Litigii cu profesionişti

T R I B U N A L U L :

Constată că prin sentinţa civilă nr. 5477/17.10.2013  pronunţată de Judecătoria Sibiu s-a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâta B … SA.

S-a respins cererea formulată şi precizată de reclamanţii I N C şi I A S, ambii cu domiciliul în….., în contradictoriu cu pârâtele B .. SA, cu sediul în …şi SC S C SRL, cu sediul….

S-au obligat reclamanţii la plata către pârâta B … SA a sumei de 20777,22 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut cu privire la excepţia lipsei de interes invocată de pârâta B .. SA, că aceasta este neîntemeiată, folosul practic urmărit de reclamanţi constând în recuperarea unor sume de bani considerată de reclamanţi ca fiind achitată ca urmare a existenţei unor clauze abuzive în contractele de credit încheiate de părţi.

Pe fondul cauzei prima instanţă a reţinut că între reclamanţii I N C şi I A S, în calitate de împrumutaţi, şi pârâta B .. SA, în calitate de împrumutător, s-au încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. …..în valoare de 6200 EURO pentru nevoi personale, acordat pe o perioadă de 120 luni (10 ani), şi contractul de credit bancar pentru investiţii imobiliare pentru persoane fizice nr……, în vederea dobândirii unui imobil situat în ……credit în valoare de 29.500 EURO, acordat pe o perioadă de 360 luni (30 ani), cu garanţie ipotecară asupra imobilului achiziţionat.

După cum rezultă din notificarea aflată la fila 347 din vol. I dosar, prin adresa nr….., pârâta B.. SA a adus la cunoştinţa împrumutatului, faptul că nu şi-a respectat obligaţiile prevăzute în contractul de credit nr. …..şi, în consecinţă, figurează înregistrat în evidenţele băncii cu o datorie totală de 585,79 EURO reprezentând sold restant, dobânzi, creanţe ataşate şi comisioane, şi că, dacă în termen de maxim 10 zile calendaristice de la trimiterea notificării nu se achită integral suma menţionată, întreaga creanţă datorată de împrumutat se va considera de drept exigibilă, se va declara întreg soldul datorat scadent anticipat.

Astfel, aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză (fila 189 vol. II dosar) şi din cererea de chemare în judecată, prin care reclamanţii au recunoscut că au existat întârzieri la plată din partea lor, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au figurat cu întârzieri la rambursarea ratelor creditului contractat prin contractul de credit nr. …..şi, ca urmare, la data de…., pârâta B.. SA a declarat scadent anticipat întreg soldul datorat în baza contractului nr……, dar şi a întregului sold datorat în baza contractului de credit nr……, aşa cum rezultă din notificarea la fila 346 din vol. I dosar - adresa nr…….

În cauză, faţă de susţinerea reclamanţilor în sensul că o parte din întârzierile la plată s-ar fi datorat angajaţilor pârâtei B.. SA care nu a monitorizat depunerile efectuate de împrumutat în conturi, prima instanţă reţine că nu are relevanţă la stabilirea caracterului abuziv al unor clauze contractuale îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiilor contractuale în concret de către părţi, ci caracterul abuziv al clauzelor, ca şi cauză de nulitate, se raportează la un moment anterior sau concomitent încheierii contractelor, şi, deci, nu la modul de executare a contractelor de credit. 

 Se menţionează că la data de 11.08.2009, creanţa rezultată din contractul de credit nr. …..şi contractul de credit nr. …..aparţinând pârâtei B.. SA a fost cesionată prin contractul de cesiune de creanţe nr. ….în favoarea pârâtei SC S C SRL.

În ceea ce priveşte art. 4.10 din contractul nr……, conform căruia „în cazul în care la scadenţele stabilite nu sunt rambursate ratele de credit sau nu sunt achitate dobânzile aferente, banca va comunica împrumutatului, şi după caz, coplătitorului şi garanţilor, consecinţele ce decurg din contractul de împrumut urmare a nerespectării obligaţiilor asumate”, se constată că nu constituie o clauză abuzivă din moment ce comunicarea prevăzută este în beneficiul împrumutatului şi vizează o reluare a informării acestuia cu privire la consecinţele ce decurg din contractul de împrumut urmare a nerespectării obligaţiilor asumate, consecinţe de care împrumutatul a luat la cunoştinţă în momentul semnării contractului de credit.

Referitor la susţinerea reclamanţilor în sensul că art. 4.11, art. 7.4 lit. b, art. 7.4 lit. g, art. 7.4 lit. h şi art. 8.1 din contractul nr. …….şi art. 8.3 lit. c, d, art. 9.1, art. 9.3 din contractul de credit nr….., ar fi unele abuzive sunt apreciate de prima instanţă ca neîntemeiate din moment ce aceştia au avut posibilitatea de a citi şi studia înainte contractele de credit şi au fost însuşite prin semnătură de aceştia ca urmare a acceptării acestora, mai ales în condiţiile în care, clauzele amintite sunt unele clare şi fără echivoc şi trebuie interpretate şi analizate coroborat unele prin altele conform art. 977 şi urm. din Codul civil.

Totodată, instanţa de fond a apreciat că  nu poate accepta împrejurarea că, convenţiile şi clauzele menţionate le-au fost impuse reclamanţilor aşa cum susţin aceştia în acţiune, în condiţiile în care nu deţine un monopol pe piaţă relativ la acordarea creditelor, oferta din acest punct de vedere fiind una foarte variată, clientul putându-se adresa băncii a cărei ofertă o consideră mai avantajoasă pentru el.

De asemenea, împrejurarea că pârâta, societate bancară s-a bazat în formarea voinţei de a contracta, la data acordării creditelor, tocmai pe interpretarea corelată a art. 4.11, art. 7.4 (lit. b, g, h) art. 8.1, art. 10 din Condiţiile generale ale contractului de credit nr. …..şi art. 8.3 lit. c, d, art. 9.1, art. 9.3 din Condiţiile generale ale contractului de credit nr. …..şi, în egală măsură, pe întregul bloc contractual acceptat prin semnătură de reclamanţi, întrucât este de la sine înţeles că, în caz contrar, aceasta nu ar mai fi acordat creditele sus identificate. Interpretarea contrară a celei sus reţinute de prima instanţă, în lipsa dovedirii unei eventuale vicieri a consimţământului reclamanţilor la data încheierii convenţiilor, ar contraveni principiului conţinut de art. 969 Cod civil potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi trebuie executate cu bună – credinţă de către acestea conform art. 970 Cod civil. De altfel, reclamanţii au încheiat două contracte de credit având aceleaşi clauze considerate acum ca abuzive, fiind greu de acceptat că aceştia nu au înţeles semnificaţia şi raţiunea clauzelor contractuale analizate.

Din punct de vedere al legalităţii contractelor, instanţa de fond reţine că acestea respectă dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, potrivit cu care o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor şi că, în egală măsură, clauzele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile menţionate în Anexa la Legea nr. 193/2000.

Referitor la art. 10, conform căruia „Cesiune. Banca poate cesiona unui terţ drepturile şi obligaţiile sale din prezentul contract” şi art. 8.3 lit. e, conform căruia „banca are dreptul să cesioneze sau să transmită în alt mod prezentul contract şi garanţiile aferente” din cele două contracte, invocate de reclamanţi ca fiind clauze abuzive care ar conduce la nulitatea contractului de cesiune de creanţă nr. ….încheiat între societăţile pârâte,  instanţa de fond reţine că pârâtele au acţionat potrivit art. 1391-1398 din Codul civil, contractul de cesiune de creanţă fiind un contract consensual, pentru a cărui încheiere valabilă este necesară şi suficientă realizarea acordului de voinţă dintre cedent şi cesionar.

De asemenea, se reţine că singura sancţiune existentă în cazul neîndeplinirii obligaţiei de notificare a debitorului cedat este inopozabilitatea cesiunii de creanţă şi nu nulitatea absolută a contractului de cesiune.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor referitor la faptul că încheierea cesiunii a avut ca efect creşterea dobânzii şi modificarea perioadei de rambursare, acesta constituind un alt motiv de nulitate, se apreciază de prima instanţă  că acesta nu poate fi un motiv care să atragă constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale conform cărora banca are dreptul să cesioneze drepturile şi obligaţiile sale din contract, întrucât, conform clauzelor contractuale, ca urmare a cesiunii de creanţă, creanţa rămâne neschimbată, în sensul că reclamanţii au o datorie scadentă integral, cuprinzând creditul acordat şi costurile acestuia, situaţie existentă la momentul încheierii contractului de cesiune.

Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile contractuale invocate de reclamanţi conţinute de cele două contracte, instanţa de fond a constatat că aceste clauze sunt unele clare şi fără echivoc, şi au fost convenite şi însuşite de părţi, inclusiv de reclamanţi, ca urmare a semnării convenţiilor, devenind astfel lege între părţile contractante potrivit art. 969 Cod civil, şi au fost avute în vedere de pârâtă la data acordării creditelor, constituind elemente determinante la formarea voinţei de a contracta.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, prima instanţă a apreciat că nu există nici un  motiv pentru a interveni în raporturile contractuale stabilite între părţile litigante, în lipsa reţinerii ca abuzive a clauzelor analizate, întrucât în caz contrar, ar înfrânge dispoziţiile legale conţinute de art. 969 Cod civil şi ar rupe, ea însăşi, echilibrul părţilor contractante aşa cum le-au convenit acestea prin semnarea contractelor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii I N C şi I A S solicitând modificarea sentinţei atacate şi în urma rejudecării cauzei să se constate nulitatea absolută a contractelor de cesiune de creanţă …..încheiate între B ..SA şi SC S C SRL prin care au cesionat  creanţele născute în baza contractele de credit …..şi…..; să se constate că art. 8.3 (lit. c, d, e); art. 9.1, 9.3/ din condiţiile de creditare aferente contractului de credit ……..şi prevederile art. 4.10, 4.11, art. 7.4 (lit. b, g.h) art. 8.1, art. 10 din condiţiile de creditare aferente contractului de credit …… sunt clauze contractuale abuzive conform Legii nr. 193/2000 republicată, să fie obligată pârâta B.. să modifice din contractele de credit mai sus menţionate prevederile declarate abuzive, să fie obligată pârâta B.. să negocieze clauzele care au fost declarate abuzive, să fie obligată pârâta SC S C SRL să restituie în conturile de credit ale reclamantului sumele pe care le-a încasat în mod abuziv şi fără consimţământul reclamantului; de asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Critica sentinţei atacate vizează faptul că.

1.Instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile legale imperative ale Legi nr. 193/2000;

2.Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că notificările transmise către apelanţi nu respectă condiţiile de formă şi de fond impuse de lege pentru opozabilitate. Astfel se menţionează că B.. a deschis în mod abuziv şi fără acordul reclamanţilor conturi bancare, aflate la dispoziţia SC S C SRL, din care aceştia, fără acceptul titularului de cont, au transferat sume în contul lor.

3.Instanţa de fond nu a ţinut cont de concluziile raportului de expertiză contabilă care au relevat culpa băncii în decontarea ratelor de credit, astfel încât creditul de nevoi personale a fost achitat în avans iar cel ipotecar a rămas restant.

Se arată că în ceea ce priveşte contractul de cesiune de creanţă nr. …..încheiat între B.. şi SC S C SRL având ca obiect contractele de credit ale reclamanţilor, acesta este lovit de nulitate absolută deoarece nu respectă condiţiile de formă şi fond cerute de lege, a avut ca temei clauze abuzive şi prin încheierea lui s-au produs daune debitorilor cedaţi prin scurtarea perioadei de rambursare a creditelor şi majorarea dobânzii. Reclamanţii au învederat că cesiunea de creanţă nu respectă condiţiile de fond pentru a le fi opozabilă, în sensul că reclamanţii nu au fost notificaţi de existenţa acesteia conform art. 1393 C.civ., încheierea contractului de cesiune a avut ca temei clauze abuzive inserate în anexele contractelor de credit-condiţii generale de creditare.

Referitor la clauzele abuzive se arată faptul reclamanţii au fost obligaţi să se supună unor condiţii contractuale despre care nu au avut posibilitatea reală să ia la cunoştinţă la data semnării contractului (încheindu-se un contract tipizat), iar pârâta nu a făcut nici o dovadă de negociere a condiţiilor contractuale.

Prin întâmpinarea formulată Intimata B.. SA solicită respingerea apelului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.

Se arată, referitor la caracterul abuziv al clauzelor invocate că B.. SA a pus la dispoziţia reclamanţilor atât condiţiile generale cât şi cele speciale,iar aceştia nu au solicitata intimatei lămuriri sau explicaţii suplimentare.

Se menţionează că banca nu a impus reclamanţilor să semneze o convenţie de credit pe care aceştia nu doreau să o încheie, mai mult reclamanţii au avut iniţiativa demarării raporturilor contractuale. Se afirmă că trebuie luată în calcul  şi obligaţia consumatorului de a manifesta un nivel minim de conştientizare, el neputând beneficia de calitatea de consumator pentru a obţine beneficii retroactive, referitoare la obligaţiile deja asumate.

Se precizează faptul că banca a notificat reclamanţii  ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de plată la scadenţă a sumelor datorate în baza contractelor de credit, în conformitate cu prevederile art. 5.10 din contractele de credit.

Cu privire la concluziile raportului de expertiză, se arată că în mod greşit expertul  a raportat cuantumul sumelor restante la graficul de rambursare emis la încheierea contractelor, deşi prevederilor contractuale dobânda era fixă pentru primele 12 luni şi variabilă ulterior şi chiar în aceste condiţii se precizează că reclamanţii înregistrau  în mod constant întârzieri la plata ratelor creditului imobiliar.

Referitor la nulitatea contractului de cesiune se afirmă că a fost încheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, cesiunea a fost notificată debitorului cedat şi chiar dacă nu ar fi fost notificată, sancţiunea care ar fi intervenit ar fi fost inopozabilitatea.

 Prin întâmpinarea formulată  de SC S C SRL s-a solicitat pe fond respingerea recursului motivat de faptul că clauzele contractuale privind dobânda, exigibilitatea anticipată şi cesiunea nu sunt abuzive, reclamanţilor li s-a acordat posibilitatea  negocierii contractelor de credit însă aceştia le-au acceptat în forma propusă fără nici un fel de rezerve, contractul a fost încheiat cu bună credinţă, contractul de credit nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, fiecare dintre obligaţiile asumate are câte un drept corelativ,precum şi o justificare reală şi rezonabilă.

Intimata a învederat că afirmaţiile reclamanţilor cu privire la majorarea dobânzilor sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că dobânzile datorate de aceştia nu sunt fixe, ci variabile, astfel încât este firească modificarea lor.

Referitor la clauzele privind exigibilitatea anticipată acestea sunt legale, fiind firesc ca banca să aibă posibilitatea demarării de urgenţă a procedurilor legale pentru recuperarea creanţei.

Analizând sentinţa atacată sub aspectul motivelor invocate Tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 30.12.2010, reclamanţii I N C şi I A S au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B .. SA şi SC S C SRL:

-să se constate că art. 8.3 (lit. c, d, e); art. 9.1, 9.3/ din condiţiile de creditare aferente contractului de credit ….şi prevederile art. 4.10, 4.11, art. 7.4 (lit. b, g.h) art. 8.1, art. 10 din condiţiile de creditare aferente contractului de credit ….sunt clauze contractuale abuzive conform Legii nr. 193/2000 republicată;

-să fie obligată pârâta B.. să modifice din contractele de credit mai sus menţionate prevederile declarate abuzive;

-să fie obligată pârâta B.. să negocieze clauzele care au fost declarate abuzive;

-să se constatate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanţă …încheiat între B .. SA şi SC S C SRL prin care s-au cesionat creanţele născute în baza contractelor de credit nr. ….şi…..;

- să fie obligată pârâta SC S C SRL să restituie în conturile de credit ale reclamantului sumele pe care le-a încasat în mod abuziv şi fără consimţământul reclamantului;

-s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanţii au arătat că, referitor la contractul de credit bancar pentru investiţii imobiliare pentru persoane fizice nr……., în anexa-condiţiile generale de creditare are următoarele articole ce cuprind clauze abuzive:

-art. 8.3 lit. c „banca are dreptul să recupereze pe calea executării silite sumele datorate de împrumutat în oricare din situaţiile prevăzute la capitolul Cazuri de culpă”;

-art. 8.3 lit. d „banca are dreptul să debiteze conturile împrumutatului cu orice datorie restantă”;

-art. 8.3 lit. e „să cesioneze sau să transmită în alt mod prezentul contract şi garanţiile aferente”;

-art. 9.1 „cazuri de culpă. Nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligaţiile sale asumate prin prezentul contract/contracte accesorii constituie caz de culpă…” ;

-art. 9.3 „…neîndeplinirea de către împrumutat a oricărei obligaţii contractuale, dă dreptul băncii de a declara soldul creditului scadent imediat, indiferent de graficul de rambursare, şi, ca urmare, să ia orice măsură pe care o consideră necesară pentru a-şi recupera pagubele cauzate în acest mod,…Prevederile menţionate se vor aplica şi în cazul în care banca constată că situaţia financiară nu mai asigură condiţiile de rambursare ale creditului.”

Reclamanţii au arătat că, referitor la contractul de credit nr. …/06.09.2007, acesta are în anexa/condiţiile de creditare următoarele articole ce cuprind clauze abuzive:

-art. 4.10 „în cazul în care la scadenţele stabilite nu sunt rambursate ratele de credit sau nu sunt achitate dobânzile aferente, banca va comunica împrumutatului…, consecinţele ce decurg din contract ca urmare a nerespectării obligaţiilor asumate”; -

-art. 4.11 „dacă în termen de 30 de zile de la data scadenţei, împrumutatul…nu achită rata totală de rambursat, întregul credit şi toate celelalte obligaţii asumate…devin exigibile, iar banca este îndreptăţită la recuperarea creanţelor sale pe calea executării silite…”;

-art. 7.4 lit. b „banca are dreptul să debiteze conturile împrumutatului cu oricare dintre obligaţiile scadente, …cu prioritate faţă de alte datorii ale acestuia”;

-art. 7.4 lit. g „…să declare scadente şi plătibile toate celelalte credite acordate de bancă, împreună cu toate dobânzile aferente, …în cazul în care împrumutatul nu îşi îndeplineşte oricare din obligaţiile asumate prin prezentul contract”;

-art. 7.4 lit. h „să declare scadent prezentul credit împreună cu toate dobânzile aferente, … în cazul în care împrumutatul nu îşi îndeplineşte oricare din obligaţiile asumate prin celelalte contracte de credit încheiate sau care se vor încheia cu banca”;

-art. 8.1 „nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligaţiile sale asumate prin prezentul contract ..constituie caz de culpă”;

-art. 10 „cesiune. Banca poate cesiona unui terţ drepturile şi obligaţiile sale prin prezentul contract”.

Analizând clauzele contractuale cuprinse în art. 8.3 lit. c) „banca are dreptul să recupereze pe calea executării silite sumele datorate de împrumutat în oricare din situaţiile prevăzute la capitolul Cazuri de culpă” şi art. 8.3 lit. d) „banca are dreptul să debiteze conturile împrumutatului cu orice datorie restantă” din contractul de credit bancar pentru investiţii imobiliare pentru persoane fizice nr……,  respectiv art. 4.11 „dacă în termen de 30 de zile de la data scadenţei, împrumutatul…nu achită rata totală de rambursat, întregul credit şi toate celelalte obligaţii asumate…devin exigibile, iar banca este îndreptăţită la recuperarea creanţelor sale pe calea executării silite…”; art. 7.4 lit. b „banca are dreptul să debiteze conturile împrumutatului cu oricare dintre obligaţiile scadente, …cu prioritate faţă de alte datorii ale acestuia”; art. 7.4 lit. g „…să declare scadente şi plătibile toate celelalte credite acordate de bancă, împreună cu toate dobânzile aferente, …în cazul în care împrumutatul nu îşi îndeplineşte oricare din obligaţiile asumate prin prezentul contract”; art. 7.4 lit. h „să declare scadent prezentul credit împreună cu toate dobânzile aferente, … în cazul în care împrumutatul nu îşi îndeplineşte oricare din obligaţiile asumate prin celelalte contracte de credit încheiate sau care se vor încheia cu banca” din contractul de credit nr……, Tribunalul constată că sunt abuzive date fiind următoarele considerente:

Aceste clauze, pentru a nu fi abuzive, ar trebui să vizeze exclusiv raporturile contractuale dintre părţi, iar nu cele încheiate de client cu alte unităţi de creditare sau chiar cu aceeaşi banca, pentru că scadenta anticipata a creditului trebuie sa fie in legătura cu acel credit, iar nu cu altele, într-un astfel de caz creându-se un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligaţiile părţilor. Astfel, consumatorul se vede in situaţia în care ar trebui sa ramburseze imediat creditul obţinut, cu toate ca plata ratelor se face constant şi la termen, în cazul in care nu ar achita ratele scadente ale unui alt credit, deşi neplata s-ar putea datora contestării datoriei sau altor cauze, neimputabile împrumutatului. Evident, o atare situaţie nu poate fi acceptată, pentru că expune consumatorul într-o poziţie defavorabila fata de banca împrumutătoare, care are la discreţie stabilirea momentului scadentei anticipate, inclusiv în situaţii care exced culpei creditorului şi pentru cauze ce nu au legătură cu executarea obligaţiilor stipulate în contractul de credit la care se referă.

De asemenea, caracterul abuziv al dispoziţiilor articolelor premenţionate rezidă din formulările generale si echivoce folosite pentru situaţii de declarare anticipata a scadentei în legătură cu convenţii juridice eventuale şi viitoare, respectiv, „oricare din situaţiile”,  „oricare din obligaţiile asumate prin celelalte contracte de credit încheiate sau care se vor încheia cu banca”, să „declare scadente şi plătibile toate celelalte credite acordate de bancă, împreună cu toate dobânzile aferente”  formulări care sunt departe de a oferi posibilitatea reala unui observator independent să aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv.

Aceste clauze oferă băncii dreptul exclusiv si discreţionar de a declara soldul creditului scadent anticipat, fără ca instanţa investita cu verificarea legalităţii unei astfel de măsuri sa se poată pronunţa într-un sens sau altul. Prin urmare, clauzele analizate sunt abuzive, întrucât exclud, prin modul în care sunt formulate, posibilitatea verificării îndeplinirii condiţiilor pe care le cuprinde.

Referitor la clauzele prevăzute de art. 9.1 „cazuri de culpă. Nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligaţiile sale asumate prin prezentul contract/contracte accesorii constituie caz de culpă…”  şi art. 9.3 „…neîndeplinirea de către împrumutat a oricărei obligaţii contractuale, dă dreptul băncii de a declara soldul creditului scadent imediat, indiferent de graficul de rambursare, şi, ca urmare, să ia orice măsură pe care o consideră necesară pentru a-şi recupera pagubele cauzate în acest mod,…Prevederile menţionate se vor aplica şi în cazul în care banca constată că situaţia financiară nu mai asigură condiţiile de rambursare ale creditului” din contractul de credit bancar pentru investiţii imobiliare pentru persoane fizice nr. ……..şi art. 8.1 „nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligaţiile sale asumate prin prezentul contract ..constituie caz de culpă” din contractul de credit nr…………, Tribunalul constată că sunt abuzive, conţinând dispoziţii echivoce care exced cadrului contractual şi care creează, in detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligaţiile părţilor, astfel încât sunt abuzive din perspectiva art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

Conform art. 6 din aceeaşi lege, clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege, nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.

Ca atare, în ce priveşte încheierea contractelor de credit în speţă, instanţa de apel apreciată că reclamanţii, în calitate de consumatori, au acţionat de pe o poziţie inegală, în raport cu banca.

Contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze.

În speţă, se reţine aspectul că reclamanţii nu au avut posibilitatea să negocieze nicio clauză din contract, întreg actul juridic fiind impus, în forma respectivă, de către bancă. Conform art.4 alin.3, teza finală din Legea nr. 193/2000, băncii îi revenea obligaţia de a dovedi că a negociat, în mod direct, clauzele abuzive cu împrumutatul, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Referitor la solicitările reclamanţilor de a se dispune, în urma declarării ca fiind abuzive a clauzelor menţionate, obligarea băncii să modifice şi respectiv să negocieze aceste clauze apare lipsit de temei legal.

Conform art. 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele abuzive cuprinse in contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege, nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.

Cu toate că Legea nr. 193/2000 nu prevede, ca sancţiune, anularea clauzelor cu caracter abuziv, ci inopozabilitatea (sau ineficacitatea) acestora in raport cu consumatorul, regimul juridic al acestei sancţiuni este practic identic cu al nulităţii absolute.

Astfel, norma respectiva ocroteşte un interes general, fiind evident faptul ca legea ocroteşte o categorie generică, aceea a consumatorilor.

De altfel Legea nr. 193/2000 reprezintă transpunerea in legislaţia românească a Directivei nr. 93/13/CEE, iar, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie, dispoziţiile acestei directive sunt de ordine publica (cauza Mostaza Claro).

Tot in acest sens, in cauza C-76/10 Pohotovosta s.r.o. Vs Iveta CorckovskAˇ, in considerentul nr.50 s-a precizat ca ``data fiind natura si importanta interesului public pe care se întemeiază protecţia pe care Directiva nr.93/13/CEE o asigura consumatorilor, art.6 din acesta trebuie sa fie considerat ca o norma echivalenta cu normele naţionale care ocupa, in cadrul ordinii interne, rangul de ordine publică.

Mai mult, in cauza Salvat Editores SA v JosA© M. SAˇnchez Alcon Prades C-241/98, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a arătat ca recunoaşte judecătorului puterea de a declara din oficiu, ca nule, clauzele abuzive ale unui contract`` arătând totodată ca aceasta putere ``se încadrează pe deplin in contextul general al protecţiei speciale pe care directiva tinde sa o recunoască interesului colectivităţii, care, făcând parte din ordinea publica economica, depăşeşte interesele specifice ale unor părţi. Exista, cu alte cuvinte un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator sa nu-si producă efectele``.

 Ca atare, consecinţa constatării caracterului abuziv al unor clauze este echivalentă ca efect juridic cu constatarea nulităţii absolute a acestora şi în acest context nu mai este posibilă nici negocierea nici posibilitatea modificării unei clauze care practic nu mai fiinţează.

În ceea ce priveşte art. 4.10 din contractul nr……, conform căruia „în cazul în care la scadenţele stabilite nu sunt rambursate ratele de credit sau nu sunt achitate dobânzile aferente, banca va comunica împrumutatului, şi după caz, coplătitorului şi garanţilor, consecinţele ce decurg din contractul de împrumut urmare a nerespectării obligaţiilor asumate”, se constată că nu constituie o clauză abuzivă de vreme ce aceasta instituie o obligaţia a băncii de a informa clientul în legătură cu consecinţele ce decurg din contractul de împrumut urmare a nerespectării obligaţiilor asumate, consecinţe de care împrumutatul a luat la cunoştinţă în momentul semnării contractului de credit.

Clauza înscrisă la art. 10 din Condiţiile Generale de Creditare - Anexă la Contractul de credit bancar nr….., potrivit cu care "Banca poate cesiona unui terţ drepturile şi obligaţiile sale din prezentul contract", nu poate fi considerată, ab initio, ca fiind abuzivă, întrucât această clauză nu are ca obiect conţinutul drepturilor şi obligaţiilor părţilor, ci este exterioară lor, şi anume, priveşte posibilitatea asumată de către Bancă de a-şi substitui unui terţ drepturile şi obligaţiile sale, deci, nu poate fi vorba de incidenţa art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, drepturile şi obligaţiile părţilor fiind reglementate la art. 7 din Condiţiile Generale de Creditare - "Obligaţii şi Drepturi".

Prin urmare, constatarea ca abuzivă a clauzei nu ar conduce la nulitatea contractului de cesiune, al căror regim este reglementat de art. 1393 C. civ., ale cărui dispoziţii au fost respectate în cauză.

 În aprecierea caracterului abuziv al unei clauze se au în vedere momentul încheierii contractului, circumstanţele şi exprimarea clară şi inteligibilă a clauzelor acestuia, toate, în condiţiile unei obligaţii rezonabile a consumatorului, şi nu pot privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al cesiunii, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil, aşa cum rezultă în cauză, în acest sens fiind dispoziţiile Legii nr. 193/2000 [art. 4 alin. (6)] care au transpus Directiva nr. 93/13/CEE.

Privitor la aspectele invocate de apelanţii reclamanţi în motivele de apel formulate, referitoare la cauza întârzierilor de plată ce  s-ar fi datorat culpei băncii în decontarea ratelor de credit, aspecte reflectate de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, ţin de executarea contractului, neavând relevanţă cu privire la stabilirea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, care reflectă aspecte anterioare sau concomitente încheierii contractelor, şi nu priveşte modul de executare a contractelor de credit. 

Cu privire la nulitatea contractului de cesiune  de creanţă …..încheiat între B .. şi SC S C SRL prin care s-au cesionat creanţele născute în baza contractelor de credit nr. ……….şi………, câtă vreme nu se poate socoti un contract bancar ca un contract intuitu personae, oricâtă fidelizare ar fi reuşit banca în raport de clientul său, orice contract bancar poate evolua prin intermediul cesiunii de creanţă, iar includerea în condiţiile generale de creditare a unei asemenea posibilităţi nu are nici o legătură cu ceea ce s-a definit ca fiind „clauza abuzivă" astfel cum s-a evidenţiat  .

Astfel, câtă vreme nu s-a dovedit că clauza care a permis cesiunea atacată ar fi de natura abuzivă, consecinţa nulităţii absolute extrasă de reclamanţi dintr-o asemenea ipoteza nu se poate manifesta. Deci, nu există nulitatea absolută invocată pentru actul de cesiune atacat pe acest considerent.

Pe de altă parte faptul ,  Tribunalul reţine că pârâtele au acţionat potrivit art. 1391-1398 din Codul civil, contractul de cesiune de creanţă fiind un contract consensual, pentru a cărui încheiere valabilă este necesară şi suficientă realizarea acordului de voinţă dintre cedent şi cesionar.

Totodată, se reţine că singura sancţiune existentă în cazul neîndeplinirii obligaţiei de notificare a debitorului cedat este inopozabilitatea cesiunii de creanţă şi nu nulitatea absolută a contractului de cesiune.

Pe cale de consecinţă se va respinge şi solicitarea apelanţilor reclamanţi privitoare la restituirea în conturile de credit  ale acestora a sumelor încasate abuziv de către SC S C SRL, câtă vreme nu s-a dovedit în ce constă abuzul acestei societăţi.

Astfel, date fiind considerentele evidenţiate, în baza art. 296 C.p.c se va admite apelul formulat şi va schimba hotărârea atacată în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamanţilor astfel cum am evidenţiat.

În baza art. 276 C.pc. se va dispune compensarea cheltuielilor de judecată din fond.

În baza art.274 C.p.c. se vor obliga intimatele la plata cheltuielilor de judecată din apel, către apelanţi, în cuantum de …, reprezentând onorariul avocatului.

Domenii speta

Spete similare