Calea de atac împotriva declinării de competenţă a unui capăt de cerere în timpul judecăţii

5.RECURS.  INADMISIBILITATE.

 Întrucât competenţa de soluţionare a cauzei se raportează numai la instanţe, conflictele de competenţă nu pot să apară între secţii sau complete de judecată ale aceleiaşi instanţe.

Tribunalul Bacău - secţia civilă - a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei şi a dispus scoaterea de pe rol a cauzei privind litigiu de muncă trimiţând dosarul spre competentă soluţionare la Tribunalul Bacău - secţia comercială şi de contencios administrativ.

Pentru pronunţarea acestei încheieri, s-a reţinut că prin cererea introductivă reclamantul a chemat în judecată pârâţi pentru a fi obligaţi să plătească drepturile băneşti reprezentând primele de vacanţă pentru perioada 2003 – 2005 actualizate cu rata inflaţiei sau dobânda de referinţă a BNR, de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective a sumelor.

S-a apreciat că, în raport de dispoziţiile art.911 al Legii nr. 188/1999 introdus prin Legea nr.251/2006, în speţă competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs reclamanţii, susţinând că în cauză nu este vorba de un act administrativ în sensul legii, deci competentă este secţia civilă.

Curtea, examinând cauza sub aspectul admisibilităţii recursului a reţinut că, întrucât competenţa de soluţionare a cauzei se raportează numai la instanţe, conflictele de competenţă nu pot să apară între secţii sau complete de judecată ale aceleiaşi instanţe.

Cum în speţă încheierea recurată este o încheiere premergătoare care poate fi atacată numai odată cu fondul, conform dispoziţiilor art.282 alin.2 Cod procedură civilă, s-a constatat că recursul este inadmisibil.

Decizia civilă nr.281/26.03.2007 a Curţii de Apel Bacău

Domenii speta

Spete similare