Contractul de concesiune – titlu executoriu în temeiul art.3 din Legea nr.190/2004 modificată prin og nr.94/2004

CONCESIUNI. Contractul de concesiune – titlu executoriu în temeiul art.3 din  Legea nr.190/2004 modificată prin OG nr.94/2004 (Legea nr.190/2004 modificată prin OG nr.94/2004)

(Sentinţa comercială nr. 71/11.04.2007 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI-a Comercială)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială sub nr.1801/2/2007, contestatoarea S.C. „M” M.F.M. S.R.L. în contradictoriu cu intimata ADS a solicitat instanţei anularea titlului executoriu şi a somaţiei comunicate de intimată cu adresa nr.51479/07.02.2007.

În motivarea contestaţiei, petenta a arătat că a încheiat cu intimata contractul de concesiune nr.48/2004 având ca obiect concesionarea unui teren agricol în suprafaţă totală de 768,16 ha, teren situat în perimetrul agricol al municipiului Olteniţa, judeţul Călăraşi.

Prin adresa nr.51479 din 7 februarie 2007 intimata a comunicat contestatoarei titlul executoriu pe care-l consideră a fi contractul de concesiune nr.48/2004 şi somaţia de executare silită pentru suma de 63.853,52 lei reprezentând redevenţă şi penalităţi de întârziere aferente facturilor fiscale emise pentru trimestrele II, III şi IV pe 2006.

Intimata a invocat dispoziţiile Legii nr.190/2004 modificată prin OG nr.94/2004, numai că modificarea adusă prin OG nr.94/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 31.08.2004 şi a intrat în vigoare la data de 4 septembrie 2004.

Contractul de concesiune nr. 48/2004 a fost încheiat la data de 22.03.2004 şi ca urmare nu poate constitui titlu executoriu în baza Legii nr.190/2004 modificată prin OG nr. 94/2004, având în vedere neretroactivitatea legii civile prevăzută de art.15 alin.2 din Constituţia României şi art.1 Cod civil, motiv pentru care se invocă excepţia nulităţii absolute a titlului executoriu şi a somaţiei comunicată de ADS prin adresa nr.51479/07.02.2007.

Pe fondul cauzei s-a arătat că până în primăvara anului 2006 S.C. „M” M.F.M. S.R.L. şi-a achitat integral obligaţiile contractuale dar la data de 23 aprilie 2006 s-a produs în zona Spanţov, judeţul Călăraşi, o calamitate naturală, când la Km.417 digul de protecţie al Dunării a fost spart, inundând şi cele 768,16 ha teren concesionate de intimată iar prin procesul-verbal nr.27/08.05.2006 părţile contractante au constatat evenimentul de forţă majoră.

Cu toate că înscrisul doveditor al forţei majore a fost întocmit cu reprezentantul intimatei, ADS nu a ţinut cont de aceasta emiţând titlu executoriu pentru o creanţă în sumă de 63.853,59 lei.

Forţa majoră constituie o cauză care îl exonerează pe debitor de răspundere şi operează în puterea legii dar intimata prin încălcarea dispoziţiilor art.12.3 din contractul de concesiune a emis somaţia pentru plata redevenţei cu toate că S.C. „M” M.F.M. S.R.L. ca parte afectată a evenimentului de forţă majoră este exonerată de orice răspundere contractuală.

În susţinerea contestaţiei s-a depus la dosar acte (filele 5-18).

Intimata ADS a formulat întâmpinare prin care solicită în esenţă respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Analizând contestaţia la executare prin prisma motivelor invocate şi a probatoriului administrat în cauză, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Primul motiv al contestaţiei vizează excepţia nulităţii absolute a titlului executoriu şi a somaţiei emise de ADS, motivat de faptul că executarea silită nu a fost pornită în baza unui titlu executoriu întrucât contractul de concesiune nr.48 a fost încheiat la data de 22.03.2004 iar Legea nr.190/2004 modificată prin OG nr.94/2004 a intrat în vigoare la data de 4 septembrie 2004.

Potrivit art. 372 Cod procedură civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Rezultă, deci că prevederile legale care recunosc valabilitatea de titlu executoriu unor înscrisuri, fie că sunt cuprinse în Codul de procedură civilă, fie în legi speciale, au caracter de norme procedurale referitoare la executarea silită.

Potrivit art.3 din Legea nr.190/12004 modificată prin OG nr.94/2004 „Contractele de concesiune a terenurilor cu destinaţie agricolă, încheiate cu Agenţia Domeniilor Statului, constituie titlu executoriu pentru plata redevenţei, la termenele şi modalităţile stabilite în contracte”.

Dispoziţiile art.3 din Legea nr.190/12004 modificată prin OG nr.94/2004 sunt norme de procedură de imediată aplicare iar pentru realizarea creanţelor care decurg din contractele de concesiune sunt aplicabile normele legale în vigoare în momentul executării silite a acestor contracte, independent de legea sub imperiul căreia s-a născut raportul de drept pe care ele se fundamentează.

Acest caracter trebuie avut în vedere chiar dacă în momentul naşterii raportului juridic de drept material nu exista o dispoziţie legală care să-i confirme calitatea de titlu executoriu înscrisului constatator al convenţiei dintre părţi.

Dispoziţiile art. 3 din Legea nr.190/12004 modificată prin OG nr.94/2004 nu distinge în raport de momentul în care a luat naştere raportul juridic dintre concedent şi concesionar şi nici nu aduce vreo atingere a drepturilor private determinate prin contractul de concesiune valabil şi definitiv încheiat sub imperiul legii vechi.

Ca urmare, rezultă că dispoziţiile art.3 din Legea nr.190/2004 atribuie contractelor de concesiune a terenurilor cu destinaţie agricolă încheiate cu ADS, fără nici o distincţie, valoarea de titlu executoriu, nu numai contractele care se vor încheia după intrarea în vigoare a textului menţionat, dar şi pe cele încheiate sub imperiul legii vechi. Mai exact, acţiunea în timp a textului menţionat cuprinde şi efectele viitoare ale unor raporturi juridice trecute ceea ce impune concluzia, în baza art.1 din Codul civil că textul menţionat este de imediată aplicare.

În consecinţă, excepţia nulităţii absolute a titlului executoriu şi a somaţiei de executare cu motivarea că executarea silită „nu este pornită în temeiul unui titlu executoriu” este neîntemeiată având în vedere că dispoziţiile art.3 din Legea nr.190/12004 modificată prin OG nr.94/2004 sunt norme de procedură de imediată aplicare iar pentru recuperarea sumei de 62.197,87 lei reprezentând redevenţă neachitată şi penalităţi aferente anului 2006 conform contractului de concesiune nr.48/2004 sunt aplicabile normele legale în vigoare la momentul executării silite a contractului, independent de legea sub imperiul  căruia s-a născut raportul de drept  pe care ele se fundamentează.

Pe fondul cauzei contestaţia la executare silită este neîntemeiată.

La data de 22.03.2004, intimata ADS în calitate de concedent şi S.C. „M” M.F.M. S.R.L. în calitate de concesionar au încheiat contractul de concesiune nr.48 având ca obiect transmiterea drepturilor şi a obligaţiilor de exploatare a terenului cu destinaţie agricolă în suprafaţă totală de 888,68 ha, teren situat în perimetrul municipiului Olteniţa, judeţul Călăraşi.

În baza contractului, conform art.5.2, concesionarul are obligaţia de a plăti redevenţa.

Părţile în capitolul 8 au înţeles să reglementeze suportarea riscurilor, concesionarul având obligaţia, potrivit art.8.6, ca pe toată durata contractului să asigure cultura la o societate de asigurare pentru riscurile standard şi pentru valoarea redevenţei datorate, urmând ca eventualele despăgubiri să revină concedentului prin cesionarea despăgubirilor în favoarea sa.

De asemenea, părţile au prevăzut la art.12.1; 12.2; 12.3, că în cazul în care una din părţi este împiedicată să-şi îndeplinească întocmai obligaţiile asumate, ca urmare a unui eveniment de forţă majoră, este obligatoriu să comunice celeilalte părţi, în scris, în termen de 3 zile de la manifestarea evenimentului, iar în aceleaşi condiţii, despre încetarea evenimentului şi întinderea efectelor acestuia.

Privitor la aceste împrejurări, partea care o invocă va furniza celeilalte părţi documentele doveditoare avizate de autoritatea competentă.

Prin respectarea întocmai a acestor îndatoriri partea astfel afectată e exonerată de orice răspundere.

Din interpretarea sistematică a clauzelor contractuale, rezultă că forţa majoră exonerează de răspundere pe oricare dintre părţi în ceea ce priveşte obligaţiile legate de exploatarea terenului, posesia terenului, realizarea de investiţii, nu şi de plata redevenţei. Redevenţa este datorată, indiferent de evenimentul de forţă majoră, concesionarul fiind obligat în raport de dispoziţiile art.8.6 din contract să asigure culturile cel puţin pentru plata redevenţei.

Ca urmare, părţile prin art.8.6 şi 12.1; 12.2; 12.3, au înţeles să reglementeze suportarea riscului contractului.

Riscul contractului în ceea ce priveşte plata redevenţei este suportat de concesionar indiferent de realizarea sau nu a recoltei.

Contestatoarea arată că este exonerată de răspundere pentru plata redevenţei întrucât la data de 23 aprilie 2006 a avut loc o calamitate naturală, digul de protecţie al Dunării a fost spart şi cele 768,16 ha teren concesionat de pârâtă au fost acoperite de apă, fapt ce a făcut imposibilă exploatarea terenului.

La data de 08.05.2006 părţile au încheiat procesul-verbal nr.27 (fila 17), prin care s-a constatat că din cauza ploilor abundente din perioada lunilor septembrie, octombrie, noiembrie 2005 S.C. Mobil M.F.M. S.R.L. s-a găsit în imposibilitate obiectivă de a înfiinţa culturile agricole.

De asemenea, „datorită inundaţiilor, concesionarul s-a aflat în faţa unei situaţii obiective datorită unui eveniment de forţă majoră, ce face imposibilă exploatarea terenului  pentru anul agricol 2005 – 2006”.

Evenimentul din 26.04.2006 a fost consemnat în procesul-verbal nr.27/08.5.2006 fără a se respecta termenul de 3 zile privind comunicarea evenimentului de forţă majoră către concesionar, termen prevăzut de art.12.1 din contract.

Este adevărat că forţa majoră are ca principal efect exonerarea de răspundere contractuală a debitorului conform art.1082 şi 1083 Cod comercial, dar părţile au reglementat expres în contractul de concesiune suportarea riscurilor contractului prin art.8.6, care instituie obligaţia concesionarului de a se asigura la o societate de asigurare pentru valoarea redevenţei datorate (obligaţie neîndeplinită).

Imposibilitatea concesionarului de a exploata terenul, nu-l scuteşte pe acesta de plata în bani a redevenţei, obligaţie ce nu depinde de realizarea recoltei, având în vedere dispoziţiile art.5.2; 8.2 din contract.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a respins ca neîntemeiate atât excepţia nulităţii absolute a titlului executoriu şi a somaţiei de executare comunicate de Agenţia Domeniilor Statului cu adresa nr.51479 din 7 februarie 2007, cât şi contestaţia la executare conform art.399 Cod procedură civilă, art.3 din Legea nr.190/12004 modificată prin OG nr.94/2004, art.44, 45, 46, 49 din OUG nr.51/1998, art.969, 1082 şi 1083 Cod civil.

Domenii speta

Spete similare