Infracţiunea prevăzută de art.1 pct.1 din Legea nr. 61/119 nu este absorbită în mod natural de infracţiunile de lovire şi vătămare corporală.

Prin sentinţa penală nr. 62/4.02.2008 pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosar penal nr. 2214/2007 s-a dispus în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului T. P. din infracţiunile prevăzute de art. 180 alin 2 C pen, art 181 alin 1 C pen, art 11 din Legea 61/1991 republicată în infracţiunile prevăzute de art 180 alin 2 C pen, art 181 alin 1 C pen, art 11 pct 1 din Legea 61/1991 republicată.

În baza art. 180 alin 2 C pen cu aplicarea art 74 lit a şi 76 lit e Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. P., la 2 luni închisoare.

În baza art.  181 alin 1 Cod pen. cu aplicarea art 74 lit a şi 76 lit e Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. P., la 5 luni închisoare.

În baza art 11 pct 1 din Legea 61/1991 republicată cu aplicarea art 74 lit a şi 76 lit e Cod penal a fost condamnat inculpatul T. P.,  la 2 luni închisoare.

În baza art 33 lit a C pen, rap la art. 34 lit. b C.pen., instanţa a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare,

 Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art 64 alin. 1 lit a teza a II-a, lit.b C pen, în condiţiile prevăzute de art 71al 2 C pen.

În baza art.81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 5 luni reprezentând termen de încercare conform art. 82 C.pen.

Conform art. 359 C proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 C pen.

În baza art 71 alin 5 C pen  s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei. 

În baza art 118 lit f C pen, s-a confiscat de la inculpat un cuţit proprietatea inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată T. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 rap. la art. 346 Cpp, s-a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de partea civilă T. D.

În baza art. 14 rap. la art. 346 Cpp rap. la art. 998 C. civil, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Bacău şi obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 104,58 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 rap. la art. 346 Cpp rap. la art. 998 C. civil, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal Moineşti şi a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2009,46 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art 193 alin 1 C proc pen, a fost obligat inculpatul să plătească părţilor vătămate suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art.191 C.proc. pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare  către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:

În ziua de 15.10 2006, inculpatul T. P. a avut o discuţie contradictorie cu T. I., tatăl părţilor vătămate şi partea vătămată T. C., pe fondul unor acuzaţii pe care inculpatul le-a adus martorului din lucrări D. M. C., în barul din sat.

În după amiaza aceleiaşi zile, la acelaşi bar din sat, inculpatul s-a întâlnit cu părţile vătămate T. D. şi T. C.. Părţile au discutat în contradictoriu iar inculpatul i-a invitat pe cei doi afară pentru a discuta. Ajunşi afară, inculpatul a scos un cuţit şi a lovit cu acesta părţile vătămate T. D. şi T. C., cauzându-le acestora leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 , respectiv 14-15 zile de îngrijiri medicale, T. D. fiind transportat cu ambulanţa la Spitalul Moineşti pentru a i se acorda îngrijiri medicale.

Martorul T. I. declară că în ziua respectivă a avut loc o discuţie în contradictoriu între inculpat şi el împreună cu fiul său T. C., pe fondul unor acuzaţii de furt pe care inculpatul le aducea martorului D. M. C.. La cea de-a doua parte a conflictului martorul arată că nu se afla în bar şi în consecinţă nu a văzut nimic din cea de-a doua parte a conflictului.

Martorul M. I. declară că a fost de faţă şi a văzut personal cum s-au petrecut faptele. El declară că a avut loc o discuţie în contradictoriu între inculpat şi el împreună cu fiul său T. C., pe fondul unor acuzaţii de furt pe care inculpatul le aducea martorului D. M. C.. Acelaşi martor arată că, mai târziu, inculpatul s-a întors la bar, că inculpatul şi părţile vătămate s-au întâlnit, au discutat în contradictoriu , apoi cei trei au ieşit afară. Acolo martorul a văzut cum inculpatul a scos de la brâu un cuţit şi i-a rănit pe rând pe fiecare dintre cele două părţi vătămate. De asemenea declară că se afla la o distanţă foarte mică de părţile vătămate şi inculpat iar inculptul era poziţionat cu faţa către el.

Martorul D. M. C. declară că între tatăl părţilor vătămate T. I., partea vătămată T. C. şi inculpat a avut loc o discuţie în contradictoriu deoarece inculpatul l-a acuzat pe el că i-a furat un telefon mobil iar tatăl părţilor vătămate T. I. şi partea vătămată T. C. au intervenit în favoarea lui.

Martora T. L. declară că era de faţă când părţile vătămate au fost lovite de inculpat cu cuţitul şi avăzut personal cum inculpatul i-a invitat pe cei doi afară ,cum a ridicat mâna şi l-a lovit pe soţul ei T. D. în zona pieptului şi pe cumnatul ei în zona spatelui. Nu poate însă preciza dacă inculpatul a avut în mână un cuţit sau nu.

Martorul S. N., propus de inculpat, relatează de asemenea despre o discuţie în contradictoriu care a avut loc în ziua respectivă între inculpat şi T. I. împreună cu fiul său T. C., pe fondul unor acuzaţii de furt pe care inculpatul le aducea martorului D. M. C..

Această situaţie de fapt se probează declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, T. I., M. I., D. M. C., T. L., precum şi martorul S. N. precum şi certificatele medico legale prezentate de cele două părţi vătămate.

În drept, fapta inculpatului T. P. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin 2 C pen, art 181 alin 1 C pen şi art 1 1 pct 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplicarea art 33 lit a C pen .

La aplicarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cp, reţinând urmatoarele:

- inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

Instanţa a considerat drept circumstanţe atenuante conduita bună a infractorului inainte de săvârşirea infracţiunii. In consecinta pedeapsa aplicata a fost coborata sub minimul special prev de lege, in cond. art. 74 lit a,  cp şi art. 76 lit e cp

Faţă de cele reţinute, în baza art. 180 alin 2 C pen cu aplicarea art 74 lit a si 76 lit e Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. P. la o pedeapsă de  2 luni inchisoare.

În baza art. 181 alin 1 C pen cu aplicarea art 74 lit a si 76 lit e Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. P., la 5 luni inchisoare.

În baza art 11 pct 1 din Legea 61/1991 republicata cu aplicarea art 74 lit a si 76 lit e Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni inchisoare.

Întrucât infracţiunile au fost săvârşite de aceeaşi persoană şi mai înainte de fi intervenit o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, instanta a constatat indeplinirea conditiilor prev. de art.33 lit. a Cp referitoare la concursul de infractiuni, iar in conf. cu art.34 al.1 lit. b a contopit cele doua pedepse, inculpatul urmand a executa pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.

 Considerand ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia, instanta a dispus suspendarea conditionata a executării pedepsei pe o durata de 2 ani şi 5 luni - reprezentand termen de incercare determinat in conditiile art. 82 Cp. Pentru aplicarea acestei masuri instanta a tinut seama de faptul că  inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, motiv pentru care a considerat că săvârşirea infracţiunii are caracter accidental, asfel incat indreptarea inculpatului, in sensul conformarii dispozitiilor legii penale, se poate realiza si fara privare de libertate.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art 64 alin lit a teza a II-a,lit.b C pen, in conditiile prevazute de art 71al 2 C pen.

În baza art 71 alin 5 C pen a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

În baza art 118 lit f C pen, a fost confiscat de la inculpat un cutit proprietatea inculpatului.

Conform art.359 Cpp, instanta a atras atentia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cp privind revocarea suspendarii conditionate si executarea pedepsei aplicate in regim de detentie in cazul savarsirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de incercare.

Sub aspectul laturii civile, instanta a luat act că partea vătămată T. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Partea vătămată T. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 100 euro reprezentând daune materiale, însă nu a propus şi nu s-au administrat  probe pentru dovedirea pretenţiilor sale. În această situaţie, instanţa respins ca nefondate pretenţiile civile ale părţii civile T. D.

Părţile vătămate Spitalul Municipal Moineşti şi Serviciul de ambulanţă Bacău s-au constituit parte civilă cu suma de 2009,46 lei, respectiv 104,5 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea serviciilor prestate. Instanţa a apreciat că sunt întrunite condiţiile cerute de art. 998 – 999 C. civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existenţa unui prejudiciu, fapta ilicită – infracţiunea săvârşită de inculpat, vinovăţia, constatată prin prezenta sentinţă precum şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, existând o legătură directă între micşorarea patrimoniului părţii civile şi fapta inculpatului. Astfel, în baza art. 14 rap. la art. 346 Cpp rap. la art. 998 – 999 C. civil, instanţa a admis acţiunile civile şi a obligat inculpatul la plata către părţile civile Spitalul Municipal Moineşti şi Serviciul de ambulanţă Bacău a sumei de 2009,46 lei, respectiv 104,5 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 al 1 cpp, instanţa a obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, inculpatul T. P. şi părţile civile T. D. şi T. C.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate şi reindividualizării cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea faptei.

Apelantul inculpat T. P. a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul nereţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a,c cod penal care se impuneau a fi aplicate în raport de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

Prin decizia penală nr.401 din 9.10.2008, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosar nr.2214/260/2007, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală :

I. În  baza art. 379 pct. 2 lit. a cod pr. penală;

S-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti şi de inculpatul T. P. împotriva sentinţei penale nr. 62/04.02.2008 a Judecătoriei Moineşti pronunţată în dosar nr. 2214/260/2007 cu privire la latura penală a cauzei.

S-a desfiinţat sentinţa apelată sub acest aspect, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond.

În baza art. 334 cod pr. penală schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile prevăzute de art. 180 al. 2 cod penal, 181 al. 1 cod penal şi art. 1/1 din Legea 61/1991 cu art. 33 cod penal în infracţiunile prevăzute de art. 180 al. 2 cod penal şi art. 181 al. 1 cod penal cu art. 33 cod penal.

A fost condamnat inculpatul T. P. cu date de stare civilă cunoscute pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- art. 180 al. 2 cod penal cu art. 74 lit. a,c şi art. 76 lit. e cod penal la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- art. 181 al. 1 cod penal cu art. 74 lit. a,c şi art. 76 lit. e cod penal la pedeapsa de 5 luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. a cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea.

Pedeapsă de executat: 5 luni închisoare.

În baza art. 71 al. 2 cod penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b cod penal.

În baza art. 81 cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

S-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 5 luni.

Atrage atenţia asupra prevederilor art. 83 cod penal.

În baza art. 71 al. 5 cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 118 lit. f cod penal s-a dispus confiscarea unui cuţit cu lama de 25 cm de la inculpat.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

II. În  baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală;

 S-au respins ca nefondate apelurile formulate de părţile civile T. D. şi T. C. împotriva aceleaşi sentinţe penale.

În baza art. 192 al. 2 cod pr. penală a fost obligat fiecare apelant la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a avut în vedere următoarele:

Astfel, instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corespunzătoare, s-a statuat în mod corect implicarea infracţională a inculpatului T. P. în conflictul care a avut loc în data de 15.10.2006, conflict care a generat şi antrenat răspunderea penală.

Instanţa de fond însă, deşi a stabilit o situaţie de fapt corectă, a dat o încadrare juridică justă faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată; din întreaga economie a actelor şi lucrărilor dosarului rezultă neechivoc faptul că infracţiunea prevăzută de art. 1/1 pct. 1 din Legea 61/1991 republicată este absorbită în mod natural de infracţiunile de lovire reţinute în sarcina inculpatului şi nu ca infracţiuni distincte de port ilegal de cuţit.

Reiese în mod indubitabil faptul că infracţiunile de lovire sau alte violenţe precum şi cea de vătămare corporală gravă au fost săvârşite prin folosirea cuţitului de către inculpat, existând practic o legătură de cauzalitate care se circumscrie în conţinutul laturii obiective a celor două infracţiuni contra  integrităţii corporale, aşa încât nu poate fi admisă ipoteza existenţei unei infracţiuni distincte de port ilegal de cuţit, aspect care rezultă de altfel şi din modul în care a fost întocmit rechizitoriul.

Apelul parchetului a fost fondat şi sub aspectul reindividualizării, cuţitului de care acesta s-a folosit la comiterea faptei, însă pedeapsa aplicată inculpatului se circumscrie scopului şi funcţiilor pedepsei prevăzute de art. 52 cod penal.

Cât priveşte apelul inculpatului T. P., tribunalul a precizat că în raport de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina acestuia, şi ţinând seama de circumstanţele reale şi personale, de natura ce caracterizează fapta şi pe făptuitor, în cauză se impune şi reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 74 lit. c cod penal.

Faţă de aceste aspecte, tribunalul a apreciat că apelurile parchetului şi inculpatului sunt fondate, sens în care în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a cod penal a admis cele două apeluri, a desfiinţat sentinţa apelată sub aspectul laturii penale a cauzei, a desfiinţat sentinţa apelată sub acest aspect, a reţinut cauza spre rejudecare  şi în fond faţă de motivele arătate în temeiul art. 334 cod pr. penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal, art. 181 al. 1 Cod penal şi art. 1/1 din Legea 61/1991 cu art. 33 lit. a Cod penal în infracţiunile prevăzute de art. 180 al. 2 Cod penal şi art. 181 al. 1 Cod penal cu art. 33 lit. a Cod penal.

În raport de noua încadrare juridică şi având în vedere pericolul concret al faptei, împrejurările comiterii, urmările produse precum şi conduita inculpatului şi, de asemenea având în vedere circumstanţele reale şi personale, de natura ce caracterizează fapta şi pe făptuitor, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare infracţiune săvârşită în raport de noua încadrare juridică şi a aplicat acestuia câte o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a,c cod penal.

A făcut aplicarea în cauză a regulilor ce reglementează concursul de infracţiuni, în temeiul art. 71 al. 2 cod penal, a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II şi b cod penal.

În temeiul art. 81 cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 82 cod penal şi a atras atenţia inculpatului sub aspectul nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 83 cod penal.

În temeiul art. 71 al. 5 cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 118 lit. f  a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit cu lama de 20 cm.

Împotriva deciziei penale mai sus menţionate a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, invocând nelegalitatea deciziei pronunţate cu privire la:

- greşita schimbare a încadrării juridice;

- cuantumul pedepselor aplicate, nejustificându-se aplicarea dispoziţiilor art.74 Cid penal.

Analizând decizia penală recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate şi din oficiu în temeiul art.385/6 al.2 Cod pr.penală, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi de drept în baza probatoriului eficient administrat  pe parcursul procesului penal, din care rezultă că:

În ziua de 15.10 2006, inculpatul T. P. a avut o discuţie contradictorie cu Toma Ion, tatăl părţilor vătămate şi partea vătămată T. C., pe fondul unor acuzaţii pe care inculpatul le-a adus martorului din lucrări D. M. C., în barul din sat.

În după amiaza aceleiaşi zile, la acelaşi bar din sat, inculpatul s-a întâlnit cu părţile vătămate T. D. şi T. C.. Părţile au discutat în contradictoriu iar inculpatul i-a invitat pe cei doi afară pentru a discuta. Ajunşi afară, inculpatul a scos un cuţit şi a lovit cu acesta părţile vătămate T. D. şi T. C., cauzându-le acestora leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 , respectiv 14-15 zile de îngrijiri medicale, T. D. fiind transportat cu ambulanţa la Spitalul Moineşti pentru a i se acorda îngrijiri medicale.

Martorul T. I. declară că în ziua respectivă a avut loc o discuţie în contradictoriu între inculpat şi el împreună cu fiul său T. C., pe fondul unor acuzaţii de furt pe care inculpatul le aducea martorului D. M. C.. La cea de-a doua parte a conflictului martorul arată că nu se afla în bar şi în consecinţă nu a văzut nimic din cea de-a doua parte a conflictului.

Martorul M. I. a declarat că a fost de faţă şi a văzut personal cum s-au petrecut faptele. El a declarat că a avut loc o discuţie în contradictoriu între inculpat şi el împreună cu fiul său T. C., pe fondul unor acuzaţii de furt pe care inculpatul le aducea martorului D. M. C.. Acelaşi martor a arătat că, mai târziu, inculpatul s-a întors la bar, că inculpatul şi părţile vătămate s-au întâlnit, au discutat în contradictoriu , apoi cei trei au ieşit afară. Acolo martorul a văzut cum inculpatul a scos de la brâu un cuţit şi i-a rănit pe rând pe fiecare dintre cele două părţi vătămate. De asemenea a declarat că se afla la o distanţă foarte mică de părţile vătămate şi inculpat iar inculptul era poziţionat cu faţa către el.

Martorul D. M. C. a declarat că între tatăl părţilor vătămate T. I., partea vătămată T. C. şi inculpat a avut loc o discuţie în contradictoriu deoarece inculpatul l-a acuzat pe el că i-a furat un telefon mobil iar tatăl părţilor vătămate T. I. şi partea vătămată T. C. au intervenit în favoarea lui.

Martora T. L. a declarat că era de faţă când părţile vătămate au fost lovite de inculpat cu cuţitul şi avăzut personal cum inculpatul i-a invitat pe cei doi afară ,cum a ridicat mâna şi l-a lovit pe soţul ei T. D. în zona pieptului şi pe cumnatul ei în zona spatelui. Nu poate însă preciza dacă inculpatul a avut în mână un cuţit sau nu.

Martorul S. N., propus de inculpat, a relatat de asemenea despre o discuţie în contradictoriu care a avut loc în ziua respectivă între inculpat şi T. I. împreună cu fiul său T. C., pe fondul unor acuzaţii de furt pe care inculpatul le aducea martorului D. M. C.

Această situaţie de fapt a fost probată cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, T. I., M. I., D. M. C., T. L., precum şi martorul S. N. precum şi certificatele medico legale prezentate de cele două părţi vătămate.

Astfel, în drept, fapta inculpatului T. P., a întrunit elementele constitutive a trei infracţiuni, cum a reţinut corect instanţa de fond la încadrarea juridică,. respectiv infracţiunea de lovire şi alte violenţe, prev.de art.180 al.2 Cod penal, vătămare corporală prev.de art. 181 al.1 Cod penal şi portul fără drept a cuţitului, prev.de art.1/1 al.1 din Legea 61/1991.

Instanţa de apel a reţinut greşit că infracţiunea prev.de art.1/1 pct.1 din Legea 61/1991 este absorbită în mod natural în infracţiunile de lovire şi vătămare corporală, care au fost săvârşite prin folosirea cuţitului, aşa încât ar exista o legătură de cauzalitate care se circumscrie în conţinutul laturii obiective a celor două infracţiuni.

Legiuitorul nu a prevăzut în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de lovire şi vătămare corporală ca şi condiţie distinctă ca acestea să fie comise prin folosirea unui cuţit, astfel că nu se poate interpreta că infracţiunea de port fără drept a cuţitului incriminată şi sancţionată în Legea 61/1991 este absorbită de primele infracţiuni.

Sub aspectul laturii obiective, infracţiunile prev. de art.180 şi 181 Cod penal, se pot realiza printr-o lovire sau prin orice acte de violenţă producătoare de suferinţe fizice.

Lovirea sau actul de violenţă se poate datora energiei făptuitorului aplică victimei o lovitură cu un obiect) sau unei alte forţe pe care acesta o pune în acţiune, poate fi urmarea directă a activităţii făptuitorului au urmarea indirectă a activităţii acestuia.

Întrucât în latura obiectivă a acestor infracţiuni nu este prevăzută nici o condiţie privitor la instrumentul folosit la producerea leziunilor, iar în speţă, s-a stabilit cu certitudine că inculpatul T. P., după ce a avut un conflict cu o persoană în magazinul S.C.S. S.R.L., a revenit în acest loc public cu un cuţit asupra sa, cu o lamă de circa 20 cm. cu care a lovit părţile vătămate T. C. şi T. D., care interveniseră pentru aplanarea conflictului (fapte dovedite prin declaraţiile martorilor M. I., A. G., T. L., T. I, D. M.), s-a realizat şi conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991, astfel încât prima instanţă a reţinut corect încadrarea juridică a faptelor.

Aşa fiind, decizia penală recurată, nefiind legală, Curtea de Apel, în temeiul art. 38515 pct.2lit.a Cod pr.penală a admis recursul declarat de Parchet, a casat decizia cu privire la latura penală a cauzei şi a menţinut hotărârea primei instanţe, respectiv s.p. 62/4.02.2008 pronunţată de Judecătorie.

Domenii speta

Spete similare