M. (f.61-62 d.f.)

De asemenea, în cauză,  la solicitarea instanţei Serviciul de Probaţiune de pe lână Tribunalul Covasna, a fost întocmit referatul de evaluare privind pe inculpatul  B. L. (f.46-48 d.f.).

Din probatoriul administrat, atât în faza urmăririi penale cât şi în cea a judecăţii instanţa reţine următoarele:

La sfârşitul anului 2011 şi  începutul anului 2012, inculpatul B. L. A. avea calitate de agent de poliţie şi îşi desfăşura activitatea în cadrul  Poliţiei mun. Sf. Gheorghe – Biroul Investigaţii Criminale, cu aviz de poliţie judiciară din data de 15.05.2006, având deci calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare în sensul prevederilor art. 27 din Legea nr. 218/2002  cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 281/2003.

În această calitate, în cursul lunii noiembrie 2011, inculpatului i s-a repartizat dosarul nr. 1726/P/2011, în vederea efectuării cercetării penale, dosar în care numitul B. P. A. era cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz de încredere, prev. de art. 213 al. 1 C. pen. şi înşelăciune, prev. de art. 215 al. 1 C. pen. şi în care, în luna decembrie 2011, inculpatul a dispus începerea urmăririi penale, soluţie confirmată de procurorul de caz,  apoi, la data de 6.12.2011, numitul B. P. A.  a fost chemat la sediul Poliţiei mun. Sf. Gheorghe, pentru a fi audiat de inculpatul B. L. A. în dosarul respectiv.

După audiere, în momentul în care părăsea sediul Poliţiei mun. Sf. Gheorghe, B. P. A. s-a întâlnit cu martorul U. T., cu care a avut o discuţie, recunoscând că îi datora acestuia 1.000 Euro, sumă pe care a primit-o în luna septembrie 2010, pentru achiziţionarea unui autoturism second –hand, acesta arătând că nu a adus autoturismul întrucât nu a găsit modelul solicitat şi nici nu s-a încadrat în suma primită, recunoscând totodată că din lipsa resurselor financiare nu a restituit nici avansul de 1000 Euro. Astfel, între B. P. A. şi martorul U. T., s-au purtat discuţii în legătură cu restituirea avansului de 1.000 Euro, B. P. A. recunoscând creanţa, în condiţiile în care nu s-a întocmit nici un înscris doveditor, angajându-se faţă de martorul U. T. că îi va restitui suma, în măsura posibilităţilor.

Realizând că B. P. A., aflându-se în sediul poliţiei, are anumite probleme, martorul U. T. s-a interesat la ofiţerul de serviciu, de la care a aflat că acesta a fost chemat de inculpatul B. L. A..

Astfel, martorul U. T. l-a căutat pe inculpat în biroul acestuia şi l-a întrebat ce probleme are B. P. A., inculpatul aducându-i la cunoştinţă că acesta este cercetat într-un dosar penal, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz de încredere şi înşelăciune, condiţii în care martorul i-a relatat inculpatului că şi el i-a dat lui B. P. A., în cursul anului 2010, suma de 1.000 Euro, fără a întocmi nici un act, pentru achiziţionarea unui autoturism, pe care nu l-a adus şi nici nu i-a restituit suma dată.

Inculpatul B. L. A. l-a sfătuit pe martorul U. T. să depună şi el plângere penală împotriva numitului B. P. A., astfel martorul U. T., în aceeaşi zi a formulat plângere penală, pe care a predat-o inculpatului.

A doua zi, după  primirea plângerii de la U. T., inculpatul B. L. A. a apelat-o telefonic pe partea vătămată B. P. A., spunându-i că trebuie să se prezinte la sediul Poliţiei mun. Sf. Gheorghe, partea vătămată conformându-se, ocazie cu care inculpatul i-a dat de înţeles că pe numele său este depusă o plângere penală legal înregistrată, formulată de U. T. şi dacă nu restituie suma de 1.000 Euro, fie direct lui U. T., fie prin intermediul său, va conexa această plângere la dosarul existent şi va lua faţă de el o măsură privativă de libertate.

Tot cu această ocazie, inculpatul i-a citit părţii vătămate conţinutul plângerii formulate de U. T., fără însă a o audia în legătură cu această plângere, persoana vătămată fiind doar  ameninţată că, în situaţia în care nu restituie măcar o parte din suma datorată lui U. T., respectiv 1.000 lei, se va lua faţă de ea o măsură privativă de libertate.

Pentru a fi credibil şi a inspira părţii vătămate temerea că pe numele său există o plângere legal înregistrată, inculpatul B. L. A., fără acordul nimănui, a luat parafa pentru numere de înregistrare din secretariatul Biroului Investigaţii Criminale, respectiv din fişetul care era deschis, înscriind în fals pe plângerea penală  formulată de U. T., la întâmplare, numărul de înregistrare 266305/14.09.2011, ameninţând-o în mai multe rânduri pe partea vătămată cu arestarea, în situaţia în care nu va achita cel puţin o parte din suma datorată numitului U. T., respectiv suma de 1.000 de lei.

La data de 19.01.2012, inculpatul B. L. A. a chemat-o la biroul său pe partea vătămată B. P. A., ocazie cu care i-a spus că nu a achitat nimic din datoria către U. T. şi că este cazul să fie arestat.

Cu acest prilej, inculpatul B. L. A. a întocmit pe numele părţii vătămate notă de introducere în arest (f. 132 d.u.p.) şi un proces –verbal prin care i s-a adus la cunoştinţă motivele reţinerii, precum şi faptul că are dreptul să încunoştinţeze o persoană despre măsura luată, partea vătămată B. P. A., arătând că doreşte să fie încunoştinţată despre măsura luată soţia sa B. R., care a şi fost apelată de partea vătămată  (f. 133 d.u.p.).

După, întocmirea acestor acte, inculpatul i-a spus părţii vătămate că merge la procuror, care va decide în  legătură cu măsura preventivă, partea vătămată fiind lăsată în supravegherea colegului de birou – martorul P. V. (f. 31 d.f.). Însă, înainte să ajungă la sediul parchetului, inculpatul a fost sunat de partea vătămată, care i-a spus că este în măsură să achite în contul datoriei lui U. suma de 100 Euro şi l-a rugat pe inculpat să nu pună în aplicare măsura luată, asigurându-l că într-o perioadă scurtă, de câteva zile, va achita o parte din datorie, urmând să procure banii din vânzarea unor bunuri personale din locuinţă, respectiv frigiderul şi maşina de spălat, condiţii în care inculpatul i-a acordat un termen de câteva zile, respectiv până în data de 23.01.2012, să aducă banii, ameninţând-o pe partea vătămată că dacă nu face acest lucru, doar va modifica data de pe documentele întocmite şi-l arestează.

În urma acestor acţiuni de constrângere exercitate de inculpat asupra părţii vătămate, pentru a o determina la remiterea unei sume de bani, prin denunţul formulat la data de 23.01.2012 şi înregistrat la data de 24.01.2013 la D.G.A., Serviciul Judeţean Anticorupţie Covasna, partea vătămată l-a denunţat pe inculpat, arătând, în esenţă, faptul că, începând cu jumătatea lunii decembrie 2011 şi până la formularea denunţului din 23.01.2012, lucrătorul de poliţie B. L. A. a exercitat asupra sa acţiuni de constrângere, prin ameninţări repetate privind luarea faţă de ea a măsuri arestării preventive, în situaţia în care nu remite suma de 1000 Euro datorată numitului U. T., reprezentând un avans primit de la acesta din urmă, în cursul anului 2010 pentru achiziţionarea unui autoturism second –hand.

Conform înţelegerii cu inculpatul, la data de 23 ianuarie 2012, partea vătămată s-a prezentat la sediul Poliţiei mun. Sf. Gheorghe, ocazie cu care îi mai cere inculpatului încă două zile, pentru a se prezenta cu banii (f.55-56 d.u.p.), iar la data de 25.01.2012, orele 11,25, îl contactează telefonic pe inculpat, spunându-i că are suma de 3 milioane lei avans, pe care urmează să-i aducă în aceeaşi zi. În aceeaşi convorbire, partea vătămată arată că restul de bani o să-l aibă a doua zi şi-l roagă pe inculpat să-l ajute să nu ajungă plângerea lui U. în dosar, pentru că  nu vrea să fie arestat (f. 57 d.u.p.).

În aceeaşi zi de 25.01.2012, orele 15,40, partea vătămată are o discuţie telefonică şi cu martorul U. T., căruia îi aduce la cunoştinţă că a făcut rost de 1.000 lei şi că a doua zi urmează să-i predea inculpatului, martorul precizând că, dacă primeşte întreaga datorie, îşi retrage plângerea (f.58-59 d.u.p). Imediat după încheierea discuţiei cu martorul U. T., la orele 15,42, partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpat, aducându-i la cunoştinţă că a vorbit cu martorul U. T. şi că a doua zi dimineaţa la orele 10,00 se va prezenta cu suma de 1.000 lei,  inculpatul solicitând părţii vătămate ca a doua zi la orele 10,00 să se prezinte la el, indiferent dacă are sau nu banii şi totodată ameninţând-o cu arestarea dacă nu aduce suma solicitată (f.60-61 d.u.p.).

La data de 26.01.2012, la sediul Poliţiei mun. Sf. Gheorghe, au loc două întâlniri între partea vătămată şi inculpat, la prima întâlnire partea vătămată  arată că va primi banii doar la orele 14.00, motiv pentru care inculpatul o ameninţă că dacă nu vine cu banii până la orele 16,00, face hârtiile într-o jumătate de oră în vederea arestării, precizând totodată că, dacă este vorba de libertate 1.000 lei nu înseamnă nimic (f. 69-73 d.u.p).  A doua întâlnire, are loc în jurul orelor 14,00, când partea vătămată predă inculpatului suma de 300 lei, pentru care acesta din urmă întocmeşte dovadă de primire în două exemplare (f. 74-77, 101 d.u.p.), inculpatul cerându-i părţii vătămate şi diferenţa de 700 lei, sub ameninţarea arestării, exprimându-se „Ordonanţa de reţinere…..să fac sau să nu fac hârtiile?, apoi stabilesc ca suma de 700 lei să fie predată a doua zi.

A doua zi, 27.01.2012, orele 11,34, partea vătămată are o discuţie telefonică cu martorul U. T. şi-i aduce la cunoştinţă faptul că a dat un avans cu o zi înainte şi va mai preda în aceeaşi zi o altă sumă inculpatului (f. 66 d.u.p). Astfel, martorul îl contactează imediat pe inculpat, care confirmă că a vorbit cu partea vătămată, care urmează  să-i predea o sumă de bani (f. 68 d.u.p).În jurul orelor 12,00, din data de 27.01.2012, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul B. L. A. în incinta sediului Poliţiei mun. Sf. Gheorghe, unde i-a predat acestuia suma de 700 lei, inculpatul fiind surprins în flagrant imediat după ce a primit banii, ocazie cu care a recunoscut că suma de 700 lei, compusă din 7 (şapte) bancnote cu cupiura de 100 lei, cu seriile 073 C2277416, 071 A3056243, 062 E 1 372457, 086 A 4 951820, 061 A 1 959898, 086 D 3624264 şi 078 B 2670189, a fost primită de la numitul B. P. A.. Banii au fost predaţi organului de cercetare penală, după ce au fost confruntaţi, în prezenţa inculpatului, cu procesul –verbal de consemnare a seriilor bancnotelor respective întocmit de procuror (f.96-98 d.u.p).

După constatarea în flagrant a remiterii sumei de bani de către partea vătămată, în baza Autorizaţiei nr. 6/30.01.2012 emisă de Tribunalul Covasna, la data de 31.01.2012, s-a efectuat percheziţie în biroul folosit de inculpat, ocazie cu care au fost identificate şi ridicate mai multe înscrisuri întocmite în fals, care au fost folosite în vederea realizării constrângerii părţii vătămate, respectiv: plângerea penală depusă de numitul U. T., în cursul lunii decembrie 2011, pe care inculpatul B. L. A. a înscris în fals numărul de înregistrare 266305/14.09.2011, număr ce nu figurează în evidenţa operativă a Poliţiei mun. Sf. Gheorghe; notă de introducere în arest a părţii vătămate întocmită în fals de inculpat la data de 19.01.2012, neavând la bază ordonanţă de reţinere, motivul reţinerii, fiind menţionat „posedă dosar penal” şi  procesul–verbal întocmit în fals de către inculpat la data de 19.01.2012, înregistrat sub numărul 191777/23.10.2009, prin care i se aduce la cunoştinţă părţii vătămate motivele reţinerii, respectiv săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dosarul nr. 2664/P/2010. Cu aceeaşi ocazie s-a ridicat şi dovada de primire a sumei de 300 de lei de către inculpat (f. 106-108 d.u.p).

În cauză, s-a efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică grafică, astfel din concluziile Raportului de Constatare Tehnico – Ştiinţifică nr. 251416/9.02.2012 al Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ Covasna, rezultă că scrisul de mână de pe înscrisul intitulat „notă de introducere în arest” şi menţiunea nr. de înregistrare ”266305/14.09.2011” de pe plângerea formulată de U. T., a fost executat de inculpatul B. L. A..

Prin acelaşi raport, s-a concluzionat că semnăturile de pe înscrisurile intitulate „Notă de introducere în arest” datat 19.01.2012 şi la rubrica organ de cercetare penală de pe „Procesul –verbal” prin care se aduce la cunoştinţa părţii vătămate motivele reţinerii, au fost executate de inculpatul B. L. A. (f. 112-130, 132,133 d.u.p.)

Inculpatul prezent în instanţă, prin declaraţia dată, a negat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, arătând că nu a ameninţat-o niciodată pe partea vătămată cu luarea măsurii arestării preventive dacă nu restituie suma de 1.000 Euro martorului U. T. şi nici nu a întocmit acte cu care să-l constrângă pe aceasta în vreun mod, solicitând achitarea sa pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa. 

Astfel, inculpatul a susţinut că nu a înregistrat plângerea formulată de martorul U. T. împotriva părţii vătămate, deoarece a vrut să facă o favoare acesteia din urmă, având în vedere că cei doi se puteau împăca, din moment ce partea vătămată şi-a recunoscut datoria, iar ulterior, având  un control în instituţie, i-a dat plângerii un număr de înregistrare inventat, pentru a nu fi sancţionat disciplinar, pentru neînregistrarea plângerii, susţinând totodată că discuţiile purtate cu partea vătămată referitor la suma de 1000 Euro nu priveau suma  pe care aceasta îi datora martorului U. T., ci suma ce-i datora unei alte părţi vătămate din Tg. Secuiesc.

Tot astfel, inculpatul a arătat că a întocmit nota de introducere în arest şi procesul – verbal de aducere la cunoştinţă a motivelor reţinerii privind pe B. P. A., deoarece avea această  competenţă şi era convins că procurorul va fi de acord cu luarea măsurii reţinerii, având în calculator şi ordonanţa, pe care însă nu a printat-o, şi în nici un caz pentru a o ameninţa pe partea vătămată, iar neregulile constatate s-au datorat volumului mare de muncă şi lipsei timpului necesar pentru desfăşurarea activităţii în condiţii optime.

Apărările inculpatului vor fi înlăturate, fiind combătute de probatoriul administrat, astfel cum s-a reţinut mai sus şi în consecinţă nu se va da curs nici cererii sale de achitare.

Astfel, se constată că, prin denunţul formulat la data de 23.01.2012 şi declaraţiile date  în faza urmăririi penale şi în faţa instanţei (f.9-12, 15-16 d.u.p., f.55-58 d.f.), partea vătămată B. P. A. a susţinut că, începând cu jumătatea lunii decembrie 2011 şi până la data de 26.01.2012, inculpatul B. L. A., în calitatea sa de lucrător al poliţiei judiciare, care avea în lucrare un alt dosar penal, în care ea avea calitate de învinuit, a exercitat asupra sa acţiuni de constrângere, prin ameninţări repetate privind luarea faţă de ea a măsuri arestării preventive, în situaţia în care nu remite suma de 1000 Euro, sau o parte din această sumă, datorată numitului U. T., reprezentând un avans primit de la acesta din urmă, în cursul anului 2010 pentru achiziţionarea unui autoturism second –hand.

 Această susţinere a părţii vătămate se coroborează cu înregistrarea convorbirilor telefonice purtate între cei doi în data de 25.01.2012, în intervalul orar 15.42,31 – 15.43,44, din care rezultă  că inculpatul i-a solicitat părţii vătămate ca până la data de 26.01.2012, să aducă suma de 1000 lei, în caz contrar va fi arestată, exprimându-se „mergem în arest! Gata a fost de ajuns!”, dar şi cu înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental dintre inculpat şi partea vătămată în sediul Poliţiei mun. Sf. Gheorghe, în data de 26.01.2012, din care rezultă că inculpatul B. L. A. a continuat ameninţările la adresa părţii vătămate cu privarea de libertatea acesteia, întrucât partea vătămată a arătat că nu a reuşit să procure suma solicitată, inculpatul spunându-i părţii vătămate că dacă nu se prezintă cu banii până la ora patru, va face hârtiile pentru arestare, apoi partea vătămată a predat inculpatului suma de 300 lei, însă acesta a continuat ameninţările cu arestarea dacă partea vătămată nu aduce şi diferenţa de 700 lei.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile inculpatului, în sensul că discuţiile purtate cu partea vătămată referitor la suma de 1000 Euro priveau o altă datorie pe care aceasta o avea faţă de o persoană din Tg. Secuiesc, din moment ce din convorbirile telefonice şi discuţiile purtate între inculpat şi partea vătămată rezultă clar că este vorba de banii datoraţi martorului U. T., pentru care acesta a depus plângerea penală, fiind menţionat ori numele (U.), ori prenumele acestuia (T.), sau chiar calitatea de agent al poliţiei rutiere „circulişti” (f. 57,60,70,7679,80 d.u.p.), aspect ce rezultă şi din convorbirile telefonice purtate de inculpat cu martorul U. T. (f.62-64 d.u.p), dar şi din convorbirile telefonice purtate între acest martor şi partea vătămată (f.58-59, 65-66 d.u.p), în care martorul o amăgeşte pe partea vătămată cu retragerea plângerii în cazul în care îi restituie banii, iar parte vătămată arată că a predat o sumă de bani.

Faptul că partea vătămată a fost ameninţată cu arestarea rezultă şi din declaraţiile martorei B. R., soţia părţii vătămate B. P. A. (f.135 d.u.p., 50-60 d.f.), care arată că, în cursul lunii decembrie 2011, soţul său a fost apelat telefonic pentru a se prezenta urgent la sediul Poliţiei Sf. Gheorghe, iar după ce acesta s-a întors i-a relatat că inculpatul B. L. A. i-a citit o plângere penală formulată de U. T. şi dacă nu achită datoria către acesta îl va aresta.

Martora a arătat că soţul său i-a spus că trebuie găsită o soluţie urgentă pentru procurarea de resurse financiare, inclusiv prin vânzarea unor bunuri din locuinţă, în caz contrar va fi introdus în arest de lucrătorul de poliţie, arătând totodată că de la sfârşitul lunii decembrie 2011 şi până la jumătatea lunii ianuarie 2012, soţul său a fost chemat în mai multe rânduri de către inculpat la sediul poliţiei, fiind presat de acesta să achite suma datorată lui U. T., de fiecare dată ameninţându-l cu privarea de libertate.

Martora a mai arătat că, la jumătatea lunii ianuarie 2012, fără să poată preciza data exactă,  însă era în jurul orelor 11.30, soţul său a sunat-o, solicitându-i să procure urgent o sumă de bani, pentru că altfel va fi arestat şi că i s-a şi întocmit actele pentru introducerea în arest. Martora s-a speriat foarte tare, spunându-i soţului său că nu are nici o posibilitate, în acel moment, să facă rost de bani şi să ceară un termen, de câteva zile, pentru a procura bani din vânzarea unor bunuri personale.

Martora a mai arătat că, în toată perioada în care soţul său a fost chemat la sediul Poliţiei Sf. Gheorghe, decembrie 2011 – ianuarie 2012, acesta era foarte agitat, nu avea linişte, comportându-se nefiresc atât faţă de ea cât şi faţă de cei doi copii minori.

Ba mai mult, constrângerile exercitate asupra părţii vătămate rezultă chiar şi din primele două declaraţii date în faza urmăririi penale de către inculpat, în care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor.

Astfel, inculpatul a recunoscut că plângerea ce i-a fost lăsată de U. T. nu a fost înregistrată în evidenţele operative ale Poliţiei municipiului Sf. Gheorghe, arătând că a intrat în secretariatul Biroului de Investigaţii Criminale al Poliţiei Sf. Gheorghe şi profitând de faptul că nu se afla nici o persoană în secretariat, a luat parafa pentru numere de înregistrare, pe care a aplicat-o pe plângerea lăsată de U. T., după care a înscris la întâmplare un număr de înregistrare, tocmai pentru a crea aparenţa unei plângeri legal înregistrate, lucru pe care i l-a dat de înţeles şi părţii vătămate.

De asemenea, inculpatul a recunoscut că a întocmit nota de introducere în arest şi procesul - verbal prin care i s-a adus la cunoştinţa părţii vătămate motivele reţinerii şi dreptul de a încunoştinţa un membru de familie despre măsura luată, partea vătămată dorind să ia legătura cu soţia sa, fapt care s-a şi realizat, indicând în declaraţia dată locul unde se află aceste documente, precum şi faptul că aceste documente au fost întocmite pentru a o determina pe partea vătămată să remită o parte din datoria pe care  o avea faţă de U. T..

Inculpatul a recunoscut şi faptul că partea vătămată s-a arătat oarecum speriată de posibilitatea reţinerii sale, precum şi faptul că aceasta l-a asigurat că face tot posibilul să procure resurse financiare şi să achite cel puţin o parte din suma datorată lui U. T., inclusiv prin vânzarea unor bunuri personale. Inculpatul a arătat că, din biroul său, partea vătămată a sunat-o pe soţia sa  cerându-i să procure o sumă de bani (300 -400 lei), dar şi faptul că, deşi i-a spus părţii vătămate că merge la parchet, nu a intrat în sediul parchetului, fiind apelat de B. P. A. înainte de a ajunge la sediu, acesta comunicându-i că e în măsură să procure o sumă de bani în contul datoriei către U. T..

După ce împotriva inculpatului s-a dispus măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, acesta a început să adopte o poziţie de negare a faptelor săvârşite şi de minimalizare al pericolului social al acestora, poziţie avută şi în faţa instanţei de judecată.

Astfel, deşi în declaraţia olografă şi în cea dată în faţa procurorului, în prezenţa apărătorului din oficiu, la data de 27.01.2012 (f. 17-20, 23-24 d.u.p.), inculpatul a recunoscut că a întocmit în fals mai multe documente, respectiv nota de introducere în arest şi procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a motivelor reţinerii şi a înscris în fals un număr de înregistrare pe plângerea penală formulată de U. T., tocmai pentru a o determina pe partea vătămată să remită suma de bani datorată lui U. T., indicând cu prilejul audierii sale şi locul unde sunt respectivele documente, care  au fost ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate în biroul folosit de acesta,  ulterior, inculpatul fiind chemat pentru a i se lua probe de scris în vederea efectuării unei constatări tehnico –ştiinţifice grafice, acesta a încercat să-şi deghizeze propriul scris, aspect scos în evidenţă şi de concluziile constatării tehnico –ştiinţifice grafice (f.118-119 d.u.p.).

Apoi, cu prilejul audierii din data de 27.02.2012, în prezenţa apărătorului ales (f.30-33 d.u.p.), inculpatul a revenit şi a arătat că nu-şi mai menţine declaraţiile din data de 27.01.2012, deoarece acestea au fost date după ce a participat la o misiune de 20 de ore şi fiind foarte obosit, nu-şi aducea aminte în detaliu toate datele şi împrejurările arătate mai sus, încercând astfel să se sustragă de sub răspundere, declarându-se nevinovat.

Nici susţinerile inculpatului, în sensul că discuţiile purtate la data de 19.01.2012 cu partea vătămată ar fi avut loc pe un ton calm şi că partea vătămată nu părea speriată nu pot fi reţinute, fiind contrazise atât de declaraţiile părţii vătămate şi a martorei B. R., cât şi de primele declaraţii ale inculpatului (f.18 d.u.p.), acesta arătând că partea vătămată „părea oarecum speriată de posibilitatea arestării”.

Pentru dovedirea acestui aspect, la solicitarea inculpatului, au fost audiaţi colegii de birou al acestuia, martorii P. B. şi P. V. (f.138,139 d.u.p., 31-32, 61-62 d.f.), care au arătat că, în data de 19.01.2012 l-au văzut pe numitul B. P. A. în birou, între acesta şi inculpatul B. L. A. purtându-se discuţii pe un ton calm, majoritatea discuţiilor fiind în limba maghiară, limbă pe care nu o înţeleg şi nici nu au dat importanţă acestor discuţii, martorii arătând că din comportamentul părţii vătămate B. P. A. nu părea a fi speriată.

Tot aceşti martori au arătat că, la un moment dat, l-au auzit pe inculpatul B. L. A. spunând că pleacă la parchet, pentru a discuta cu procurorul de caz dacă se impune luarea faţă de numitul B. P. A. a măsurii reţinerii, martorul P. V. relatând că inculpatul B. L. A. s-a exprimat către B. P. A. „eu merg la parchet şi ce o să decidă procurorul asta am să-ţi aduc la cunoştinţă – repet încă odată că o să merg la procuror şi domnul procuror va decide ce se va întâmpla.”

Martorul P. B. a arătat, într-o primă fază, că inculpatul i-a spus că se duce la parchet, iar B. P. A. va rămâne în birou, după care a revenit şi a precizat că B. P. A. a rămas de bună voie în birou să-l aştepte pe B. L. A.. În instanţă, acest martor a declarat că inculpatul a spus că se duce la procuror, pentru a discuta reţinerea lui B. P. A., adresându-se acestuia din urmă în limba română şi cerându-i să-l aştepte.

Referitor la declaraţiile celor doi martori, este de remarcat faptul că, deşi aceştia au relatat că discuţiile s-au purtat în limba maghiară şi nici nu au dat importanţă acestor discuţii, totuşi au perceput împrejurări esenţiale, reţinând chiar şi modul de exprimare, depoziţiile acestora privind starea în care se afla partea vătămată B. P. A. fiind contrazise chiar şi de declaraţia iniţială a inculpatului, care a relatat că personal a perceput o stare de temere a părţii vătămate, „aceasta părând oarecum speriată de posibilitatea reţinerii ”.

Astfel, în analizarea acestor declaraţii, instanţa are în vedere calitatea celor doi martori, care sunt colegi de serviciu şi chiar de birou cu inculpatul şi le apreciază a fii subiective.

În cauză a fost audiat, atât în faza urmăririi penale, cât şi în instanţă, şi martorul U. T., autorul plângerii penale formulate împotriva lui B. P. A. (f.136-137 d.u.p., 29-30 d.f.), declaraţii pe care instanţa le apreciază ca fiind parţial nesincere. Astfel, se constată că, deşi martorul a arătat că, în momentul în care a predat plângerea penală inculpatului, nu a discutat nimic cu acesta în sensul înregistrării sau neînregistrării  acesteia şi nu i-a impus inculpatului o anumită conduită, având credinţa că plângerea sa va fi legal înregistrată, totuşi din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi martor, rezultă că acesta din urmă a acceptat cel puţin ca să nu se dea curs cercetărilor cât privesc plângerea sa şi că i-a promis părţii vătămate că îşi retrage plângerea, dacă primeşte banii, precum şi faptul că s-ar fi exprimat cu ocazia discuţiilor purtate cu partea vătămată „Ca să nu rămână copii fără tată” (f.62-64, 68 d.u.p), de unde rezultă că  ar fi avut cunoştinţă şi de ameninţările cu arestarea exercitate de inculpat asupra părţii vătămate.

Nici apărările formulate de inculpat privind întocmirea notei de introducere în arest şi procesul-verbal de aducere la cunoştinţă al motivelor reţinerii părţii vătămate, în sensul că le-ar fi întocmit în dosarul penal nr. 1726/P/2011 şi neregulile constatate s-ar datora volumului mare de muncă, nu pot fi reţinute, aceste susţineri fiind simple afirmaţii fără nici un suport probator.

Astfel, se constată că, deşi pe Nota de introducere în arest, încheiat la data de 19.01.2012, orele 16,00 (f.132 d.u.p.), este trecut ca nr. de dosar de cercetare penală 1726/P/2011, dosar în care B. P. A. este cercetat pentru infracţiunile de abuz de încredere şi înşelăciune, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a motivelor reţinerii, încheiat la aceeaşi dată, are nr. 191.777/23.10.2009 şi din acesta rezultă că este vorba de dosarul de urmărire penală nr. 2664/P/2010, iar învinuirea ce i se aduce învinuitului este furt calificat, acte care de altfel nici nu erau ataşate la dosarul nr. 1726/P/2011, ci au fost ridicate cu ocazia perchiziţiei din data de 31.01.2012, din sertarul biroului inculpatului, împreună cu plângerea penală formulată de U. T. şi dovada de primire a sumei de 300 lei de la partea vătămată (f.156-158 d.u.p.). Mai mult, măsura reţinerii se putea lua doar printr-o ordonanţă, care nu exista.

Aşa fiind, este evident că inculpatul a întocmit în fals aceste acte, respectiv a înscris un număr fals de înregistrare pe plângerea martorului U. T., tocmai în scopul constrângerii părţii vătămate, sub ameninţarea luării faţă de ea a măsurii arestării preventive, pentru a o determina să remită suma de bani ce-i datora martorului U. T..

În concluzie, instanţa apreciază că pentru existenţa infracţiunii de şantaj este necesar ca actul de ameninţare să aibă aptitudinea de a produce o stare de temere de natură să alarmeze, în cazul de faţă fiind pe deplin îndeplinită cerinţa legii, inculpatul, în afară de ameninţările verbale repetate privind privarea de libertate a părţii vătămate în situaţia neremiterii folosului pretins, a întocmind în fals şi acte în acest scop, acţiunea inculpatului fiind aptă în concret să insufle şi să creeze în conştiinţa părţii vătămate temerea reală şi serioasă că fapta cu care se ameninţă s-ar putea realiza, în condiţiile în care inculpatul, în calitatea sa de organ de cercetare penală, putea să dispună o măsură preventivă (reţinerea).

Sub aspectul laturii subiective, în speţă, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv intenţia directă, calificată prin scop, el urmărind prin constrângerea părţii vătămate, dobândirea în mod injust a unui folos pentru altul, ceea ce legiuitorul sancţionează prin norma de incriminare fiind dobândirea în mod injust a unui folos şi nu faptul dacă acel folos este injust sau nu.

Astfel, nu pot fi primite nici susţinerile inculpatului, în sensul că nu a urmărit decât dobândirea unui folos just, respectiv recuperarea unei creanţe pentru numitul U. T., întrucât ceea ce este încriminat de legiuitor este modalitatea de dobândire, respectiv în mod injust, şi nu felul folosului. 

Ori, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că inculpatul, prin maniera în care a procedat, fără a i se fi impus o anumită conduită de către numitul U. T., a acţionat în sensul obţinerii, în  mod injust, pentru acesta din urmă, a unui folos patrimonial.

Instanţa apreciază că, în cauză, că nu se poate reţine că inculpatul ar fi dorit să obţină şi pentru sine un folos, astfel cum s-a reţinut prin actul de sesizare, din moment ce acesta a întocmit dovadă de primire a sumei de 300 lei de la partea vătămată, în 2 exemplare, un exemplar fiind predat părţii vătămate, iar la data primirii – 26.01.2012, martorul nu se afla în localitate, pentru a prelua banii (f. 62,68). Or,  fiind vorba de un bun generic, chiar dacă inculpatul a cheltuit acei bani sau i-a împrumutat, nu era obligat să predea martorului aceeaşi bancnote, ci doar suma primită.

În şedinţa publică din data de 11 februarie 2013, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 289 al. 1 C. pen., rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. (3 acte materiale),  în infracţiunile prev. de art. 290 al. 1 C. pen., rap la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 al. 1 C. pen., rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. (2 acte materiale), arătând, în esenţă, faptul că, plângerea penală formulată şi depusă la Poliţia mun. Sf. Gheorghe de martorul U. T. face parte din categoria actelor sub semnătură privată, cerere pusă în discuţia părţilor la acelaşi termen de judecată.

Referitor la cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată şi urmează a o respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 150 al. 2 C. pen., „înscris oficial este orice înscris care emană de la  o unitate din cele la care se referă art. 145 C. pen, sau care aparţine unei asemenea unităţi.”

Aşa fiind, instanţa apreciază că, din momentul în care plângerea penală a fost depusă de către martorul U. T. la Poliţia mun. Sf. Gheorghe (la 6.12.2011), aceasta a dobândit caracterul de înscris oficial, inculpatul fiind obligat, în virtutea atribuţiilor de serviciu, să o înregistreze, însă, chiar cu ocazia înregistrării acesta a trecut pe plângere,  în fals, nr. 266305/14.09.2011, neavând importanţă sub acest aspect, data când  a executat înscrierea, la data depunerii plângerii sau ulterior, astfel că susţinerea inculpatului că plângerea penală din speţă este un înscris sub semnătură privată nu poate fi primită.

Faţă de cele de mai sus şi starea de fapt reţinută, astfel cum rezultă din probele dosarului, instanţa constată că, în drept, fapta inculpatului B. L. A., săvârşită în calitate organ de cercetare al poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei mun. Sf. Gheorghe – Biroul Investigaţii Criminale, de a o constrânge pe partea vătămată B. P. A., prin ameninţări repetate, care vizau  luarea faţă de aceasta a unei măsuri preventive, să remită suma de 1.000 lei, în scopul dobândirii, în mod injust, a unui folos patrimonial pentru numitul U. T., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  şantaj,  prev. de art. 194 al. 1 C. pen.,  rap. la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, fapta inculpatului B. L. A., săvârşită în aceeaşi calitate de organ de cercetare al poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei mun. Sf. Gheorghe şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a întocmi în fals, două înscrisuri, respectiv: nota de introducere în arest a părţii vătămate şi procesul – verbal de aducere la cunoştinţa părţii vătămate a motivul reţinerii şi de a înscrie în fals numărul de înregistrare 266305/14.09.2011 pe plângerea depusă de martorul U. T., acţiunile de falsificare fiind săvârşite în realizarea scopului urmărit, respectiv constrângerea şi determinarea părţii vătămate de a remite un folos, în mod injust, către inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 al. 1 C. pen., rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2  C. pen. (3 acte materiale).

Pentru faptele sale inculpatul va răspunde penal, iar la dozarea şi individualizarea pedepselor, potrivit art. 72 C. penal, instanţa va avea în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi pericolul social al faptelor săvârşite, care rezultă din încălcarea acelor relaţii sociale care ocrotesc  libertatea psihică a persoanei împotriva faptelor de orice fel, respectiv cele bazate pe încrederea publică în înscrisurile oficiale, cât şi scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., precum şi persoana inculpatului, care are vârsta de 43 de ani, nu are antecedente penale, fiind cunoscut cu un comportament corespunzător în comunitatea în care trăieşte şi munceşte,  este căsătorit, având în întreţinere un copil minor, şi a avut o atitudine parţial sinceră, recunoscând  fapta comisă, cu motivaţiile mai sus arătate, pe care o regretă, împrejurări pe care instanţa le va reţine ca circumstanţe atenuante, în sensul prevederilor art. 74 al. 1 lit. a şi c C. pen. şi va aplica faţă de inculpat dispoziţiile art. 76 al. 1 lit. b C. pen.

Totodată, instanţa constată că, din referatul de evaluare (f.46-48 d.f.), rezultă că, faţă de contextul şi modalitatea comiterii faptelor, personalitatea şi stilul de viaţă al inculpatului, resursele interne, factorii protectivi şi de risc identificaţi, ponderea şi raportul dintre aceştia, există perspective rapide de reintegrare în societate al inculpatului, fiind evidentă preocuparea inculpatului în vederea diminuării consecinţelor negative rezultate din comiterea faptelor săvârşite, aşa cum şi le însuşeşte, acesta fiind totodată decis să nu reitereze comportamentul infracţional.

Aşa fiind, instanţa apreciază ca fiind necesară condamnarea inculpatului B. L. A. la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prev. de art. 194 al. 1 C. pen., rap. la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a şi c şi art. 76 al. 1 lit. b C. pen., şi la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 289 al. 1 C. pen., rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. (3 acte materiale), art. 74 al. 1 lit. a şi c şi art. 76 al. 1 lit. e C. pen.

Văzând că inculpatul a săvârşit cele două infracţiuni în  concurs real, în baza art. 33 lit. a, 34 al. 1 lit. b C.pen., instanţa va aplica acestuia  pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În consecinţă, în baza art. 71 al. 1 şi 2 C. pen., instanţa va interzice inculpatului B. L. A., exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II şi lit. b C. pen., ca pedeapsă accesorie, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei. 

În cauză, nu se impune interzicerea dreptului de a vota,  prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza I C. pen., ca pedeapsă accesorie, întrucât, interzicerea acestui drept, contravine dispoziţiilor art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi ale libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30.03.2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii, în motivarea căreia Curtea a reţinut că, indiferent de durate pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnaţi din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, aceea de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura inserţia socială a infractorilor.

Faţă de circumstanţele personale ale inculpatului arătate mai sus, instanţa apreciază că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat şi chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşii infracţiuni, sens în care, în baza art. 86/1 C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ce se va aplica şi în baza art. 86/2 C. penal, va stabili pentru inculpat termen de încercare de 5 (cinci) ani, care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Totodată, în baza art. 863 C. penal, pe durata termenului de încercare inculpatul va fi obligat  să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciu de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna şi să respecte programul stabilit de acesta;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. pr. pen., se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prev. de art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 71 al. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 348 C. pr. pen., cu aplicarea art. 170  C. pr. pen., instanţa va dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv: nota de introducere în arest din 19.01.2012, orele 16,00, procesul-verbal din 19.01.2012, cu nr. de înregistrare 191.777 din 23.10.2009 şi plângerea penală formulată de U. T., având număr de înregistrare 266395/14.09.2011, aflate la filele 132, 133 şi 131 d.u.p..

În baza art. 91/3 al. 7 C. pr. pen., instanţa va dispune ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, să se arhiveze, în loc special, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii, suporturile (CD şi DVD şi două casete), pe care sunt stocate înregistrările convorbirilor telefonice şi în mediul ambiental şi filmările constatării flagrantului din 27.01.2012 şi a desfăşurării percheziţiei din 31.01.2012, aflate la fila 154 d.u.p.

În baza art. 189 C. pr. pen., onorariul apărătorului din oficiu, av. ……, din faza de urmărire penală în sumă de 200 lei (f.147 d.u.p.) şi onorariul parţial al apărătorului din oficiu în faza judecăţii, în cuantum de 50 lei, cuvenit av. ……. (f.10 d.f.), se va suporta din fondul special al Ministerului Justiţiei şi vor fi incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 191 al. 1 C. pr. pen., inculpat va fi obligat să plătească statului 1.550 lei cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art. 334 C. pr. pen., respinge cererea formulată de inculpatul B. L. A.  privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 289 al. 1 C. pen., rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. (3 acte materiale),  în infracţiunile prev. de art. 290 al. 1 C. pen., rap la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 al. 1 C. pen., rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 194 al. 1 C. pen., rap. la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a şi c şi art. 76 al. 1 lit. b C. pen., condamnă pe inculpatul B. L. – A., fiul lui …. şi …., născut la data de ……. în mun. ……, jud. …., cetăţean român, studii 12 clase, lucrător de poliţie în cadrul I.P.J. Covasna – Poliţia mun. Sf. Gheorghe, căsătorit, cu 1 copil minor, stagiul militar satisfăcut, C.M.J. Covasna, domiciliat în mun. ………., CNP ………, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 289 al. 1 C. pen., rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. (3 acte materiale), art. 74 al. 1 lit. a şi c şi art. 76 al. 1 lit. e C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a, 34 al. 1 lit. b C.pen., din pedepsele de mai sus, aplică inculpatului B. L. – A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 1 şi 2 C. pen., interzice inculpatului B. L. – A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II şi lit. b C. pen., ca pedeapsă accesorie, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei. 

În baza art. 86/1 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi în baza art. 86/2 al. 1 şi 2 C. pen.,  stabileşte pentru inculpat termen de încercare de  5 ani, care se socoteşte de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii.

În baza art. 863 C. penal, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciu de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna şi să respecte programul stabilit de acesta;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. pr. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prev. de art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 71 al. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dispune suspendarea executării şi a pedepsei accesorii.

În baza art. 348 C. pr. pen., cu aplicarea art. 170  C. pr. pen., dispune anularea următoarelor acte: notă de introducere în arest din 19.01.2012, orele 16,00, procesului-verbal din 19.01.2012, cu nr. de înregistrare 191.777 din 23.10.2009 şi plângerea penală formulată de U. T., având număr de înregistrare 266395/14.09.2011, aflate la filele 132, 133 şi 131 d.u.p..

În baza art. 91/3 al. 7 C. pr. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii, dispune arhivarea suporturilor (CD şi DVD şi două casete) pe care sunt stocate înregistrările convorbirilor telefonice şi în mediul ambiental şi filmările constatării flagrantului din 27.01.2012 şi a desfăşurării percheziţiei din 31.01.2012 (aflate la fila 154 d.u.p.), în loc special, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii.

În baza art. 189 C. pr. pen., onorariul apărătorului din oficiu, av. ……, din faza de urmărire penală în sumă de 200 lei şi onorariul parţial al apărătorului din oficiu în faza judecăţii, în cuantum de 50 lei, cuvenit av. ………., se suportă din fondul special al Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 al. 1 C. pr. pen., obligă pe inculpat să plătească statului 1.550 lei cheltuielile judiciare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2013.

Domenii speta

Spete similare