Contul escrow. Modalitate de garantare a tranzacţiilor prin intermediul unui terţ independent - agentul escrow - o bancă.

Contul escrow. Modalitate de garantare a tranzacţiilor prin intermediul unui terţ independent - agentul escrow - o bancă.

(Legea nr.58/1998 republicată: art.7 şi Ordonanţa nr.28/2006)

Contractul de cont escrow este un contract consensual, sinalagmatic, oneros, cu executare succesivă sau uno ictu şi are caracter accesoriu, care are caracter comercial numai dacă are o cauză comercială, conform art.6 alin.2 din Codul comercial.

(Decizia comercială nr.42 din 29.01.2007 - Secţia a VI-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti)

Prin acţiunea înregistrată sub nr.5766 din 16.11.2005 la Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială, reclamanta S.C. A S.A. a chemat în judecată pârâtele S.C. Rompac Internaţional S.A. şi OTP B. S.A., solicitând instanţei rezoluţiunea contractului de cont escrow încheiat la data de 13 septembrie 2004, între părţi, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa comercială nr.4738 din 8 iunie 2006 Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială a respins acţiunea reclamantei S.C. A S.A. Târgu Mureş ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că a fost învestită să analizeze caracterul judicios sau abuziv al refuzului băncii de a opera contul escrow la cererea reclamantei.

S-a reţinut că societăţile au acordat băncii libertatea deplină de apreciere a documentelor indicate la pct.4, depuse în scopul eliberări fondurilor, şi că cele două societăţi părţi ale convenţiei de vânzare-cumpărare nu pot invoca inopozabilitatea faţă de bancă a clauzei privind constituirea  contului escrow şi că aceasta a interpretat şi aplicat în mod corect clauzele contractuale stabilite de părţi.

Împotriva sentinţei comerciale nr.4738 din 8 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială a declarat apel în termen, legal timbrat, reclamanta S.C. A S.A. Târgu Mureş, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin criticile formulate, apelanta susţine în esenţă următoarele:

1) În mod eronat libera apreciere a OTP B., în cadrul contractului de cont escrow a fost interpretată de instanţă ca fiind nelimitată, nesocotindu-se faptul că un contract de garanţie nu poate produce efecte în funcţie de manifestarea discreţionară a unei "libere aprecieri", pe care unele dintre părţile contractante ar fi acordată altei părţi contractante.

2) S-a mai susţinut că este total netemeinică concluzia primei instanţe referitoare la faptul că interpretarea sistematică a acestui contract ar conduce la necesitatea depunerii de către ea - S.A. A S.A. - a tuturor documentelor prevăzute de pct.4 din contractul de  cont escrow.

3) Instanţa de fond a interpretat obligativitatea unei anumite forme a documentelor depuse de S.C. A S.A. şi însuşirea raportului de due diligence de către intimata R total contrar intenţiei părţilor.

Se solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei comerciale apelate şi pe fond să se dispună rezoluţiunea contractului de cont escrow.

În drept se invocă dispoziţiile art.282 şi următoarele Cod procedură civilă.

Apelul este nefondat.

Din analiza actelor de la dosar, instanţa a constatat şi a reţinut următoarele:

La 13 septembrie 2004 A achiziţionat de la R acţiunile pe care aceasta din urmă le deţinea de la C S.A., prin înscrisul denumit Convenţie.

Pentru a garanta declaraţiile făcute de R prin convenţie, între A, R şi OTP B. s-a încheiat un contract de cont escrow prin care părţile contractante, de comun acord, au stabilit ca o parte din preţul acţiunilor, în sumă de 1.000.000 USD să se constituie drept garanţie pentru acoperirea penalităţilor contractuale, datorate în conformitate cu art.2.4.13 din Convenţie.

În urma desfăşurării procedurii de due diligence, astfel cum a fost agreată de părţile Convenţiei, s-a stabilit că nu există conformitate între declaraţiile şi garanţiile date de R, şi s-a solicitat OTP B. operarea contului escrow în condiţiile stipulate de art.5 din contractul de cont escrow, însă banca a refuzat eliberarea sumei de 1.000.000 USD către A şi R.

Curtea nu a putut reţine critica potrivit căreia în mod eronat libera apreciere a OTP Bank în cadrul contractului de cont escrow a fost interpretată de instanţă ca fiind nelimitată, întrucât părţile au autorizat expres şi irevocabil banca să elibereze fondurile din contul escrow dacă şi numai dacă apreciază că a primit documentele indicate la pct.4 din contract (filele 10-11 dosar nr.39559/3/2005).

Art.6 din contract precizează "S.C. A S.A. şi S.C. R S.A. autorizează expres şi irevocabil Banca să deţină fondurile din Contul Escrow şi să elibereze fondurile din Contul Escrow dacă şi numai dacă este satisfăcută (la libera sa apreciere), din punct de vedere al primirii documentelor indicate în clauza 4 a prezentului contract.

Se poate reţine că în această situaţie, libertatea de apreciere cu privire la documentele pe care S.C. A S.A. le-a depus în vederea operării contului escrow în favoarea sa, a fost conferită băncii de către apelanta-reclamantă, iar instanţa a ţinut cont de libertatea deplină de apreciere.

Interpretarea apelantei conform căreia contul escrow nu trebuia să fie blocat de către bancă reprezintă o interpretare trunchiată a raporturilor juridice născute în temeiul contractului de cont escrow, dar şi din convenţia semnată la 13 septembrie 2004 între S.C. A S.A. şi S.C. R S.A.

Prevederile contractuale invocate de apelantă nu stipulează ca mecanismul de garanţie în favoarea A să declanşeze la prezentarea a cel puţin a unuia dintre documentele arătate expres în art.4, aşa cum se pretinde în cadrul motivelor de apel.

S-a respins şi cel de-al doilea motiv de apel, conform căruia concluzia primei instanţe referitoare la faptul că interpretarea sistematică a acestui contract ar conduce la necesitatea depunerii de către A a tuturor documentelor prevăzute la pct.4 din contractul de cont escrow, este neîntemeiată, întrucât:

Părţile au semnat acel contract, iar apelanta încearcă o limitare a actelor necesar a fi depuse în vederea operării în favoarea sa a contului escrow, neţinând cont de dispoziţiile art.4 "contul escrow va putea fi operat pe baza următoarelor documente", indicate în totalitate în art.4 lit.a-g.

Din actele aflate la dosar se constată că S.C. A S.A. nu a pus la dispoziţia băncii:

- exemplarul original al Ordinului de plată - litera b;

- desemnarea firmei de expertiză, efectuată de Preşedintele Camerei de Comerţ Constanţa - litera c;

- raportul relevant emis de firma mai sus menţionată - litera d;

- procesul verbal întocmit de autorităţile fiscale cu privire la datoriile fiscale ale C - lit.e.

Contractul de cont escrow nu conferă apelantei rolul de a cenzura depunerea actelor prevăzute în cuprinsul clauzei 4, ea având obligaţia de a administra respectivele documente şi de a le prezenta băncii în condiţiile şi termenii conveniţi prin contract.

S-a înlăturat şi cel de-al treilea motiv de apel conform căruia instanţa a reţinut în mod greşit că raportul de confirmare depus de societate nu îndeplineşte condiţiile prestabilite de părţi şi că nu era necesar ca raportul întocmit de S.C. A B S să fie însuşit de R, pentru următoarele considerente:

Condiţia întocmirii unui raport de confirmare a fost stabilită de către părţile semnatare ale contractului de cont escrow din 13 septembrie 2004 în conţinutul clauzei 4 lit.g, iar apelanta a prezentat băncii un raport de confirmare care emana de la o societate civilă de avocaţi şi este semnat de Victor Babiuc în calitatea sa de avocat şi profesor universitar doctor, iar banca a cenzurat acest înscris în exerciţiul liberei aprecieri conferită de părţi.

În legătură cu însuşirea de către R a raportului de due diligence, trebuie reţinut că agentul escrow a fost ţinut să respecte prevederile art.4 din contract, coroborat cu cele ale art.2.1.2 din Convenţia din data de 13 septembrie 2004 şi care reprezintă obligaţia principală în temeiul căreia s-a constituit contul de garanţie.

Dispoziţiile art.2.1.2 din Convenţie prevăd ca menţionatul raport să fie însuşit de intimata R, iar în lipsa dovezii care să emane de la aceasta, documentul a fost în mod corect considerat ca nesatisfăcător de către agentul escrow.

Astfel, nu s-a putut reţine că raportul de due diligence este suficient prin sine însuşi pentru a proba pretenţiile apelantei, caracterul său doveditor fiind generat de însuşirea de către intimata S.C. Rompac Internaţional S.A., ceea ce nu s-a dovedit.

Din ansamblul actelor de la dosar şi având în vedere dispoziţiile art.5 din contractul de cont escrow (fila 11 dosar nr.39559/3/2005), rezultă că începând cu data de 14.03.2005 a produs efecte clauza de limitare în timp a răspunderii convenită de părţi,  sensul că dovezile care ar fi produse ulterior, nu mai pot angaja răspunderea intimatei şi operarea contului escrow în favoarea apelantei.

În consecinţă, constatându-se că sentinţa apelată este temeinică şi legală, în baza art.296 Cod procedură civilă, s-a respins apelul ca nefondat.

Taxele de timbru au fost legal achitate.

S-a lua act că intimata S.C. R S.A. nu solicită cheltuieli de judecată în apel.

Domenii speta

Spete similare