Insolvenţa. Cererea de atragere a răspunderii administratorului. Calitate procesuală activă după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006.

Procedura de insolvenţă. Cererea de atragere a răspunderii administratorului. Calitate procesuală activă după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006.

(Decizia comercială nr. 214 R din 14 februarie 2007, Secţia a VI-a Comercială)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială sub nr.603/2005, creditoarea A.F.P. a solicitat instanţei deschiderea procedurii judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei S.C. S S.A. cu motivarea că are împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de 3.006.901.378 lei reprezentând contribuţii fond handicapaţi, impozit pe salarii, impozit pe venituri, contribuţii pentru şomaj, TVA şi penalităţi.

Prin sentinţa comercială nr.1353/30.06.2005 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială pronunţată în dosarul nr.603/2005 s-a admis cererea creditoarei AFP iar în baza art.38 alin.7 din Legea nr.64/1995 s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a lichidării faţă de debitoarea S.C. S S.A. fiind numit şi administrator judiciar.

Prin încheierea din 12.01.2006 pronunţată în dosarul nr.603/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială s-a dispus în baza art.106 alin.1 pct.a din Legea nr.64/1995 republicată intrarea în faliment a debitoarei, fiind numit lichidator judiciar.

La data de 09.05.2006, creditoarea AFP a solicitat instanţei ca în baza art.137 lit.c şi d, pasivul societăţii S.C. S S.A. să fie suportat de membrii organelor de conducere, respectiv de pârâţii BA, administrator, AD şi BE cenzor.

Prin sentinţa comercială nr.2364/05.10.2006, pronunţată în dosarul nr.4125/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea de angajare a răspunderi patrimoniale faţă de pârâtele AD şi BE şi s-a admis cererea faţă de pârâtul BA în calitate de administrator al debitoarei S.C. S S.A., acesta fiind obligat să suporte din averea personală pasivul societăţii debitoare conform tabelului consolidat afişat la data de 20.04.2006.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că pârâtele AD şi BE au avut calitatea de cenzori ai societăţii debitoare şi nu au avut în atribuţii conducerea evidenţelor contabile, astfel că nu se poate reţine în sarcina lor fapta prevăzută de art.137 lit.d  din Legea nr.64/1995 şi nici fapta prevăzută de art.173 lit.c din acelaşi act normativ, reclamanta făcând doar afirmaţii cu caracter generic fără a se administra probe în acest sens.

În ceea ce-l priveşte pe administratorul societăţi debitoare BA, instanţa a reţinut că acesta se face vinovat de săvârşirea faptelor prevăzute de art.137 lit.c, d din Legea nr.64/1995 (actual Legea nr.85/2006), avându-se în vedere motivele prezentate de reclamantă cât şi concluziile lichidatorului arătate în raportul de activitate din data de 30.08.2005, respectiv faptul că administratorul a continuat să desfăşoare, după înregistrarea unor pierderi substanţiale în anul 2000, o activitate contrară intereselor societăţii prin desfăşurarea unei producţii publicitare pe care a vândut-o aceluiaşi beneficiar în pierdere. De asemenea, s-a reţinut în raport de concluziile notei întocmite de expertul contabil, desemnat de lichidator în condiţiile art.23 din Legea nr.85/2006, că prin creşterea datoriilor la bugetul de stat şi cel local au fost achitaţi cu prioritate alţi creditori, în dauna datoriilor bugetare, fapte ce au dus la starea de insolvenţă a debitoarei.

Împotriva sentinţei comerciale nr.2364/2006, a declarat recurs pârâtul BA, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială sub nr.4125.2364/3/2005 din 15.12.2006.

În motivarea recursului, recurentul arată în esenţă că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă întrucât la fila 114 din dosar se află nota întocmită de un expert contabil care a procedat la analiza rezultatelor economico-financiare ale S.C. S S.A. iar această notă nu reprezintă o expertiză şi nu poate fundamenta ideea că societatea nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea.

Recurentul apreciază că în motivarea sentinţei instanţa reia practic punctul de vedere al expertului contabil în nota întocmită în conformitate cu dispoziţiile art.23 din Legea nr.85/2006, fără a se demonstra că prin faptele pârâtului s-a ajuns la starea de insolvenţă a debitoarei.

În cauză nu s-a făcut dovada culpei pârâtului şi a legăturii de cauzalitate între faptele pârâtului şi starea de insolvenţă a debitoarei, nu s-a demonstrat că au fost folosite bunurile sau creditele debitoarei în folosul propriu al pârâtului sau în folosul altei persoane, nu s-a demonstrat că s-a ţinut o contabilitate fictivă şi nu s-a demonstrat că în luna precedentă încetării de plăţi au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă un creditor în dauna celorlalţi creditori.

Având în vedere că reclamanta nu a dovedit săvârşirea faptelor invocate, nu se poate reţine existenţa unei legături de cauzalitate între faptele invocate şi prejudiciu.

La data de 14.02.2007 au fost depuse la dosar precizări din partea recurentului prin care s-a invocat lipsa calităţii procesuale active a creditoarei AFP având în vedere că prin Legea nr.85/2006 s-a modificat art.137 din Legea nr.64/1995, astfel că prin noua reglementare calitatea procesuală activă pentru promovarea acţiunii în răspundere o are administratorul sau lichidatorul, iar în subsidiar comitetul creditorilor.

În cauza de faţă administratorul/lichidatorul nu a formulat o cerere întemeiată pe dispoziţiile art.138 din Legea nr.85/2006 şi nici comitetul creditorilor iar AFP nu are calitate procesuală activă de a formula o astfel de cerere întemeiată pe dispoziţiile art.138 din Legea nr.85/2006.

Instanţa de fond a admis cererea de angajare a răspunderii fără a arăta care a fost fapta concretă imputabilă, fără a arăta care este prejudiciul suferit de debitoare, fapte ce duc la concluzia că hotărârea recurată nu este motivată.

În concluzie, în cauză nu s-a dovedit că recurentul în calitate de administratorul a cauzat starea de insolvenţă a debitoarei sau că a săvârşit vreuna din faptele prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.

Intimata reclamantă AFP a depus la dosar note scrise prin care solicită în esenţă respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că lichidatorul judiciar a întocmit un raport făcut pe analiza economico-financiară de tip audit, raport în care s-a reţinut culpa administratorului recurent.

De asemenea, în raport de formularea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale şi data intrării în vigoare a Legii nr.85/2006 se solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a AFP având în vedere dispoziţiile art.137 alin.1 din Legea nr.64/1995 în vigoare la data formulării cererii.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs formulate şi a probatoriului administrat în cauză, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Intimata creditoare AFP a formulat la data de 09.05.2006 cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâţilor BA, AD şi BE, cerere întemeiată pe dispoziţiile art.137 lit.c şi d din Legea nr.64/1995.

În raport de dispoziţiile art.139 din Legea nr.64/1995, act normativ în vigoare la data formulări cererii de către AFP, creditorii aveau legitimitate procesuală activă să formuleze acţiunea în răspundere a membrilor organelor de conducere. Faptul că ulterior au intrat în vigoare dispoziţiile art.138 din Legea nr.85/2006, text de lege care recunoaşte calitatea procesuală activă în formularea acţiunii mai sus menţionate doar administratorului/lichidatorului iar în subsidiar comitetului creditorilor, nu duce la pierderea unui drept câştigat de creditorii care au formulat cereri de angajare a răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispoziţiile legale în vigoare la data formulării cererii. Prin urmare, o lege care nu este retroactivă prin natura ei, sau prin declaraţia legiuitorului, nu trebuie aplicată drepturilor deja câştigate în momentul punerii ei în vigoare.

Ţinând cont de faptul că la data formulării cererii întemeiată pe art.137 din Legea nr.64/1995 intimata creditoare AFP avea calitatea procesuală activă, având în vedere şi principiul neretroactivităţii legii consacrat expres în art.1 Cod civil, Curtea constată că excepţia lipsei calităţii procesuale active (calificată de instanţă ca motiv de recurs) invocată de recurent este neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, recursul este însă întemeiat, Curtea apreciind că se impune suplimentarea probatoriului administrat în faţa primei instanţei, prin efectuarea unei expertize contabile încare să fie analizată activitatea financiar contabilă a societăţii, pentru a fi identificate elemente care să poată fi încadrate în cazurile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, invocate de creditoare. În consecinţă, recursul a fost admis, iar cauza trimisă aceleiaşi instanţe în vedere efectuării expertizei contabile, probă necesară şi utilă pentru soluţionarea cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Domenii speta

Spete similare