R O M A N I A
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1159
Sedinta publica de la 22.05.2006
Curtea constituita din:
Presedinte - Ioana Buzea
Judecator - Daniela-Adriana Bîna
Judecator - Mirela Visan
Grefier - Diana Sulea
Pe rol se afla pronuntarea asupra recursului declarat de pârâtul RADU ANDREI ION FILIMON, împotriva deciziei civile nr. 139 A din 18.02.2005, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila, în dosarul nr. 3/2004, în contradictoriu cu reclamantii IONESCU DAN PAUL GHEORGHE si IONESCU BOGDAN ALEXANDRU.
Dezbaterile în cauza au avut loc în data de 15 mai 2006, consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta, când, pentru a da posibilitate partilor sa depuna note scrise si având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 22 mai 2006, când a decis urmatoarele :
C U R T E A
Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata la 10.07.2001,sub nr.8497/2001, pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, reclamanta IONESCU LUCIA a chemat în judecata pe pârâtul FILIMON RADU solicitând instantei pronuntarea unei sentinte prin care sa se constate ca reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de 262,73mp., situat în Bucuresti, Intrarea Episcop Radu, nr.10, sector 2, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.
Motivându-si cererea reclamanta a sustinut ca, în anul 1969 a cumparat de la numitul Tacorian Sergiu si altii un apartament situat în Bucuresti, Intrarea Episcop Radu, nr.12, sector 2. Dupa ce si-a stabilit domiciliul la aceasta adresa, în ideea de a-si face propria gradina,a cumparat terenul alaturat, situat la nr.10, de la pârâtul Radu Filimon, prin înscris sub semnatura privata.
Din 1969 si pâna în prezent reclamantul a posedat continuu, neîntrerupt si sub nume de proprietar terenul dobândit astfel, fiind cunoscut de vecini ca unic proprietar si fara sa fie deranjat vreodata de vreo alta persoana care sa pretinda un drept asupra terenului
Prin sentinta civila nr.3148/20.03.2002 Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis actiunea,a constatat ca reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de 263 mp. situat în Bucuresti, Intrarea Episcop Radu, nr.10, sector 2 prin uzucapiune.Pentru a hotarî astfel instanta de fond a retinut ca reclamanta a dobândit prin actul autentic de vânzare cumparare nr.5902/18.06.1971 dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti, Intrarea Episcop Radu, nr.12, et.1, ap.2.
Conform depozitiilor martorilor s-a retinut ca din anul 1970 reclamanta a posedat si terenul alaturat acestui imobil, în suprafata de 263 mp, posesia exercitata de aceasta fiind continua, publica si sub nume de proprietar .
Din adresa nr.2618/21.09.2001 emisa de Consiliului Local al Sectorului 2 - Directia Venituri Buget Local s-a retinut ca în evidentele fiscale figureaza ca titular de rol pentru terenul în litigiu pârâtul Filimon Radu.
Împotriva hotarârii instantei de fond a formulat apel pârâtul RADU ANDREI ION FILIMON criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivele de apel s-a sustinut ca pârâtul nu a locuit niciodata la adresa la care a fost citat de instanta de fond, ci a locuit în Bucuresti, str.Maria Rosetti, nr.10, pâna în anul 1973 când a parasit România si s-a stabilit în S.U.A.
Nu a cunoscut-o niciodata pe reclamanta si nu este adevarat ca i-ar fi înstrainat acesteia terenul în litigiu. În realitate terenul a fost proprietatea autorului sau Filimon Raul George Ion si a fost în mod abuziv trecut în proprietatea statului, motiv pentru care la întoarcerea în tara a solicitat restituirea imobilului în conditiile Legii nr.10/2001.
A aflat atunci, de la functionarii primariei, ca reclamanta emite pretentii cu privire la teren, iar apoi despre hotarârea instantei de fond.
În opinia apelantului hotarârea primei instante este nelegala deoarece retine dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu în conditiile în care posesia exercitata de aceasta nu îndeplinea conditiile prevazute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului ca efect al prescriptiei achizitive, fiind afectata de viciul discontinuitatii si al echivocului.
Prin decizia civila nr.536/04.06.2004 Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a Civila a admis apelul, a anulat sentinta instantei de fond si a retinut cauza pentru evocarea fondului conform 297 Cod procedura civila, reglementarea în vigoare la acea data.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut ca judecarea cauzei în prima instanta s-a facut fara citarea legala a apelantului pârât,mai exact cu citarea pârâtului prin mica publicitate,fara ca reclamanta sa dovedeasca diligentele facute conform art.95 alin.1 Cod procedura civila pentru aflarea domiciliului corect al acestuia.
Dupa anularea sentintei instantei de fond în cauza a fost administrata proba cu înscrisuri,interogatoriul pârâtului Radu Andrei Filimon si proba testimoniala.
La data de 17.07.2004 reclamanta Ionescu Lucia a decedat, locul acesteia în proces fiind luat de mostenitorii Ionescu Bogdan Alexandru si Ionescu Dan Paul Gheorghe.
La termenul de judecata din 14.01.2005, pârâtul a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Prin decizia civila nr.139/18.02.2005 Tribunalul Bucuresti-Sectia a V a Civila ,evocând fondul în conditiile art.297 Cod procedura civila, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului si exceptia inadmisibilitatii actiunii ca fiind nefondate,a admis actiunea si a constatat ca autoarea reclamantilor, Ionescu Lucia, a dobândit ca efect al uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului situat în Bucuresti, Intrarea Episcop Radu, nr.10, sector 2, în suprafata de 263 mp.
Pentru a hotarî astfel, instanta de apel a retinut ca exista identitate între persoana chemata în judecata în calitate de pârât si cea împotriva careia poate fi valorificat dreptul pretins de reclamant,autorul pârâtului fiind conform probelor depuse la dosar proprietarul terenului în litigiu.
În ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii,fundamentata pe ideea formularii actiunii doar în contradictoriu cu unul dintre mostenitorii fostului proprietar al terenului, a fost apreciata ca fiind nefondata în conditiile în care regula unanimitatii se aplica doar în cazul actiunilor în revendicare.
Pe fondul cauzei s-a retinut ca autoarea reclamantilor Ionescu Lucia a dobândit prin actul autentic de vânzare-cumparare nr.5902/18.06.1971, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2 situat la etajul 2 al imobilului din Bucuresti, Intrarea Episcop Radu nr.12.
Din depozitiile martorilor audiati în cauza s-a retinut ca,din acelasi an, autoarea reclamantilor a posedat continuu, neîntrerupt si sub nume de proprietar terenul învecinat situat la nr.10, fiind cunoscuta de vecini ca proprietara a terenului si fara ca altcineva sa-i fi tulburat posesia prin invocarea vreunui drept asupra terenului.
Apararile pârâtului privind discontinuitatea si echivocul posesiei exercitata de autoarea reclamantilor asupra terenului au fost respinse de instanta de apel ca nefondate.
S-a retinut în acest sens ca ritmicitatea actelor de exercitare a posesiei se apreciaza în raport de natura si destinatia imobilului, în cauza neexistând elemente care sa justifice concluzia ca terenul în litigiu ar fi fost folosit cu intermitente anormale.
În ceea ce priveste echivocul invocat,argumentat prin faptul ca reclamanta locuia în imobilul învecinat,situatie în care folosirea terenului de catre aceasta nu duce neaparat la concluzia ca a urmarit sa exercite o posesie, s-a retinut ca art.1854 Cod civil instituie în favoarea posesorului prezumtia ca poseda sub nume de proprietar, prezumtie care în cauza de fata nu a fost rasturnata de pârât.
Legile nr.58 si 59 din 1974, invocate tot de pârât, au fost interpretate de instanta de apel ca interzicând doar înstrainarea terenurilor prin acte între vii fara a întrerupe însa cursul prescriptiei achizitive exercitata de autoarea reclamantilor.
Împotriva deciziei instantei de apel a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivele de recurs s-a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, sustinându-se ca în conditiile în care autoarea reclamantilor a invocat o promisiune bilaterala de vânzare - cumparare asupra terenului în litigiu, singura cale legala pentru recunoasterea dreptului de proprietate al acesteia asupra terenului era o actiune în justitie prin care sa solicite pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare - cumparare si nu actiunea în constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
Hotarârea instantei de apel a fost criticata si pentru faptul de a se fi respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului, argumentata de acesta prin lipsa calitatii sale de adevarat proprietar al imobilului, în conditiile în care din probele existente la dosar rezulta clar ca terenul a fost trecut în proprietatea statului în anul 1986, iar în prezent pârâtul a înregistrat doar o notificare pentru restituirea terenului, în conditiile Legii nr.10/2001, nesolutionata pâna în prezent.
Pe fondul cauzei s-a sustinut ca în mod gresit instanta de apel a admis actiunea reclamantei, în conditiile în care din probele administrate nu a rezultat posesia acesteia, continua, neîntrerupta si sub nume de proprietar asupra terenului în tot timpul cerut de lege, iar pârâtul s-a dezinteresat de imobil nu de bunavoie, ci fiind silit de regimul comunist la putere care nu-i permitea sa revina în tara.
Analizând decizia instantei de apel în raport de probatoriile existente la dosar si de criticile formulate, Curtea va retine ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea introductiva de instanta autoarea reclamantilor a solicitat constatarea dreptului sau de proprietate asupra terenului situat în Bucuresti, Intrarea Episcop Radu nr.10, sector 2, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, sustinând ca a posedat continuu, neîntrerupt si sub nume de proprietar acest teren din anul 1971 si pâna la data introducerii actiunii si invocând în drept dispozitiile art.1846 - 1862 Cod civil.
Faptul ca în motivele de fapt ale actiunii reclamanta a sustinut ca a intrat în posesia acestui teren prin încheierea unui înscris sub semnatura privata cu pârâtul, nu poate duce la concluzia inadmisibilitatii actiunii formulata de aceasta, astfel cum se sustine de recurent prin primul motiv de recurs.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii care, în sens material, înseamna dreptul reclamantului de a dispune de obiectul procesului, iar în sens procedural dreptul acestuia de a dispune de mijloacele procesuale acordate de lege.
În conformitate cu acest principiu, autoarea reclamantilor, decedata pe parcursul solutionarii cauzei, era libera sa-si aleaga calea procesuala în valorificarea dreptului sau asupra terenului, una din aceste cai fiind si cea aleasa prin actiunea de fata, respectiv constatarea dreptului sau de proprietate asupra terenului ca efect al uzucapiunii, cerere admisibila în raport de art.1837 si urmatoarele Cod civil.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietatii asupra unui imobil, prin simpla posesie exercitata asupra imobilului în tot timpul si în conditiile prevazute de lege, reprezinta în acelasi timp o sanctiune ce se aplica proprietarului imobilului nediligent cu bunul sau în tot timpul prevazut de lege.
De aceea, una din conditiile de fond ale actiunii în constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil ca efect al uzucapiunii este ca aceasta sa fie îndreptata împotriva adevaratului proprietar al bunului, numai astfel acesta putând propune si administra probe în combaterea sustinerilor reclamantului.
Actiunea de fata a fost formulata de autoarea reclamantilor în contradictoriu cu recurentul - pârât RADU ANDREI ION FILIMON, sustinându-se ca acesta este adevaratul proprietar al terenului în litigiu care timp de peste 30 de ani s-a dezinteresat de acesta.
Conform actului de vânzare - cumparare autentificat sub nr.28892/11.09.1934, depus la fila 11 din apel, autorul pârâtului Filimon Raul George Ion a fost proprietarul terenului situat în str.Episcop Radu nr.18, în suprafata de 278 mp..
Faptul ca ulterior, în certificatul de mostenitor eliberat de pe urma acestuia nr.354/1962 (fila 14 apel) a fost mentionat ca facând parte din masa succesorala terenul situat în str.Episcop Radu nr.10 (acelasi cu terenul solicitat prin actiune de autoarea reclamantilor) nu este suficient pentru a face dovada identitatii între terenul dobândit de autorul pârâtului prin actul autentic de vânzare - cumparare mentionat anterior si terenul în litigiu.
Aceasta deoarece certificatul de mostenitor nu are valoarea unui titlu de proprietate, face dovada calitatii de succesori a persoanelor mentionate în cuprinsul sau la rubrica "mostenitori", dar nu si dovada dreptului de proprietate al defunctului asupra bunurilor mentionate ca facând parte din masa succesorala.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar considera ca exista identitate între cele doua terenuri, la dosar s-au depus relatii privind situatia juridica a terenului în litigiu (fila 16 apel) din care rezulta ca potrivit evidentelor cadastrale imobilul situat în str.Episcop Radu nr.10 figureaza proprietate de stat, categoria de folosinta "alte terenuri".
Faptul ca la dosar nu s-a depus titlul în baza caruia imobilul a fost trecut în patrimoniul statului nu înseamna ca aceste relatii puteau fi ignorate de instanta de judecata, cu atât mai mult cu cât la fila 17 din dosarul instantei de apel s-a depus notificarea prin care pârâtul - recurent solicita Prefecturii Municipiului Bucuresti, înca din data de 7.11.2001, restituirea terenului în litigiu în conditiile Legii nr.10/2001.
La dosar nu s-a depus dispozitia de solutionare a acestei notificari, situatie în care, date fiind si inadvertentele aratate anterior, instanta apreciaza ca prin probele administrate în cauza nu s-a dovedit calitatea pârâtului de adevarat proprietar al terenului în litigiu la acest moment.
Existenta în patrimoniul pârâtului a dreptului de proprietate asupra terenului cu privire la care se invoca uzucapiunea reprezinta însa o conditie de fond a actiunii, motiv pentru care sanctiunea aplicabila în acest caz consta în respingerea actiunii de uzucapiune ca fiind neîntemeiata si nu pentru lipsa calitatii procesuale a pârâtului, cum se sustine de acesta.
Din punct de vedere al posesiei, Curtea retine ca recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra terenului în litigiu ca efect al uzucapiunii este conditionata de exercitarea de catre autoarea acestora si dupa decesul acesteia de catre ei a unei posesii continue, neîntrerupte si sub nume de proprietar timp ce cel putin 30 de ani.
Din depozitiile martorilor audiati în cauza la propunerea reclamantilor, atât de catre instanta de fond cât si de catre instanta de apel, nu a rezultat cu certitudine perioada în care autoarea acestora a posedat terenul.
Prin cererea introductiva de instanta s-a sustinut de autoarea reclamantilor ca posesia sa asupra terenului a început în anul 1971, imediat dupa dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului învecinat terenului în litigiu situat la nr.12.
Martora Pelin Stepanida, audiata la propunerea reclamantei, a învederat instantei ca s-a mutat pe strada pe care este situat terenul în litigiu în anul 1978 si de la aceasta data a vazut-o pe autoarea reclamantilor posedând terenul în litigiu.
Martorul Maxim Vasile, audiat tot la propunerea reclamantei, a declarat ca s-a mutat pe aceasta strada în anul 1976 si ca de atunci a vazut-o pe autoarea reclamantilor posedând terenul în litigiu ca un adevarat proprietar. Anterior anului 1976 a sustinut ca a vizitat-o pe autoarea reclamantilor doar de 4 - 5 ori.
Apreciind ca aceste probatorii sunt insuficiente pentru a demonstra posesia autoarei reclamantilor asupra terenului în perioada 1971 - 1976, cu atât mai mult cu cât la dosar exista si acte care atesta plata impozitului asupra terenului în aceasta perioada de catre pârât, Curtea va retine ca în mod gresit instanta de apel a admis actiunea reclamantilor, în cauza nefiind îndeplinite conditiile prevazute de art.1890 Cod civil pentru constatarea dreptului de proprietate al acestora asupra terenului ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.
În consecinta, în baza dispozitiilor art.312 Cod procedura civila coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul si va modifica în parte decizia recurata, în sensul respingerii actiunii ca fiind neîntemeiata.
Celelalte dispozitii ale deciziei privind respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului si exceptia inadmisibilitatii actiunii vor si mentinute ca fiind legale si temeinice.
În baza dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, Curtea va obliga intimatii - reclamanti la plata sumei de 11.832,7 RON reprezentând cheltuieli de judecata, catre recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât RADU ANDREI ION FILIMON, împotriva deciziei civile nr.139/18.02.2005, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, în contradictoriu cu intimatii - reclamanti IONESCU DAN PAUL GHEORGHE si IONESCU BOGDAN ALEXANDRU.
Modifica în parte decizia recurata, în sensul ca respinge actiunea ca fiind neîntemeiata.
Mentine celelalte dispozitii ale deciziei.
Obliga intimatii la 11.832,7 RON cheltuieli de judecata efectuate de recurent în apel si recurs.
IREVOCABILA.
Pronuntata în sedinta publica, azi 22.05.2006.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
IOANA BUZEA DANIELA ADRIANA BÎNA MIRELA VISAN
GREFIER
DIANA SULEA
2