Partaj bunuri comune

DOSAR NR.7866/4/2007

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la 16.11.2009

Tribunalul constituit din.

PREŞEDINTE :  LILIANA ION-CHIRIŢĂ

JUDECĂTOR : GEORGIAN DAVIDOIU

GREFIER : VERONICA ARCUDEANU

Pe rol se află soluţionarea apelului civil declarat de apelantul pârât D.A., împotriva sentinţei civile nr.6330/25.11.2008,  pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul civil nr.7866/4/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantă O. G. L., cererea de chemare în judecată, având ca obiect partaj bunuri comune.

 La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după  care:

Tribunalul lasă pentru o nouă strigare în vederea prezentării părţilor.

La al doilea apel nominal făcut în şedinţa publică se prezintă apelantul pârât D. A.  personal şi asistat de avocat  P. U. A., cu împuternicire avocaţială depusă la dosar fila 4 şi intimata reclamantă personal şi asistată de avocat I.D. cu împuternicire avocaţială depusă la dosar fila 20.

Reprezentantul apelantului pârât depune în şedinţa publică dovada pentru imposibilitate prezentare la termenul anterior.

Tribunalul procedează la dezataşarea filelor 44-49, reprezentând înscrisuri, pe care le comunică intimatei reclamante prin apărător.

Tribunalul procedează la audierea martorului propus de apelantul pârât, respectiv d-na P. B. O., sub prestare de jurământ declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Nefiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul apelantului pârât solicită tribunalului admiterea apelului, desfiinţarea  sentinţei civile apelate. Cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatei reclamante solicită tribunalului respingerea apelului, menţinerea sentinţei civile apelate ca fiind legală şi temeinică. Fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunţarea, motiv pentru care

DISPUNE:

Amână pronunţarea la 23.11.2009

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16.11.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER,

L.Ion-Chiriţă G.Davidoiu V.Arcudeanu

DOSAR NR.7866/4/2007

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la 23.11.2009

Tribunalul constituit din.

PREŞEDINTE :  LILIANA ION-CHIRIŢĂ

JUDECĂTOR : GEORGIAN DAVIDOIU

GREFIER : VERONICA ARCUDEANU

Pe rol se află soluţionarea apelului civil declarat de apelantul pârât D. A., împotriva sentinţei civile nr.6330/25.11.2008,  pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul civil nr.7866/4/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantă O. G. L., cererea de chemare în judecată, având ca obiect partaj bunuri comune.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunţarea, motiv pentru care

DISPUNE:

Amână pronunţarea la 30.11.2009

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23.11.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER,

L.Ion-Chiriţă G.Davidoiu V.Arcudeanu

DOSAR NR.7866/4/2007

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la 30.11.2009

Tribunalul constituit din.

PREŞEDINTE :  LILIANA ION-CHIRIŢĂ

JUDECĂTOR : GEORGIAN DAVIDOIU

GREFIER : VERONICA ARCUDEANU

Pe rol se află soluţionarea apelului civil declarat de apelantul pârât D. A., împotriva sentinţei civile nr.6330/25.11.2008,  pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul civil nr.7866/4/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantă O. G. L., cererea de chemare în judecată, având ca obiect partaj bunuri comune.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunţarea, motiv pentru care

DISPUNE:

Amână pronunţarea la 07.12.2009

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30.11.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER,

L.Ion-Chiriţă G.Davidoiu V.Arcudeanu

DOSAR NR.7866/4/2007

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1238 A

Şedinţa publică de la 07.12.2009

Tribunalul constituit din.

PREŞEDINTE :  LILIANA ION-CHIRIŢĂ

JUDECĂTOR : GEORGIAN DAVIDOIU

GREFIER : VERONICA ARCUDEANU

Pe rol se află soluţionarea apelului civil declarat de apelantul pârât D.A., împotriva sentinţei civile nr.6330/25.11.2008,  pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul civil nr.7866/4/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantă O. G. L., cererea de chemare în judecată, având ca obiect partaj bunuri comune.

Dezbaterile pe fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică de la 16.11.2009, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera,  a amânat, consecutiv pronunţarea la 23.11.2009, 30.11.2009  şi 07.12.2009 când a hotărât:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti sub nr. 7866/4/2007 la data de 16.08.2007, reclamanta O. G. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D. A., să se partajeze bunurile dobândite în timpul căsătoriei dintre cei doi, în cote egale şi să se constate că apartamentul nr. 191 din Bucureşti, str. Sg. G. T. este bun propriu al reclamantei în baza subrogaţiei legale.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dobândit împreună cu pârâtul în timpul căsătoriei un autoturism Toyota şi un teren arabil în suprafaţă de 1000 mp. Reclamanta a arătat că în 1979 a încheiat un contract de construire pentru un apartament din Bucureşti, str. T., pe care l-a achitat, iar în 2002 a vândut acest imobil părinţilor ei, care în aceeaşi zi, la acelaşi notariat, i-au înstrăinat ei, la rândul lor, apt. nr. 191 situat Bucureşti, str. G. T., acesta devenind bun propriu al reclamantei ca urmare a faptului că a intervenit o subrogaţie legală.

În dovedirea cererii, ce a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 36, alin. 1 şi art. 31 lit. f C.fam., reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori.

Cererea a fost timbrată cu 2663 lei taxă judiciară de timbru şi 5,3 lei timbru judiciar.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu partajarea în cote egale a autoturismului şi a terenului în suprafaţă de 1000 mp, şi o cerere re convenţională prin care, în privinţa apartamentului, a arătat că, deşi reclamanta a arătat că a vândut apartamentul bunul ei propriu părinţilor, iar în aceeaşi zi părinţii ei i-au vândut apartamentul lor, totuşi, nu a fost vorba despre un schimb. A solicitat să se constate că au o contribuţie comună şi la achiziţionarea apartamentului şi să fie şi acesta partajat.

A fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului reclamant.

A fost audiată martora M. O. D..

 Au fost efectuate o expertiză în construcţii şi una topometrică în vederea stabilirii valorii de circulaţie a imobilelor şi a unor variante de lotizare.

Prin sentinţa civilă nr. 6330/25.11.2008 instanţa de fond a admis cererea principală formulată de reclamanta pârâtă O. G. L.în contradictoriu cu pârâtul reclamant D. A.

S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant D.A. ca neîntemeiată.

 S-a constatat  că apartamentul nr. 191 situat în Bucureşti, str. S.G. T., este bun propriu al reclamantei pârâte.

Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei în cote de 50% fiecare următoarele bunuri:-mobile: autoturism Toyota, an de fabricatie 1984, având o valoare de 1200 lei -imobile: teren arabil în suprafaţă de 1000mp situat în extravilanul corn. F., jud. C., tarlaua 50, parcela 8, cu următoarele vecinătăţi: la N-¬teren neindentificat, la E-N. T., la S-M. T., iar la V-drum.

Se dispune sistarea stării de codevălmăşie şi sunt  formate următoarele loturi: Lotul 1 compus din teren în suprafaţă de 500mp situat în corn. F.i, jud. C., tarlaua 50, parcela 8/2, cu următoarele vecinătăţi: la N-tarlaua 50, parcela 8/1, la E-N. T., la S-M. T., iar la V-drum, iar Lotul 2 compus din autoturism Toyota şi teren în suprafaţă de 500mp situat în corn. F., jud. C., tarlaua 50, parcela 8/1, cu următoarele vecinătăţi: la Nteren neindentificat, la E-N. T., la 5- tarlaua 50, parcela 8/2, iar la V-drum.

 S-a atribuit  reclamantei pârâte lotul 1.

 S-a atribuit pârâtului reclamant lotul 2.

A obligat  pârâtul reclamant la plata sumei de 600 lei cu titlu de suItă, în termen de 2 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.

A obligat pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâta a sumei de 3470, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a luat act că pârâtul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotârî astfel instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Părţile s-au căsătorit la data de 25.10.1984, iar prin sentinţa civilă nr. 5587/12.10.2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. 9574/2005, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor.

Conform contractului de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 5779/09.10.1998 de BNP O., părţile au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1000 mp teren arabil situat în extravilanul corn. F., jud. C., tarlaua 50.

De asemenea, părţile au mai dobândit în timpul căsătoriei autoturismul Toyota, an de fabricaţie 1984 având o valoare de 1200 lei.

Potrivit prevederilor art. 30 al. 1 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale sotilor.

Având în vedere data dobândirii bunurilor arătate mai sus şi care se situează în timpul căsătoriei părţilor, desfăcută în mod definitiv şi irevocabil la data de 31.01.2006, neexistând motive din care să rezulte că ar fi aplicabilă vreuna din ipotezele de exceptare de la comunitate prevăzute în art. 31 C. fam., instanta a constatat caracterul de bun comun al bunurilor arătate mai sus.

Ca urmare, terenul şi autoturismul fiind dobândit de ambii soţi în timpul căsătoriei, urmează a fi supuse regimului juridic al bunurilor comune, fiecare soţ având dreptul la o cotă de 1/2 din acesta, susţinerile ambelor părţi fiind în acest sens.

În privinţa imobilului situat în B., str. Sg. G. T. se reţine că acesta este bunul propriu al reclamantei pârâte conform art. 31lit. f Cfam.

Astfel, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1418/29.03.2002 a BNP E. P. (f. 18-19), reclamanta pârâtă a vândut părinţilor săi D. V. şi M., apartamentul- bunul ei propriu (dobândit anterior căsătoriei), situat în Bucureşti, str. T.în schimbul sumei de 216.000.000 lei echivalentul sumei de 7500 euro.

În aceeaşi zi, la acelaşi notar, părinţii reclamantei pârâte le-au vândut părţilor din cauză, soţi la acel moment, imobilul situat în Bucureşti, str. S.. G. T.,, conform contractului autentificat sub nr. 1417/29.03.2002 a BNP E. P. des cu (f. 14-15), în schimbul sumei de 216.000.000 lei echivalent a 7500 euro.

Având în vedere că cele două vânzări au fost, practic, simultane, iar preţul primit de reclamanta pârâtă pentru bunul său propriu este acelaşi cu cel plătit de reclamantă şi pârât, în calitate de soţi pentru imobilul din Bucureşti, str. Sg. G. T., se consideră, în lumina prevederilor art. 31 lit. f din C.fam, că imobilul dobândit în timpul căsătoriei de soţi este bun propriu al rec1amantei¬pârâte, întrucât este vorba despre un bun dobândit cu preţul obţinut prin vânzarea unui bun propriu.

A operat, aşadar, în cauză, o subrogaţie reală cu titlu universal, înţelegându-se prin aceasta înlocuirea juridică a unui bun cu un altul, având în vedere că preţul primit pentru bunul propriu a fost acelaşi cu preţul plătit pentru cumpărarea unui alt bun în timpul căsătoriei.

Pentru aceste motive, instanţa a considerat că imobilul situat în Bucureşti, str. Sg. G. T., este bunul propriu al reclamantei pârâte.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul D. A. criticând soluţia instanţei de fond pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul pârât a arătat că, în fapt, in urma casatoriei cu O. L., intimata-reclamanta in dosarul de fond judecat pe rolul Judecatoriei Sector 4, a avut in posesie si folosinta mai multe bunuri imobile printre care si un apartament in care am convietuit cu fosta sotie mai bine de 10 ani.

 Imobilul avand nr. 191 a fost dobandit printr-un schimb facut pentru fostul apartament nr. 91, in care s-au mutat dupa casatoria cu intimata si pe care I-a vandut ulterior parintilor săi, respectiv fostilor socri ai fostei sotii, operand astfel un schimb deghizat de proprietate, intre rudele părţilor, chiar cu doi ani inainte de a se introduce cererea de divorţ.

De asemenea, arată că nu a considerat la momentul acela ca ar trebui sa se opună mutarii in apartamentul parintilor, deoarece nu a luat in considerare acel act semnat de parti ca fiind o subrogatie reala, asa cum se face vorbire in motivarea primei instante, sau ca, desi a participat si au gospodarit impreuna, va ajunge in situatia de a fi deposedat si de a ramane fara casa.

Asadar, schimbul de apartamente a operat de la cel detinut de  părţi in trecut, in care au domiciliat si gospodarit impreuna, respectiv apartamentul 91 si considerat de apelant pana atunci bun comun in indiviziune catre unul nou care a fost cumparat de la parintii apelantului, in str. Sg. G. T, in care in calitate de cumparator apare O. L., fosta D.L..

Totodată doreşte să precizeze fara putere de tagada, ca a participat in mod constant la plata atat a  cheltuielilor curente cat si a ratelor pe care le avea de achitat impreuna catre ICVL Bucuresti incepand inca din anul 1984 de când  s-a casatorit cu reclamanta, solicitând în acest sens proba cu martori.

Asupra contractului incheiat de intimata, in ceea ce priveste apartamentul nr. din str. T., solicită instantei sa se constate ca nu este vorba despre o vanzare-cumparare cu drepturi depline, asa cum se opereaza in prezent,  intrucat in anul 1979 inca sub un regim comunist si auster, dobandirea caselor se facea cu plata in rate in mod obligatoriu si o data fiind acceptata aceasta plata, la achitarea integrala abia se puteau intabula prin radierea ipotecilor drepturile reale de proprietate ale celui cele achita. 

De asemenea mai arată că doreşte sa mai amintească totodata si de prezumtia de comunitate de bunuri si de starea devalmasa a bunurilor pe care sotii le au impreuna si sa clarifice ca sotul este persoana care protejeaza familia, plateste diverse speze si se bucura de respect din partea membrilor ei, avand un rol important nu numai prin educatia oferita copiilor, ci si prin sprijinul acordat, si atunci se întreabă daca amcazut in desuet prin faptul ca nu a cerut ca apartamentul sa fie trecut pe numele sotilor sau poate a dat dovada de buna-credinta si a acceptat tacit starea de fapt care a intervenit si a dus apoi si la desfacerea casatoriei.

Pe langa toate acestea, pârâtul nu doreşte sa insinueze faptul ca fosta sa sotie a avut o implicare in rezolvarea cauzei in fond sau că a influentat cumva instanta, desi a putut sa o faca, ea avand carte de munca inregistrata la Curtea de Apel Bucuresti si suficiente relatii, ci sa mentioneze ca a facut cerere ca o copie a sentintei să fie comunicata si la sediul profesional al aparatorului ales, anexând si cererea vizata de serviciul registratura al Judecatoriei Sector 4 si ca i s-a comunicat la o adresa la care nu locuieşte, desi ar fi trebuit ca grefiera sa consemneze toate aceste date la termenele de judecata.

In sensul celor aratate mai sus, mai face precizarea ca apartamentul dobandit de la parinti si care a fost atribuit in exclusivitate intimatei, a fost vandut la un pret derizoriu de 7500 euro si ca nu a participat la aceasta sarada si la incalcarea normelor de drept civil in mod voit cat si ale drepturilor sale de sot, si fiind vorba chiar de parintii săi ce locuiesc in imobilul in care odinioara au stat părţile, a acceptat situatia ca dovada vie a faptului ca relatiile de familie erau in continuare bune si nealterate, nebanuind ca avea sa fie dat afara dintr-o locuinta platita in comun.

 Este evident faptul ca daca in momentul in care intimata s-a dus sa contracteze apartamentul 91 in anul 1979 ar fi fost casatoriti ar fi fost trecut si  pârâtul în actele imobilului, insa la acel moment nu a pus problema si nu a crezut niciodata ca va ajunge aici, mai ales că o perioada de timp a fost detasat din tara si a lipsit, insa nu se poate atribui exclusiv un imobil contractat in atare conditii unei singure persoane ca provenind dintr-un alt bun propriu prin subrogatie ca,si cum ar fi fost si in fapt unic proprietar, incercand sa arate ca a fost administrat împreună.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile apelate ca fiind legală şi temeinică.

În dezvoltarea motivelor întâmpinării intimata reclamantă a arătat că, în fapt, a introdus la data de 16.08.2007 la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti cerere prin care a solicitat ca instanţa să partajeze bunurile dobândite în timpul căsătoriei dintre părţi, în cote egale (bunuri constând dintr¬-un autoturism Toyota şi un teren arabil în suprafaţă de 1000 m.p., situat extravilanul com. F., jud. C., tarlaua 50/ şi să constate apartamentul nr. din Bucureşti, str. Sg. G.. T. este bun propriu al intimatei în baza subrogaţiei legale.

Pârâtul a arătat prin întâmpinare că e de acord cu partajarea în cote egale a autoturismului Toyota şi a terenului în suprafaţă de 1000 m.p., printr-o cerere reconvenţională a solicitat să se constate contribuţia comună  la dobândirea apartamentului şi că aceste să fie partajat.

În urma probatoriului administrat (interogatoriul pârâtului – reclamant, declaraţia martorei M. O. D., expertize tehnice) s-a admis cererea principală a reclamantei, s-a respins cererea reconvenţională  formulată de pârâtul-reclamant, a constatat că apartamentul nr. din Bucureşti, str. G.T. e bun propriu al reclamantei pârâte, s-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei în cote de 50% fiecare bunurile: autoturismul Toyota, teren arabil 1000 m.p., situat în întravilanul com. F., jud. C., dispunând sistarea stării de devălmăşie.

Faţă de soluţia pronunţată pârâtul-reclamant a înţeles să formuleze în cauză apel singurul motiv de apel privind: "constatarea de către instanţă ca fiind bun comun imobilul situat în Bucureşti, str. Sg. G.. T.e şi obligarea reclamantei pârâte la plata unei suite egală cu valoarea de 29.500 Euro", iar în motivare în fapt apelantul apreciază că nu ar fi vorba de o subrogare reală, că a participat la plata cheltuielilor curente şi a ratelor către I.C.V.L. Bucureşti din anul 1984.

Astfel conform înscrisurilor depuse la dosar (contract de construire, chitanţe, proces-verbal de predare - primire din 1981, adeverinţă, contract de împrumut 13184.706, contract de împrumut nr.148399), a dobândit necăsătorită fiind, dreptul de proprietate privind apartamentul din str. T.

La data de 25.10.1984 s-a căsătorit cu apelantul, iar prin sentinţa civilă nr.5587/12.10.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti definitivă şi irevocabilă s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor.

Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1418/29.03.2002 al B.N.P. E. P. a vândut părinţilor apelantului pârât - reclamant D. V. şi D. M.apartamentul bunul său propriu dobândit anterior încheierii căsătoriei, situat în Bucureşti, str. T. în schimbul sumei de 216.000.000 lei echivalent a 7.500 Euro.

 Cu acelaşi prilej, în aceiaşi zi, la acelaşi notar, părinţii apelantului ¬pârât-reclamant i-au vândut imobilul apartamentul nr., situat În Bucureşti, str. Sg. G.. T., conform contractului autentificat sub nr.1417/29.03.2002 a B.N.P. E. P. pentru suma de 216.000.000 lei echivalent a 7.500 Euro.

Raportat la împrejurarea că cele 2 vânzări au fost  simultane, iar preţul  primit de reclamantă pentru bunul propriu este identic cu cel plătit către foştii săi socrii pentru imobilul din Bucureşti, str. Sg. G.. T. în mod corect instanţa de fond a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 lit. f Codul familiei, imobilul dobândit în timpul căsătoriei e bun propriu al reclamantei întrucât este vorba despre un bun dobândit cu preţul obţinut din vânzarea unui bun propriu, în cauză operând o subrogaţie reală cu titlu universal.

Mai mult decât atât, această constatare a instanţei de judecată se motivează şi pe declaraţia martorei propuse de către  intimata-reclamantă-pârâtă şi audiată.

 Faptul că apelantul-pârât-reclamant susţine că după încheierea căsătoriei cu reclamanta a achitat o parte din ratele aferente apartamentului către I.C.V.L. Bucureşti, nu îi conferă dobândirea unui drept de proprietate, ci eventual îi deschide calea unei acţiuni în pretenţii, cu privire la un eventual drept de creanţă.

În ceea ce priveşte utilitatea probei testimoniale arată că se impune a fi respinsă, neavând legătură cu motivul de apel invocat de către pârâtul-reclamant, respectiv acela al constatării calităţii de bun comun în privinţa acestui apartament.

Au fost ataşate în fotocopie inscrisuri privind impunerea apartamentului nr. 191(filele nr. 38-43).

A fost audiat la solicitarea apelantului-pârât-reclamant martorul P. B.-O. a cărei declaraţie a fost consemnată şi ataşată cauzei(fila nr. 45 apel).

Deliberând asupra prezentului apel, prin prisma criticilor formulate, disp. Art. 295-296 c.proc.civ, susţinerile intimatei-reclamante-pârâte, probele administrate în primă instanţă şi în faţa instanţei de apel, precum şi sentinţa civilă apelată, tribunalul constată că nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de către apelant nu sunt fondate având în vedere că în mod corect prima instanţă a constatat că apartamentul nr. situat în Bucureşti, str. Serg. G.T., este bun propriu al intimatei-reclamantei pârâte.

Astfel părţile s-au căsătorit la data de 25.10.1984, iar prin sentinţa civilă nr. 5587/12.10.2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. 9574/2005, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1418/29.03.2002 a BNP E. P. (f. 18-19), reclamanta pârâtă a vândut părinţilor săi D.V. şi M., apartamentul bunul ei propriu (dobândit anterior căsătoriei), situat în Bucureşti, str. T.în schimbul sumei de 216.000.000 lei echivalentul sumei de 7500 euro.

În aceeaşi zi, la acelaşi notar, părinţii reclamantei pârâte le-au vândut părţilor din cauză, soţi la acel moment, imobilul situat în Bucureşti, str. Serg. G. T., nr. 13, sector 4, conform contractului autentificat sub nr. 1417/29.03.2002 a BNP E.P. des cu (f. 14-15), în schimbul sumei de 216.000.000 lei echivalent a 7500 euro.

Având în vedere că cele două vânzări au fost, practic, simultane, iar preţul primit de reclamanta pârâtă pentru bunul său propriu este acelaşi cu cel plătit de reclamantă şi pârât, în calitate de soţi pentru imobilul din Bucureşti, str. Sg. G. T., în mod corect s-a  considerat, în lumina prevederilor art. 31 lit. f din C.fam, că imobilul dobândit în timpul căsătoriei de soţi este bun propriu al reclamantei-pârâte, întrucât este vorba despre un bun dobândit cu preţul obţinut prin vânzarea unui bun propriu, operand o subrogaţie reală cu titlu universal, înţelegându-se prin aceasta înlocuirea juridică a unui bun cu un altul, având în vedere că preţul primit pentru bunul propriu a fost acelaşi cu preţul plătit pentru cumpărarea unui alt bun în timpul căsătoriei.

Tribunalul constată că motivele de apel s-au bazat în principal pe cele două susţineri ale apelantului-pârât-reclamant, respectiv, pe de o parte împrejurarea că o parte din preţul aferent contractului de construire nr. 1197/4/1979 privind apartamentul nr. situat în strada T. în care figurează intimata-reclamantă-pârâtă(aceasta figurând şi în procesul-verbal de predare primire a apartamentului din 15.09.1981, acesta fiind momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentului, anterior încheierii căsătoriei între părţi) a fost plătit şi prin contribuţia apelantului-pârât-reclamant, iar pe de altă parte, împrejurarea că la momentul efectuării schimbului operat între apartamentele nr. (fost proprietate a părinţilor apelantului-pârât-reclamant) şi nr. (dobândit anterior încheierii căsătoriei părţilor) părţile ar fi convenit ca soţii să fie gratificaţi de către părinţii apelantului cu diferenţa care li s-ar fi cuvenit acestora din urmă dacă ar fi dorit înstrăinarea apartamentului la valoarea acestuia de circulaţie de la data respectivă, 29.03.2002.

În privinţa primei susţineri, tribunalul constată din probele administrate în faţa primei instanţe şi în apel că nu este fondată.

Astfel din analiza înscrisurilor aflate la filele 39-49 din dosarul primei instanţe tribunalul reţine că apartamentul nr. 91 a fost dobândit pentru un preţ de 95.654 lei, plătit sub forma unui avans în cuantum de 29.734 lei, plătit la data încheierii contractului de construire, respectiv în anul 1979(prin efectuarea unui împrumut la 12.08.1983 la CEC în cuantum de 24.666 lei, cu o rată lunară egală de 288 lei, în 120 de rate, până în luna aprilie 1995), restul de preţ prin împrumut la CEC în cuantum de 65.920 lei, împrumutul fiind achitat pe o durată de 25 ani, astfel incat ratele lunare egale şi successive în cuantum de 322 lei să fie reţinute din salariul obţinut de către intimata-reclamantă-pârâtă până în anul 2006(fila 46 dosar fond).

Din adeverinţa ataşată în fotocopie la fila 43 fond tribunalul constată că intimata-reclamantă-pârâtă a suportat ratele contractului de împrumut nr.184706, fiindu-i reţinute şi virate ratele conform contractului, iar ultima rată virată a fost 22.09.1997 pentru luna august 1997.

Din analiza chitanţelor ataşate la filele nr. 41 dosar fond rezultă că intimata-reclamantă-pârâtă a fost aceea care a plătit suma de 31.000 lei la data de 09.12.1997 aferentă plăţii parţiale a împrumutului realizat pentru plata restului de preţ.

La data de 09.12.1997 a fost radiată ipoteca care greva apartamentul nr. 91 dobândit anterior încheierii căsătoriei părţilor, constatându-se efectuarea plăţii integrale a preţului aferent acestui apartament.

Pe de altă parte din declaraţia martorului propus de către apelantul-pârât-reclamant tribunalul nu poate reţine că o parte din preţul apartamentului dobândit anterior încheierii căsătoriei a fost plătit din veniturile acestuia, neasistând în mod direct la efectuarea unor astfel de plăţi, martorul relatând că ştie de la apelant că acesta s-ar fi ocupat de plata acestor rate la CEC, intrucat în perioada respectivă lucra la CEC, împrejurare care nu se coroborează cu alt mijloc de probă administrat în cauză, urmând pentru aceste motive să se constate că preţul acestui apartament a fost achitat exclusiv din veniturile intimatei-reclamantă-pârâtă.

În plus tribunalul constată că orice contribuţie a apelantului-pârât-reclamant la plata unei părţi din preţul aferent apartamentului construit şi predat anterior încheierii căsătoriei părţilor l-ar putea îndreptăţi pe acesta la valorificarea unui drept de creanţă împotriva intimatei, iar nu la constatarea dobândirii unui drept de coproprietate asupra apartamentului, dreptul de proprietate intrând în patrimoniul intimatei anterior încheierii căsătoriei părţilor, prin predarea-primirea acestuia conform procesului-verbal întocmit în anul 1981 în acest sens.

Cu privire la cea de-a doua susţinere a apelantului-pârât reclamant tribunalul reţine că în conţinutul contractelor încheiate între părţi şi părinţii apelantului la data de 29.03.2002 s-a menţionat că preţul aferent apartamentelor înstrăinate în mod reciproc a fost de 7500 Euro, fiind consemnat că preţul a fost primit de către cumpărători la data autentificării acestor convenţii.

Pe de altă parte tribunalul  mai reţine că apelantul nu a probat că la data respectivă ar deţine suma de 7500 euro sau cel puţin 1/2 din această sumă pentru a achita apartamentul cumpărat de soţi de la părinţii acestuia, însă în ceea ce o priveşte pe intimată se constată că aceasta a primit conform acelor menţiuni inserate în contractul autentificat suma de 7500 Euro, împrejurare care dă naştere unei prezumţii simple care se coroborează cu declaraţia martorului audiat în apel din care rezultă ideea că practic cele două apartamente au fost schimbate, noţiune care implică înlocuirea unui bun cu altul de aceeaşi valoare, fără însă a rezulta intenţia(care nu se prezumă) părinţilor apelantului de a-l gratifica pe acesta cu o eventuală diferenţă de preţ rezultată din vînzarea apartamentului nr. 191 la valoarea de piaţă, părţile acceptând schimbul la aceeaşi valoare, fără obligaţia plăţii unei astfel de diferenţe, astfel incat operează subrogaţia reală cu titlu universal prevăzută de disp. Art. 31 lit. f C.Fam., astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă.

Cu privire la contribuţia apelantului la administrarea bunurilor comune şi la munca depusă în gospodăria comună, tribunalul constată că a fost reţinută o cotă egală de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune, cu excepţia apartamentului în cauză, cu privire la care s-a reţinut că este bun propriu al intimatei-reclamante-pârâte, apelantul neavând o astfel de contribuţie materială sau financiară la dobândirea acestuia ca bun comun, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 295-296 C.proc.civ. la respingerea apelului ca nefondat.

Se va lua act că intimate nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul pârât D.A., domiciliat în Bucureşti, str. Sg. G. T. şi în Bucureşti, str. Sg. G. T., împotriva sentinţei civile nr.6330/25.11.2008,  pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul civil nr.7866/4/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantă O. G. L., domiciliată în Bucureşti, str. Sg. G T., ca nefondat.

Ia act că intimata reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 07.12.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

L.Ion-Chiriţă G.Davidoiu V.Arcudeanu

Domenii speta

Spete similare