Uzucapiune

………………….

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ………………

DECIZIA CIVILĂ NR. 89/A

Şedinţa publică din  26 februarie  2019

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ……………

JUDECĂTOR: ………………..

GREFIER: …………………… 

 Pe rol fiind pronunţarea asupra apelului declarat de apelanţii K.A. şi K.I. şi apelul incident formulat de apelanţii T.C., T.E. şi T.S. împotriva sentinţei civile nr.362/04.05.2017, pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc în dosarul nr. ……………  având ca obiect uzucapiune. 

Instanţa constată că a rămas în pronunţare asupra cauzei în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2019, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 12 februarie 2019, apoi la 26 februarie 2019.

T R I B U N A L U L

Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr.  990/06.11.2017 a Judecătoriei Târgu Secuiesc instanţa a hotărât următoarele:

•a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată.

•a admis în parte cererea formulată de reclamanţii K.A., K.I. împotriva pârâţilor T.Ş., T.E., T.C., anume doar pentru petitul de grăniţuire în contradictoriu cu pârâţii T.Ş. şi T.E..

•a respins cererea de grăniţuire formulată de reclamanţi împotriva pârâtului T.C., ca neîntemeiată.

•a stabilit linia de hotar între imobilul reclamanţilor, înscris în CF 23699 ......... (provenită din conversia de pe hârtie a CF 493) nr. top 1539 casă şi curte în suprafaţă de 460 mp şi imobilul pârâţilor T.Ş., T.E. înscris în CF 24423 ......... (provenită din conversia de pe hârtie a CF 4879) nr. top 1537/2 casă de lemn şi curte în suprafaţă de 755 mp, potrivit expertizei tehnice topografice întocmită de domnul expert A. A., ce face parte integrantă din prezenta, pe linia punctelor de hotar 28, 38, 39, 40, 41, 42, 14, din anexa 14 la raportul de expertiză.

•a obligat pe fiecare din pârâţii T.Ş. şi T.E. să achite fiecărui reclamant suma de câte 672 lei, iar pârâtului T.C. suma de câte 25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată – cheltuieli ale grăniţuirii.

•a obligat  fiecare reclamant să-i achite pârâtului T.C. suma de câte 25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată – cheltuieli ale grăniţuirii.

•a obligat pe fiecare din pârâţii T.Ş. şi T.E. la plata către fiecare reclamant a sumei de câte 30,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Pentru a pronunţa această sentinţă judecătoria  a reţinut următoarele considerente:

•Asupra imobilului înscris în CF 23699 ......... nr. top 1539 casă şi curte în suprafaţă de 460 mp sunt coproprietari reclamanţii K.A., K.I..

•Asupra imobilului înscris în CF 24423 ......... nr. top 1537/2 casă de lemn şi curte în suprafaţă de 755 mp sunt coproprietari pârâţii T.Ş., T.E..

•Asupra imobilului înscris în CF 24508 ......... nr. top 1537/1 curte în suprafaţă de 732 mp este proprietar pârâtul T.C..

Imobilul reclamanţilor nu este vecin limitrof cu imobilul pârâtului T.C., conform constatărilor din raportul de expertiză topografică efectuată în cauză.

Potrivit art. 560 C.civ. proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de acestea.

Între reclamanţi şi pârâtul T.C. nu există asemenea obligaţie şi raport juridic, ei nefiind proprietari de terenuri învecinate. Faţă de acest pârât, cererea reclamanţilor de grăniţuire a fost respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte imobilele învecinate ale reclamanţilor şi pârâţilor T.Ş. şi E., expertiza topografică a constatat că datele obţinute din arhiva BCPI Târgu Secuiesc referitoare la imobile şi cele obţinute din măsurători sunt aproape identice. Astfel, limita imobilului pârâţilor este determinată prin documentaţie cadastrală înregistrată în baza de date a ANCPI Covasna.

Faţă de aceste date, s-a constatat că aliniamentul limitei actuale dintre imobilul reclamanţilor şi al pârâţilor nu respectă aliniamentul stabilit prin documentaţia cadastrală avizată de OCPI Covasna cu nr. 9608/21.08.2008. S-a stabilit limita actuală de folosinţă dintre cele două imobile, faţă de care s-a constatat că imobilul reclamanţilor are suprafaţa măsurată de 426 mp şi reclamanţii ocupă o suprafaţă de 9,16 mp din imobilul pârâţilor T.Ş. şi E..

Expertul a mai constatat că dacă stabileşte hotarul între reclamanţi şi pârâţii T.Ş. şi E. conform documentaţiei avizată de OCPI Covasna cu nr. 9608/21.08.2008, imobilul reclamanţilor va avea suprafaţa de 417 mp.

S-a mai concluzionat că gardul actual dintre reclamanţi şi pârâţii T.Ş. şi E. (recepţionat cu PVR 37/2010) corespunde limitei determinate prin documentaţia avizată de OCPI Covasna cu nr. 9608/21.08.2008, ceea ce înseamnă că între realizarea documentaţiei din 08.06.2010 şi măsurătorile realizate în prezenta cauză la 14.04.2016, s-a produs o modificare în materializarea limitei imobilelor din litigiu.

În concluzie, limita comună corectă a fost materializată pe planul de situaţie anexa 14 conform punctelor 28, 38, 39, 40, 41, 42, 14. Pârâţii nu ocupă teren din imobilul reclamanţilor.

Grăniţuirea este acţiunea reală prin care proprietarul stabileşte forma lotului său, acolo unde nu există hotar sau există dar este contestat.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză topografică, s-au avut în vedere, la stabilirea liniei de hotar, următoarele aspecte esenţiale în cauză:

-că între imobile există un hotar materializat prin semne exterioare – gard - recepţionat printr-o lucrare din 2010, care corespunde documentaţia cadastrală avizată de OCPI Covasna cu nr. 9608/21.08.2008 înregistrată în baza de date a ANCPI Covasna (documentaţie prin care s-a determinat limita imobilului pârâţilor).

- că limita imobilului pârâţilor T.Ş. şi E. este determinată prin documentaţie cadastrală înregistrată în baza de date a ANCPI Covasna.

- că din măsurătorile efectuate în teren coroborate cu datele BCPI Târgu Secuiesc (adică limita imobilului pârâţilor identificată prin documentaţia sus menţionată) rezultă că pârâţii nu folosesc din imobilul reclamanţilor, iar din stabilirea limitei actuale de folosinţă a imobilelor (prin lucrarea efectuată în prezenta) rezultă că reclamanţii ocupă o suprafaţă de 9,16 mp din imobilul pârâţilor T.Ş. şi E..

- că stabilind limita comună dintre imobilul reclamanţilor şi al pârâţilor pe aliniamentul 28, 38, 39, 40, 41, 42, 14 (identic cu cea din documentaţia avizată de OCPI Covasna cu nr. 9608/21.08.2008), imobilul reclamanţilor va avea suprafaţă de 417 mp, fără ca pârâţii să ocupe vreo suprafaţă a reclamanţilor.

- că o carte funciară (mai ales veche) nu asigură suprafaţa. În vreme ce limita imobilului pârâţilor a fost identificată prin documentaţie nouă, a reclamanţilor nu, iar între identificarea din 2010 şi cea actuală au intervenit anumite modificări în materializarea limitei imobilelor din litigiu (dar nu în ce priveşte gardul dintre reclamanţi şi pârâţi care respectă aliniamentul din documentaţia avizată în 2008).

S-a reţinut că potrivit art. 560 C.civ. cheltuielile aferente grăniţuirii (costul expertizei şi al efectuării hotarului) vor fi suportate pe jumătate de reclamanţi şi pe jumătate de pârâţi. Acestea nu includ şi cheltuielile de judecată (taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial), care vor fi analizate separat.

Astfel, în ce priveşte expertiza topografică efectuată în prezenta, costul a fost de 2.196 lei, din care fiecare pârât a achitat câte 100 lei, iar reclamanţii au achitat 1.896 lei. În baza art. 560 C.civ. a obligat pe fiecare din pârâţii T.Ş. şi T.E. să achite fiecărui reclamant suma de câte 672 lei, iar pârâtului T.C. suma de câte 25 lei.

În baza art. 560 C.civ. a fost obligat fiecare reclamant să-i achite pârâtului T.C. suma de câte 25 lei.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată reclamantul a achitat pentru grăniţuire suma de 122 lei taxă judiciară de timbru.

Niciuna din părţi nu a făcut dovada achitării onorariului avocaţial. Chitanţa depusă de pârâtul T.C. după rămânerea cauzei în pronunţare nu a fost avută în vedere potrivit art. 452 C.proc.civ.

A fost obligat fiecare din pârâţii T.Ş. şi T.E. la plata către fiecare reclamant a sumei de câte 30,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

În ceea ce priveşte cererea de repunere pe rol formulată de reclamanţi în scris la data de 03.11.2917, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece nu sunt necesare lămuriri sau probe noi (art. 400 C.proc.civ.). Solicitarea reclamanţilor de repunere pe rol pentru motivul că nu au acces la documentaţia care îi priveşte pe pârâţi şi doresc să fie verificate diferenţele dintre cele două documentaţii este neîntemeiată deoarece prin lucrarea de expertiză de la dosar s-au explicitat diferenţele, iar reclamanţii efectiv nu au formulat obiecţiuni, nu au cerut completarea expertizei, nici contraexpertiză. În legătură cu explicitarea diferenţelor, instanţa le-a analizat aşa cum s-a arătat mai sus.

II. Judecata în apel.

a) Apelanţii reclamanţi K.A., K.I. au declarat în termen legal apel, solicitând schimbarea sentinţei în sensul de a se stabili în mod corect linia de graniţă dintre imobile.

În motivarea apelului se arată că motivul acţiunii în grăniţuire promovată de reclamanţi  l-au constituit concluziile unei lucrări de specialitate privind lărgirii casei acestora, care a concluzionat că în urma măsurătorilor efectuate, din suprafaţa de 460 mp înscrisă în cartea funciară lipsesc 40 mp.

Se arată că în urma efectuării expertizei judiciare de către expertul A. A. s-a constatat că, într-adevăr, imobilul proprietatea apelanţilor măsoară 417 mp, dar, pe de altă parte subsemnaţii apelanţi, ocupau o suprafaţă de 9,16 mp din imobilul aparţinând intimaţilor T.Ş. şi T.E..

De asemenea, în expertiza amintită se face referire la o documentaţie cadastrală avizată de către OCPI Covasna cu nr. 9608/21.08.2008, expertiză conform căreia aliniamentul limitei actuale dintre cele două imobile nu respectă aliniamentul stabilit de documentaţia respectivă.

Se arată că reclamanţii au solicitat să se depună la dosar documentaţia menţionată, prin adresă formulată de către instanţă, pentru a putea constata diferenţele dintre cele două documente. astfel că nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate constă în refuzul nemotivat al instanţei de a solicita documentaţia amintită de către dl expert A. A. Prin compararea celor două acte s-ar fi constatat care sunt exact diferenţele despre care aminteşte expertul între cele doua linii de hotar, şi astfel reclamanţii ar  fi putut solicita completarea expertizei sau o nouă expertiză.

De asemenea, se arată că proba principală în cauzele având obiect grăniţuirea este cercetarea la faţa locului, probă prin care s-ar fi stabilit care sunt semnele de hotar, aceasta fiind necesară şi utilă cauzei, însă instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acesteia, deşi s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, acesta constituind un alt motiv de nelegalitate al soluţiei pronunţate de către instanţa de fond.

Apelanţii arată faptul că o parte din pârâul care traversează zona se situa pe imobilul lor, însă intimatul T.C. a trecut peste acesta şi a ocupat o anumită suprafaţă din imobilul reclamanţilor, de-a lungul acestui pârâu, iar restul terenului lipsă a fost ocupat de către ceilalţi doi pârâţi T.Ş. şi T.E..

În drept, se invocă art. 466 şi urm. NCPC.

b) La data de 28 februarie 2018 apelanţii pârâţi au depus la dosar apel incident prin care au solicitat obligarea reclamanţilor la plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanţă, constând în onorariul avocaţial achitat de apelantul T.C. în primă instanţă.

În motivarea apelului incident se arată că în mod greşit nu au fost acordate cheltuielile de judecată constând în onorariul avocaţial  suportat de intimatul T.C., în condiţiile în care această cheltuială a fost generată de acţiunea neîntemeiată a reclamanţilor, culpa procesuală aparţinând acestora, iar nu pârâtului apelant.

În drept, se invocă art. 472 Cod procedură civilă.

c) În apărare faţă de apelul principal intimaţii pârâţi T.Ş., T.E., T.C. au depus la dosar întâmpinare (fila 17) în apărare prin care au solicitat respingerea apelului principal ca nefondat.

În motivarea întâmpinării se arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică sub toate aspectele, neputând fi reţinută niciuna dintre criticile aduse sentinţei de către apelanţi.

Se arată că, în cauză, nu doar că intimaţii pârâţi nu au ocupat nicio suprafaţă din terenul reclamanţilor, ci aceştia din urmă sunt cei care au ocupat o suprafaţă din terenul intimaţilor, limita corectă de graniţă fiind materializată prin expertiza judiciară efectuată în primă instanţă, această lucrare fiind avizată de Oficiul de Cadastru şi fiind în concordanţă şi cu documentaţia anterioară efectuată în anul 2008, la rândul său recepţionată de Oficiul de Cadastru, astfel că pretenţiile apelanţilor nu sunt justificate.

În drept, se invocă art. 205 Cod procedură civilă.

d) În apărare faţă de apelul incident intimaţii reclamanţi  K.A., K.I. au depus la dosar la data de 28 februarie 2018 întâmpinare (fila 31) prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În cadrul întâmpinării nu se invocă nicio apărare relativ  la solicitarea formulată prin apelul incident privitoare la cheltuielile de judecată în primă instanţă, fiind exclusiv detaliate aspecte ce ţin de răspunsul la întâmpinare cu privire la apelul principal.

În drept se invocă disp. art. 206, 466 şi următoarele Noul Cod de procedură civilă.

e) În apel, în susţinerea apelului şi respectiv în apărare, instanţa a încuviinţat pentru apelanţi proba cu înscrisuri şi efectuarea unei cercetări locale, sens în care a fost ataşată la dosar documentaţia cadastrală nr. 9608/21.08.2008 (fila 42 şi următoarele), a fost ataşat la dosar procesul verbal încheiat la faţa locului în cadrul cercetării locale ce a avut loc la data de 7 iunie 2018 (fila 77). Totodată, a fost încuviinţată în apel proba testimonială, sens în care au fost audiaţi cu privire la apelul principal, martorii B.B. la solicitarea apelanţilor şi P. M. la solicitarea intimaţilor, declaraţiile acestora fiind ataşate la filele 85 şi 85 din apel, proba cu expertiza topografică fiind respinsă de instanţa de apel ca nefiind utilă cauzei.

III. Decizia instanţei de apel.

Tribunalul sesizat cu soluţionarea apelului principal şi a celui incident, analizând motivele de apel în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge cele două apeluri pentru următoarele considerente.

A. Apelul principal declarat de apelanţii reclamanţi K.A., K.I..

Tribunalul constată că prima instanţă a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni în grăniţuire, stabilirea liniei de hotar vizând două raporturi juridice distincte, invocate ca atare de reclamanţi.

Analizând criticile formulate de apelanţi, tribunalul constată că acestea nu fac nicio referire la fondul raportului juridic dintre părţi, acestea vizând chestiuni procedurale, respectiv neadministrarea anumitor probe de către prima instanţă, din această perspectivă argumentele invocate de apelanţi fiind reţinute de tribunal, sens în care în apel s-a procedat la administrarea de probe noi, astfel cum s-a reţinut, fiind depusă în integralitatea sa documentaţia cadastrală nr. 9608/21.08.2008 (fila 42 şi următoarele) la care a făcut referire expertul judiciar în primă instanţă, aceasta în condiţiile în care în cadrul expertizei efectuate în primă instanţă această lucrare a fost ataşată în extras, regăsindu-se în Anexele 7, 8 şi 9 (filele 180-182), a fost efectuată o cercetare locală, astfel că instanţa de apel a putut vizualiza nemijlocit configuraţia imobilelor şi au fost, de asemenea, audiaţi doi martori.

Dând astfel eficienţă sub aspect probator criticilor aduse sentinţei prin cererea de apel, tribunalul constată însă că probele noi administrate în calea de atac nu sunt de natură a fundamenta o altă soluţie, sentinţa pronunţată de prima instanţă fiind legală şi temeinică pentru următoarele considerente.

Astfel, pe de o parte, s-a solicitat stabilirea liniei de hotar între imobilul reclamanţilor K.A. şi K.I. cu nr. top 1539 şi imobilul proprietatea pârâtului T.C. cu nr. top 1537/1, iar sub acest aspect tribunalul constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că între aceste două proprietăţi nu există niciun raport de vecinătate, având în vedere că, în mod efectiv, cele două imobile nu se învecinează, împrejurare ce din documentaţia cadastrală înregistrată la Oficiul de Cadastru sub nr. 9608/21.08.2008 (fila 42 şi următoarele), în planul de amplasament şi delimitare a imobilului nr. top iniţial 1537 cu propunerea de dezlipire a acestuia fiind evidenţiată configuraţia imobilelor în teren, din studiul acestei schiţe rezultând că cele două imobile nu au o linie de hotar comună.

În sensul celor de mai sus, tribunalul reţine că imobilul nr. top 1537/1 ce aparţine lui T.C. a luat naştere din dezmembrarea imobilului iniţial nr. top 1537, dezmembrare ce a avut  loc în anul 2008 şi în urma căreia acest imobil are ca vecini parcela nr. top 1537/2 ce aparţine celorlalţi doi intimaţi T.Ş. şi T.E. şi, de cealaltă parte, imobilul de la numărul 151 ce aparţine unui terţ, respectiv numitului V. F.

În consecinţă, instanţa constată că soluţia de respingere a cererii de grăniţuire formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul T.C. este legală şi temeinică, impunându-se păstrarea acesteia.

În ceea ce priveşte raportul juridic dintre reclamanţii apelanţi K.A. şi K.I., tribunalul constată că imobilul proprietatea celor dintâi cu nr. top 1539 se învecinează cu imobilul proprietatea celor din urmă cu nr. top 1537/2, raportul de vecinătate rezultând din planul de amplasament mai sus arătat, mai exact din actul juridic de dezmembrare din anul 2008 în urma căruia a luat naştere parcela cu nr. top 1537/2 ce aparţine acestor pârâţi.

Tribunalul va reţine că limitele şi conturul parcelei nr. top 1537/2 se regăsesc în schiţa de dezmembrare în urma căreia această parcelă a luat naştere, mai exact în documentaţia cadastrală nr. 9608/21.08.2008 (fila 42 şi următoarele) depusă în integralitatea sa la dosar în apel ca urmare a cererii apelanţilor, dar avută de asemenea în vedere de către expertul judiciar la efectuarea expertizei topografice judiciare pe care prima instanţă a luat-o în considerare la stabilirea liniei de graniţă, în cadrul anexelor la expertiza judiciară efectuată de expertul judiciar A. A. în primă instanţă regăsindu-se la Anexa 6 planul de amplasament şi delimitare la care s-a făcut referire anterior (fila 180 fond identic cu fila 60 apel), în mod corect expertul judiciar raportându-se la această documentaţie cadastrală.

Analizând soluţia asupra acestui petit de grăniţuire, tribunalul va avea în vedere că grănițuirea reprezintă operațiunea de stabilire a liniei de hotar între două imobile, fiind esențial a se avea în vedere că linia de graniță se stabilește pe aliniamentul indicat în schița de carte funciară, respectiv într-o documentaţie cadastrală recepţionată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în sensul că la grănițuire se are întotdeauna în vedere configurația liniei de hotar care rezultă din schița întocmită la momentul cânt a fost delimitat conturul celor două parcele, fiind lipsit de relevanță dacă prin stabilirea liniei pe un anumit amplasament una dintre parcele va avea în teren o suprafață mai mică sau mai mare decât cea din cartea funciară.

Ca atare instanța de control judiciar reține că acțiunea în grănițuire nu reprezintă o modalitate de recuperare a unor suprafeţe de teren, existenţa unui plus sau minus de suprafaţă nefiind aspectul esenţial în funcţie de care se stabileşte linia de  hotar, linie în trasarea căreia sunt de asemenea esenţiale semnele vizibile de hotar, faptul că una dintre părți are un minus sau un plus de suprafaţă neputând constitui un temei pentru care graniţa să se stabilească altfel decât rezultă din suprapunerea peste planul topografic.

Or, în cauza de faţă, aceste deziderate au fost respectate, în condiţiile în care prima instanţă a stabilit linia de graniţă cu respectarea documentaţiei  nr. 9608/21.08.2008 (fila 42 şi următoarele) recepţionate la Oficiul de Cadastru în anul 2008, limita dintre imobile respectând conturul parcelelor evidenţiat în această documentaţie, din cuprinsul expertizei judiciare rezultând că, în mod pertinent, expertul A.A. a ridicat cu ocazia măsurătorilor toate datele referitoare la limita imobilelor corespunzător materializării lor în teren, iar în urma prelucrării acestora a coroborat datele obţinute cu informaţiile de la arhiva B.C.P.I Târgu Secuiesc, configuraţia liniei de graniţă evidenţiată în cadrul schiţei  din Anexa 14  la expertiză, pe care prima instanţă a avut-o în vedere, respectând prin urmare o documentaţie cadastrală înregistrată în baza de date spaţială a A.N.C.P.I.

Raportat la aceste considerente, tribunalul constată că, în condiţiile în care la întocmirea planului de situaţie omologat de prima instanţă au fost folosite informaţiile obţinute din arhiva B.C.P.I. Târgu Secuiesc, soluţia de stabilire a liniei de graniţă pe linia punctelor de hotar 28, 38, 39, 40, 41, 42, 14, din anexa 14 la raportul de expertiză este legală şi temeinică.

În sensul celor de mai sus, tribunalul constată că soluţia de mai sus cu privire la configuraţia de mai sus rezultă şi din probele noi administrate în apel.

Astfel, din declaraţiile ambilor martori audiaţi în apel a rezultat că faptul că între cele două imobile învecinate a existat o perioadă îndelungată un drum de ţară foarte îngust, mai exact o potecă ce avea rolul de a asigura accesul la câmp pe o distanţă mai scurtă precum şi posibilitatea de a se ajunge repede la pârâu în cazul ivirii unui incendiu, iar această potecă a fost desfiinţată de către apelantul reclamant K.A. la momentul la care şi-a construit casa, acesta desfiinţând gardul şi ocupând şi porţiunea de potecă ce separa anterior cele două imobile, împrejurare ce rezultă din declaraţia martorei P. M. care a locuit în imobilul pârâţilor în anii 1960-1965.

În sensul celor de mai sus, tribunalul constată, prin urmare, că aspectul reţinut de expertul judiciar ( fila 170 fond) în sensul că limita actuală de folosinţă dintre imobilul reclamanţilor şi cel al pârâţilor nu respectă aliniamentul stabilit prin documentaţia cadastrală avizată de O.C.P.I. Covasna se coroborează şi este susţinut de declaraţiile martorilor audiaţi în apel, sub acest aspect inclusiv martorul propus de apelanţi B.B. arătând că uliţa dintre imobile nu mai există în prezent.

În consecinţa, verificând în lumina art. 477 Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, tribunalul constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, având suport în probele administrate, graniţa fiind corect stabilită în conformitate cu Anexa 14 la expertiza judiciară, sens în care, văzând art. 480 alin.1 NCPC. tribunalul va respinge apelul principal că nefondat, cu consecinţa păstrării sentinţei apelate.

b) Apelul incident declarat de apelanţii pârâţi T.Ş., T.E., T.C. cu privire la cheltuielile de judecată.

În soluţionarea apelului incident tribunalul va avea în vedere că în conformitate cu art. 452 Cod procedură civilă referitor la dovada cheltuielilor de judecată, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, or, în speţa de faţă, astfel cum corect a reţinut prima instanţă - iar sub acest aspect se constată că apelul nicident nu face nicio referire - chitanţa de plată a onorariului nr. 110/15.08.2013 în sumă de 1500 lei a fost depusă de pârâtul T.C. doar la data de 30 octombrie 2017 (fila 193 fond) în condiţiile în care dezbaterile au fost închise la  data de 23 octombrie 2017 (fila 191) când instanţa a rămas în pronunţare.

În consecinţă, instanţa de apel constată că în mod legal nu au fost acordate aceste cheltuieli de judecată astfel că, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică, apelul incident urmează a fi respins ca neîntemeiat în conformitate cu art. 480 alin.1 Cod procedură civilă.

C. Faţă de soluţia de respingere a apelului principal şi a celui incident, analizând culpa procesuală în apel prin raportare la faptul că apelul principal a vizat hotărârea apelată în întregul său, respectiv soluţia dată pe fond, în vreme ce apelul incident s-a rezumat strict la cheltuielile de judecată,  instanţa va dispune conform art. 482 raportat la art. 453 alin.1 NCPC. obligarea apelanţilor reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii pârâţi în suma de 2.000  lei, sumă reprezentând parte din onorariul avocaţial total de 2.975 lei achitat potrivit chitanţei nr. 16/31.01.2018 (fila 20), reţinând că, din onorariul total, suma de 2000 lei (acordată) a vizat apărările faţă de apelul principal ce au fost reţinute de tribunal, iar cea de 975 lei (neacordată) a vizat apelul incident  ce a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanţii reclamanţi K.A., K.I., ambii domiciliaţi în comuna ........., sat ........., nr. …., judeţul ….., în contradictoriu cu intimaţii pârâţi T.Ş., T.E., T.C., toţi domiciliaţi în comuna ........., sat ........., nr. …, judeţul …..împotriva sentinţei civile nr. 990/06.11.2017 a Judecătoriei Târgu Secuiesc– pe care o păstrează.

Respinge ca nefondat apelul incident declarat de apelanţii pârâţi T.Ş., T.E., T.C. în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi K.A. ŞI K.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Obligă apelanţii reclamanţi la plata sumei de 2000 lei către intimaţii pârâţi cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi  –  26.02.2019.

Preşedinte Judecător  Grefier

Domenii speta

Spete similare