Evacuare

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL  BUCURESTI -SECTIA a IX-a CIVILA  SI  PENTRU

 CAUZE  PRIVIND  PROPRIETATEA  INTELECTUALA

DECIZIA CIVILA NR.152.R.

Sedinta  publica  de la 18.04.2006.

  Curtea  compusa  din :

PRESEDINTE - LILIANA-ZOLETA KORÖSI

JUDECATOR -  SILVIA PANA

JUDECATOR -  ALINA-IULIANA TUCA

GREFIER - NOEMI GRATIELA STANCIU

Pe rol  judecarea  cererii de  recurs formulata  de  recurentii-pârâti CHELBAN GHEORGHE, CHELBAN SORICA, CHELBAN ADRIAN, CHELBAN COSTEL, CHELBAN MIRELA, CHELBAN NICOLETA-MARINA si CHELBAN (FERARU) CORNELIA VICTORIA  împotriva deciziei  civile  nr. 1103 din 14.06.2005 pronuntata de Curtea de  Apel Bucuresti -Sectia a IV-a Civila  în dosarul nr. 6/2005 în contradictoriu  cu intimata-reclamanta SILVESTRU ANGELA MARIA.

Dezbaterile  pe fondul  cererii de recurs au avut  loc în sedinta publica din data de 11.04.2006 , când partile  prezente  au pus concluzii ce au fost  consemnate  în încheierea de sedinta de  la acea data , încheiere  ce face parte integranta din prezenta decizie si când Curtea, având nevoie  de timp pentru a  delibera si pentru a  da posibilitate  partilor sa  depuna concluzii  scrise, a amânat pronuntarea  pentru  data de 18.04.2006 - data pronuntarii  prezentei  decizii  civile.

C U R T E A

 DELIBERÂND :

Deliberând,

Constata ca prin cererea înregistrata pe rolul  Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, sub nr.9132/20.07.2004, reclamanta Silvestru Angela-Maria a solicitat evacuarea pârâtilor Chelban Gheorghe, Chelban Sorica, Chelban Adrian, Chelban Costel, Chelban Mirela, Chelban Nicoleta-Marina, Chelban Cornelia-Victoria, din imobilul situat în Bucuresti, str. Mihai Eminescu, nr.114-116, bl. Corp A2-A3, sector 2, pentru lipsa de titlu.

În motivarea cererii se arata ca reclamanta a redobândit proprietatea imobilului mentionat pe calea unei actiuni în revendicare, admisa prin sentinta civila nr.6222/1997 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti în dosar nr.6779/1997. Primarul General a emis Dispozitia nr.1125/1997 de restituire a imobilului, încheindu-se proces-verbal de punere în posesie.

La data de 18.04.2004 a expirat contractul de închiriere încheiat cu pârâtul Chelban Gheorghe, contract în care au fost mentionati toti membrii familiei acestuia, desi nu au locuit toti efectiv în imobil. În timpul locatiunii pârâtul nu a achitat chiria lunara si nici cheltuielile de întretinere aferente locuintei, degradând-o. Reclamanta i-a notificat pe chiriasi cu privire la faptul ca nu au achitat chiria, nu au achitat cheltuielile de întretinere si au exercitat locatiunea cu totala rea-credinta.

Dupa expirarea contractului de închiriere, pârâtii ocupa imobilul fara titlu, neputând invoca tacita relocatiune, potrivit art.1438 Cod civil, deoarece au iesit de sub incidenta O.U.G. nr.40/1999.

În drept au fost invocate prevederile art.23 Legii nr.114/1996, art.1436 al.1 si art.1438 Cod civil.

Prin sentinta civila nr.7520/15.10.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti în dosar nr.9132/2004, cererea a fost admisa, dispunându-se evacuarea pârâtilor din imobilul ocupat fara titlu.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut prevederile art.14 al.2 lit.c. din O.U.G. nr.40/1999, precum si faptul ca, la data de 26.03.2004, înainte de expirarea termenului de închiriere, pârâtul Chelban Gheorghe a fost notificat în sensul de a evacua locuinta, întrucât nu a achitat chiria pe o perioada de 3 luni consecutiv. S-a retinut faptul ca, la data de 08.04.2004, contractul de închiriere încheiat între parti a încetat, apreciindu-se faptul ca nu se poate vorbi despre un refuz din partea proprietarului de a încheia un nou contract de închiriere, atât timp cât chiriasul nu si-a îndeplinit una dintre obligatiile contractuale de esenta unui asemenea contract si anume, plata chiriei.

S-a apreciat ca plata chiriei restante la data de 26.05.2004, dupa trecerea a trei luni de neplata si dupa expirarea termenului contractual, nu are nici o relevanta, fata de textele legale incidente.

Apelul declarat de catre pârâti împotriva acestei sentinte a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.1103/14.06.2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila în dosar nr.6/2005.

Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut corecta aplicare de catre instanta de fond a prevederilor art.14 al.2 lit.c din O.U.G. nr.40/1999, apreciindu-se inaplicabilitatea prevederilor art.14 al.1 din aceeasi ordonanta.

Împotriva acestei decizii, pârâtii au declarat recurs motivat, în termen legal, invocând faptul ca, în afara pârâtilor chemati în judecata, mai exista patru minori, fata de care reclamanta nu a solicitat evacuarea. Reclamanta nu a îndeplinit conditiile prevazute de lege pentru a notifica privind reînnoirea contractului de închiriere, astfel încât a operat tacita relocatiune.

Recurentii pot face dovada cu martori a faptului ca au achitat lunar chiria, dar pârâta, sub diverse pretexte, nu le elibera chitanta de plata.

Reclamanta a initiat mai multe procese, împotriva tuturor chiriasilor, invocând neplata chiriei ori refuzul chiriasilor de a accepta cuantumul chiriei, impus de catre reclamanta.

Reclamanta a refuzat încasarea chiriei, din ziua intentarii procesului, pentru a determina aplicarea prevederilor art.14 al.2 lit.c din O.U.G. nr.40/1999.

În finalul motivelor de recurs, recurentii solicita obligarea reclamantei sa încheie contract de închiriere cu pârâtii.

Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ce se subsumeaza motivului de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, sub aspectul corectei interpretari si aplicari a prevederilor art.14 din O.U.G. nr.40/1999, Curtea retine caracterul nefondat al recursului.

Sub aspect procesual, solicitarea recurentilor de obligare a reclamantei sa încheie contract de închiriere  constituie o cerere (incidentala) noua, formulata pentru prima data direct în recurs, fata de prevederile art.294  al.1 Teza I Cod procedura civila.

Tot sub aspect procesual, critica recurentilor-pârâti privind necitarea în cauza a minorilor este neavenita.

Pe de o parte, recurentii-pârâti se prevaleaza de propria lor culpa sub aspectul neînvederarii acestui aspect în fata primei instante, pentru a fi pus în discutia reclamantei, care sa decida cu privire la exercitiul drepturilor sale procesuale cu privire la modificarea cadrului procesual, în virtutea principiului disponibilitatii; or, nimeni nu se poate prevala de propria lui culpa pentru a formula o pretentie sau o critica în caile de atac.

Pe de alta parte, chiar daca ar fi facut aceasta precizare în fata primei instante, cadrul procesual nu s-ar impus a fi modificat în ceea ce îi priveste pe minorii lipsiti de capacitate de exercitiu (sub 14 ani), care nu pot sta în nume propriu în judecata, neavând exercitiul drepturilor procesuale, fata de prevederile art.42 Cod procedura civila, ci doar prin reprezentanti lor legali (în speta, parintii), deja pârâti în cauza.

În ceea ce priveste pe minorul peste 14 ani, cu capacitate de exercitiu restrânsa, acesta sta în judecata în nume propriu, asistat de catre ocrotitorul legal. Stabilirea cadrului procesual este însa, guvernata de principiul disponibilitatii, astfel încât tertii nu pot fi introdusi în proces decât prin mijloacele procesuale expres si limitativ prevazute de lege (completarea cererii de chemare în judecata, interventia fortata sau voluntara, transmisiunea calitatii procesuale).

Dat fiind caracterul divizibil al obligatiei de a elibera spatiul folosit, prin natura ei, în speta nu se pune problema unei coparticipari procesuale pasive obligatorii, care sa fi impus în prealabil, dat fiind efectul initial dilatoriu al exceptiei procesuale de fond a lipsei coparticiparii procesuale pasive obligatorii, punerea în discutie a necesitatii introducerii acestuia în cauza, în temeiul art.132 al.1 Cod procedura civila, care oricum, ar fi fost lasata la latitudinea reclamantului, în virtutea principiului disponibilitatii.

Sub aspectul fondului, într-adevar, instanta de fond nu a avut în vedere deloc dispozitiile art.14 al.1 din O.U.G. nr.40/1999, aprobata, modificata si completata, iar instanta de apel a procedat la o interpretare nesistematica a prevederilor art.14 si urmatoarele din aceeasi ordonanta, ce reglementeaza reînnoirea contractului de închiriere cu privire la imobilele restituite fostilor proprietari, ignorând si rezultatul interpretarii istorico-teleologice a acelorasi prevederi.

Cu toate acestea însa, asa cum se va arata în considerentele ce vor urma, solutia de admitere a cererii de evacuare are temei legal, dar pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Prevederile art.14 al.1 interpretate sistematic si istorico-teleologic instituie un caz special de reînnoire de drept a contractului de închiriere încheiat între chirias si proprietarul caruia i-a fost retrocedat imobilul închiriat, ca masura legala de protectie a chiriasului.

Potrivit art.14 al.1, "la expirarea contractului de închiriere, chiriasul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeasi perioada, daca partile nu modifica prin acord expres durata închirierii".

În ceea ce priveste momentul expirarii termenului de închiriere, acesta este diferit dupa cum durata este cea de 5 ani, prevazuta implicit de ordonanta pentru ipoteza în care a operat prelungirea de drept, în conditiile art.11 al.1 raportat la art.10 al.1 din ordonanta, fara ca între chirias si proprietar sa se fi încheiat vreun contract de închiriere, fie cea stipulata de parti în contractul de închiriere încheiat în conditiile art.10 din ordonanta sau încheiat dupa ce operase prelungirea de drept în conditiile art.11 al.1 din ordonanta.

În speta, se regaseste ultima ipoteza: neprocedându-se la notificarea chiriasului în termenul si în conditiile art.10 din ordonanta (desi imobilul fusese retrocedat din 1997), o data cu intrarea în vigoare a ordonantei, a operat prelungirea de drept a contractului de închiriere, pâna la încheierea contractului de închiriere nr.236241/06.04.2000, pentru perioada 17.04.2000-17.04.2001, potrivit art.11 al.1.

Înainte de expirarea contractului de închiriere (17.04.2001), proprietarul nu a notificat chiriasului (titularului contractului de închiriere) refuzul de reînnoire pentru unul dintre cazurile expres si limitativ prevazute de art.14 al.2 si cu respectarea procedurii reglementate de prevederile art.14 al.3, art.18-22 din ordonanta, ci a încheiat cu acesta un nou contract de închiriere, nr.259889/05.07.2001, pentru perioada 18.04.2001-18.04.2002 (fila 33, dosar de fond), operând astfel reînnoirea expresa speciala, de drept, prevazuta de art.14 al.1 din ordonanta, pentru aceeasi perioada de 1 an, pentru care fusese încheiat si primul contract de închiriere.

În continuare, între parti au fost încheiate contracte de închiriere succesive, operând de fiecare data prevederile art.14 al.4 din ordonanta, iar nu ale art.14 al.1: contractul nr.238958/08.07.2002, pentru perioada 18.04.2002-18.04.2003, si contractul nr.24746/13.11.2003, pentru perioada 18.04.2003-18.04.2004.

Faptul ca intimata-reclamanta s-a aflat în eroare cu privire la interpretarea si aplicarea prevederilor ordonantei nu prezinta nici o relevanta sub aspectul succesiunii etapelor raporturilor speciale de locatiune reglementate de legea speciala de protectie.

Se impune precizarea faptului ca legea speciala de protectie a chiriasilor din locuintele retrocedate fostilor proprietari (O.U.G. nr.40/1999, aprobata, modificata si completata) a reglementat etape succesive în raporturile juridice de locatiune, fiecarei etape fiindu-i specifica o procedura distincta pentru continuarea acestor raporturi, în vederea garantarii unei perioade de protectie; a fost lasata la latitudinea partilor doar durata implicita acestei perioade, durata continuarii raporturilor de locatiune dupa retrocedarea imobilului fostului proprietar fiind singura variabila.

Etapele reglementate de lege au caracter obligatoriu doar în ceea ce-l priveste pe proprietar, în ce-l priveste pe chirias, având caracter facultativ. Chiriasul poate decide sa nu îsi exercite drepturile prevazute de lege în favoarea sa si sa renunte în consecinta, la protectia instituita de lege (nu fac obiectul discutiei situatiile de exceptie expres si limitativ prevazute legea speciala a caror incidenta exclud protectia chiriasului, sub aspectul dreptului la încheierea contractului, la prelungirea de drept si la reînnoirea contractului). Daca însa, chiriasul decide sa îsi exercite drepturile conferite de lege si sa beneficieze astfel de protectie, proprietarului îi incumba obligatia legala corelativa de a respecta aceste drepturi, neputându-se opune decât pentru cazurile si în conditiile prevazute de legea speciala.

Fiecareia dintre aceste etape îi corespunde un drept recunoscut de lege chiriasului la continuarea raporturilor de locatiune:

1. dreptul la prelungirea de drept a contractului de închiriere (pâna la încheierea contractului de închiriere cu proprietarul, în conditiile art.11 al.1), alternativ cu dreptul la încheierea contractului de închiriere cu proprietarul (pe o durata lasata la latitudinea partilor contractante, în conditiile art.10 al.1), urmat de

2. dreptul al reînnoirea contractului la expirarea etapei prelungirii de drept (pentru 5 ani, termenul legal de protectie instituit de art.1 din ordonanta, interpretat extensiv si aplicabil în consecinta, si în lipsa unui contract încheiat în acest rastimp între chirias si proprietarul caruia i s-a retrocedat imobilul) sau la expirarea termenului variabil convenit prin contractul de închiriere încheiat în acest rastimp, fata de prevederile art.11 al.1, sau încheiat conform art.10.

Instituind dreptul chiriasului la reînnoirea contractului de închiriere, aceasta dobândeste caracter facultativ numai în raport de chirias; daca acesta decide sa îsi exercite dreptul conferit de lege, este activata obligatia legala implicita, corelativa, a proprietarului de a respecta dreptul chiriasului la reînnoirea contractul de închiriere. Obligatia legala este una de a se abtine de la orice act sau fapt de natura a impieta asupra exercitiului dreptului de folosinta al chiriasului pe durata reînnoirii.

Întrucât prevederile legale speciale se completeaza cu cele de drept comun în materia locatiunii (rezultat al interpretarii sistematice), în functie de forma pe care o îmbraca manifestarea de vointa a chiriasului în sensul reînnoirii, respectiv obligatia corelativa a proprietarului, reînnoirea speciala de drept instituita de art.14 al.1 poate fi expresa sau tacita, cât timp textul legii speciale nu deroga de la prevederile de drept comun în materia locatiunii cu privire la formele relocatunii (reînnoirii) si nu distinge între cele doua forme de relocatiune ( de reînnoire a contractului de închiriere); or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Reînnoirea este expresa atunci când partile concretizeaza reînnoirea de drept printr-un contract scris de închiriere (stipulând sau nu o alta durata pentru etapa reînnoirii), cum este cazul în speta.

Reînnoirea este tacita atunci când, la expirarea termenului de închiriere (ca efect al prelungirii de drept sau stipulat în contractul de închiriere încheiat între parti) chiriasul continua sa ramâna în folosinta locuintei, iar proprietarul nu îi notifica acestuia, în conditiile si procedura instituite de prevederile art.14 al.3, art.18-22 din ordonanta, vreunul dintre cazurile de refuz expres si limitativ prevazute de art.14 al.2 din aceeasi ordonanta.

Singura diferenta dintre reînnoirea speciala de drept tacita instituita de art.14 al.1 din ordonanta si relocatiunea tacita de drept comun este cea a duratei; daca relocatiunea tacita opereaza pe durata nedeterminata (potrivit art.1437 Cod civil), reînnoirea de drept tacita speciala opereaza pentru aceeasi durata pentru care dupa caz, a operat prelungirea de drept, fara încheierea contractului de închiriere, ori a fost încheiat contractul de închiriere.

Nu se confunda forma de relocatiune (expresa sau tacita) cu conditiile în care aceasta opereaza (cele de drept comun sau cele ale legii speciale).

Reînnoirea tacita speciala de drept, instituita de art.14 al.1, deroga de la prevederile de drept comun exclusiv sub aspectul duratei pentru care opereaza, fiind aplicabila regula de interpretare sistematica specialia generalibus derogant.

Reînnoirea instituita de art.14 al.1 este una de drept, cât timp recunoaste un drept la reînnoire în favoarea chiriasului, cu obligatia legala corelativa a proprietarului, de care acesta din urma nu se poate exonera decât în cazurile de refuz expres si limitativ prevazute de art.14 al.2, în conditiile si cu respectarea procedurii instituite de prevederile art.14 al.3, art.18-22 din ordonanta.

În ceea ce priveste termenul de cel putin un an (respectiv de 60 de zile) pentru notificarea cazului de refuz al reînnoirii, prevazut de art.14 al.3, prin raportare la art.22 al.3 din ordonanta, respectarea acestuia, din perspectiva sanctiunii prevazute de lege (respectiv de art.22 al.3), trebuie apreciata în functie de termenul anterior de locatiune. Este evident faptul ca, atunci când contractul de închiriere a fost încheiat între parti pentru o durata sub un an, proprietarul se afla în imposibilitate obiectiva de a respecta termenul de un an (sau chiar pe cel de 60 de zile) pentru emiterea notificarii refuzului. Prin urmare, în aceste ipoteze, interpretarea sistematica si istorico-teleologica a textelor coroborate mentionate duce la aprecierea caracterului rezonabil al termenului pentru emiterea notificarii, în functie de perioada de timp necesara chiriasului pentru uza de celelalte drepturi prevazute de legea speciala de protectie (prevazute de art.15 sau art.18) ori pentru a-si rezolva în alt mod (potrivit dreptului comun) situatia locativa.

Precizarile precedente au fost impuse de criticile aduse de catre recurenti cu privire la nerespectarea procedurii notificarii, desi în speta nu se pune problema notificarii vreunui refuz de reînnoire. Termenul de un an pentru emiterea notificarii se impune a fi respectat pentru cazurile în care durata contractului de închiriere, susceptibil de reînnoire, nu face imposibila, în mod obiectiv, respectarea acestuia.

În speta, reînnoirea speciala de drept a operat expres, în conditiile art.14 al.1, prin încheierea contractului de închiriere nr.259889/05.07.2001, pentru perioada 18.04.2001-18.04.2002.

Prevederile art.14 al.4 din ordonanta, potrivit carora "sunt permise mai multe reînnoiri succesive", au caracter dispozitiv, reînnoirea fiind lasata la latitudinea ambelor parti de data aceasta, iar nu doar la cea a chiriasului, ca în cazul reînnoirii speciale de drept, instituite de art.14 al.1.

În aplicarea prevederilor art.14 la.4, interpretate sistematic si istorico-teleologic, reînnoirile succesive, consecutive reînnoirii speciale de drept (prevazuta de art.14 al.1), sunt guvernate exclusiv de prevederile legale de drept comun în materia locatiunii, iar nu de prevederile art.14 al.1-3, 5, art.18-22 din ordonanta.

Interpretarea gramaticala a textului legal duce la aceeasi concluzie; nu mai este reglementat un drept al chiriasului la reînnoiri succesive, în aceleasi conditii în care a operat prima reînnoire, ci doar permisiunea mai multor reînnoiri. Or, aceasta permisiune nu poate fi privita unilateral, cât timp legea nu distinge între partile raportului de locatiune sub acest aspect, ci exclusiv din perspectiva manifestarii concordante de vointa a acestora, ca o aplicatie a principiului libertatii contractuale.

A admite contrariul înseamna a admite reînnoirea sine die a contractului de închiriere, cât timp proprietarul nu se gaseste în nici una dintre ipotezele de refuz expres si limitativ prevazute de art.14 al.2 din ordonanta, si implicit lipsirea acestuia de proprietatea sa în mod nejustificat, scopul protectiei chiriasului fiind epuizat o data cu reînnoirea speciala de drept reglementata de art.14 al.1.

Interpretarea sistematica si istorico-teleologica a textului art.14 al.4 cu privire la regimul juridic al reînnoirilor succesive este în concordanta cu prevederile art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, în interpretarea data acestuia în jurisprudenta Curtii Europene de Drepturilor Omului (în special, dar nu numai, în cauzele împotriva României, în materia dreptului de proprietate al fostilor proprietari asupra imobilelor preluate de catre stat).

Lipsirea de proprietate a proprietarului caruia imobilul i-a fost retrocedat este justificata de necesitatea protejarii chiriasilor care au avut contracte de închiriere încheiate anterior retrocedarii, în conditiile legii speciale de protectie, pe durata etapelor în care continua raporturile juridice locative, respectiv pe durata prelungirii de drept, a încheierii contractului în conditiile art.10 sau art.11 al.1 si a reînnoirii speciale de drept prevazute de art.14 al.1. Numai aceste etape sunt obligatorii pentru proprietar, fiind impuse de necesitatea protejarii chiriasului o anumita perioada de timp de la data retrocedarii (sau intrarii în vigoare a ordonantei), apreciata a fi necesara chiriasului pentru rezolvarea situatiei sale locative.

A admite caracterul obligatoriu al reînnoirilor succesive, la initiativa chiriasului, în aceleasi conditii ca si prima reînnoire (reînnoire speciala de drept, obligatorie pentru proprietar, careia acesta nu i se poate opune decât în cazurile expres si limitativ prevazute de art.14 al.2, în conditiile si cu procedura instituite de art.14 al.3, art.18-22 din ordonanta) echivaleaza cu o lipsire nejustificata de proprietate, fiind rupt echilibrul just între interesul general al comunitatii sub aspectul necesitatii protectiei chiriasilor din locuintele preluate abuziv de catre stat si dreptul proprietarului de a-si exercita nestingherit atributele dreptului sau de proprietate, prin suportarea de catre acesta din urma a unei sarcini speciale si exorbitante, constând în obligatia de a respecta reînnoiri succesive, lasate, ca numar, la discretia chiriasului, cât timp refuzul de reînnoirii nu poate fi manifestat decât pentru cazurile expres si limitativ prevazute de lege.

La data expirarii termenului ultimei relocatiuni (reînnoiri) facultative exprese (18.04.2004), ce a operat în baza ultimului contract de închiriere încheiat între parti, respectiv contractul nr.24746/13.11.2003, pentru perioada 18.04.2003-18.04.2004, chiriasul ramânând în continuare în locuinta, proprietarul nesolicitându-i, înainte de expirarea termenului contractual, sa paraseasca locuinta la expirarea acestui termen, a operat tacita relocatiune, în conditiile dreptului comun, în temeiul art.1437 Cod civil.

Prin introducerea actiunii în evacuare, la data de 20.07.2004, intimata-reclamanta denunta unilateral contractul de închiriere reînnoit tacit, în aceleasi conditii, dar pe durata nedeterminata, în temeiul art.1436 al.2 Cod civil.

Fata de cele retinute, în temeiul art.312 al.1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentii-pârâti Chelban Gheorghe, Chelban Sorica, Chelban Adrian, Chelban Costel, Chelban Mirela, Chelban Nicoleta-Marina, Chelban Cornelia-Victoria, toti cu domiciliul în Bucuresti, str. Mihai Eminescu, nr.114-116, bl. Corp A2-A3, sector 2, împotriva deciziei civile nr.1103/14.06.2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila în dosar nr.6/2005, în contradictoriu cu intimata-reclamanta Silvestru Angela-Maria, cu domiciliul în Bucuresti, str. Lct. A. Paulescu, nr.8, sector 2, ca nefondat.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica astazi, 18.04.2006.

Presedinte  Judecator Judecator

Liliana-Zoleta Korösi Silvia Pana Alina-Iuliana  Tuca

Grefier

Noemi-Gratiela Stanciu

Red. L.Z.K./2 ex./09.05.2006

DOSAR NR. 31638/2/2005 (Nr. vechi 1233/2005 )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL  BUCURESTI -SECTIA a IX-a CIVILA  SI  PENTRU

 CAUZE  PRIVIND  PROPRIETATEA  INTELECTUALA

Î N C H E I E R E

Sedinta  publica  de la 11.04.2006.

  Curtea  compusa  din :

PRESEDINTE - LILIANA-ZOLETA KORÖSI

JUDECATOR -  SILVIA PANA

JUDECATOR -  ALINA-IULIANA TUCA

GREFIER - NOEMI GRATIELA STANCIU

Pe rol  judecarea  cererii de  recurs formulata  de  recurentii-pârâti CHELBAN GHEORGHE, CHELBAN SORICA, CHELBAN ADRIAN, CHELBAN COSTEL, CHELBAN MIRELA, CHELBAN NICOLETA-MARINA si CHELBAN (FERARU) CORNELIA VICTORIA  împotriva deciziei  civile  nr. 1103 din 14.06.2005 pronuntata de Curtea de  Apel Bucuresti -Sectia a IV-a Civila  în dosarul nr. 6/2005 în contradictoriu  cu intimata-reclamanta SILVESTRU ANGELA MARIA.

La apelul nominal  facut  în sedinta  publica  au raspuns  recurenta-pârâta CHELBAN SORICA si CHELBAN GHEORGHE personal, lipsind recurentii-pârâti, CHELBAN ADRIAN, CHELBAN COSTEL, CHELBAN MIRELA, CHELBAN NICOLETA-MARINA si CHELBAN (FERARU) CORNELIA VICTORIA si  intimata-reclamanta SILIVESTRU ANGELA MARIA .

Procedura  legal îndeplinita.

Grefierul de sedinta a  facut referatul cauzei dupa care :

Se prezinta doamna avocat Croitoru Ivona Despina Maria, care învedereaza instantei ca a fost aparatorul legal al intimatei-reclamante Silivestru Angela Maria care a decedat, sens în care depune la dosar copia certificatului de mostenitor nr.38 din 07.09.2005, precum si o cerere formulata de catre mostenitorii legali ai acesteia, Panaitescu Florina si Rosca Ana, prin care solicita introducerea în prezenta cauza. De asemenea, depune si împuternicirea avocatiala  nr.270832 din 10.04.2006 din care rezulta ca este aparatorul legal al celor doua mostenitoare.

Curtea,  fata de decesul intimatei-reclamante Silivestru Angela Maria, survenit în cursul judecatii, constata  transmisiunea legala a calitatii procesuale de la defuncta Silivestru Angela Maria catre  mostenitorii legali ai acesteia, Panaitescu Florina si Rosca Ana .

Curtea interpeleaza recurentii prezenti cu privire la obligatia achitarii taxei judiciare de timbru, acordând acestora lamuriri, în temeiul art.129 al.2 C.pr.civ.

Recurentii-pârâti  Chelban Sorica si Chelban prezinta spre vedere citatia primita, citatie ce contine mentiunea privind obligatia de plata a taxei judiciare de timbru, dar arata ca nu stiu ce mentiuni contine citatia, întrucât nu stiu sa scrie si sa citeasca.

Desi recurentii-pârâti îsi invoca propria culpa procesuala sub aspectul lipsei oricaror demersuri pentru a afla continutul citatiei primite, Curtea dispune lasarea cauzei la a doua strigare, pentru a da posibilitatea acestora sa faca dovada achitarii taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.

La a doua strigare a cauzei, recurentii-pârâti Chelban Sorica si Chelban Gheorghe,  personal, depun chitanta  nr. 9651563 din 11.04.2006 cu care face dovada  achitarii  taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,60 RON, depunând si timbru  judiciar  în valoare de  0,50  RON, solicitând acordarea unui nou termen de judecata pentru a-si putea angaja un aparator, întrucât nu au avut posibilitati materiale  si nici nu stiu sa scrie si sa citeasca.

Intimatele-reclamante Panaitescu Florina si Rosca Ana, prin avocat, se opun admiterii cererii de amânare pentru lipsa aparare formulata de recurentii-pârâti prezenti personal, întrucât  cererea de  recurs a fost formulata de un avocat, iar acestia au primit  citatiile pentru termenul de judecata de astazi, la data de 24.10.2005, data de la care au avut timp suficient pentru a-si angaja un avocat.

Curtea, deliberând, apreciaza cererea de amânare a cauzei formulata de recurentii-pârâti Chelban, ca neîntemeiata, nefiind îndeplinite cerintele art.156 alin.1 C.pr.civ., si o respinge ca atare, data fiind calitatea procesuala a titularilor cererii de amânare, calea de atac fiind declansata la initiatica acestora, iar recursul a fost declarat în luna august 2005, citatiile pentru termenul de judecata de astazi au fost emise din luna octombrie 2005, timp suficient pentru recurenti pentru a-si angaja un avocat, chiar si în cazul confruntarii cu probleme materiale.

Recurentii-pârâti Chelban Sorica si Chelban Gheorghe, personal, învedereaza Curtii ca nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat si solicita acordarea cuvântului pe cererea de recurs.

Intimatele-reclamante Panaitescu Florina si Rosca Ana, prin avocat, învedereaza Curtii ca nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat si solicita acordarea cuvântului pe cererea de recurs.

Curtea, constatând cauza în stare de judecata, acorda cuvântul pe recursul declarat si pune în vedere recurentilor-pârâti faptul ca, în temeiul dispozitiilor art. 156 alin.2 C.pr.civ., au dreptul de a solicita amânarea pronuntarii, pentru a depune concluzii scrise.

Recurentii-pârâti Chelban Sorica si Chelban Gheorghe, personal, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat si motivat, si amânarea pronuntarii, pentru a depune concluzii scrise.

Intimatele-reclamante Panaitescu Florina si Rosca Ana, prin avocat, solicita respingerea recursului , mentinerea deciziei civile atacate ca fiind legala si temeinica, fara cheltuieli de judecata.

C U R T E A

În temeiul art.156 alin.1 C.pr.civ., pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise,

D I S P U N E

Amâna pronuntarea cauzei pentru data de 18.04.2006.

Data  în sedinta publica de azi, 11.04.2006.

PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR GREFIER

Domenii speta

Spete similare