Revizuirea hotărârilor. cazuri. lipsa inculpatului în faza de urmărire penală şi de judecată

Decizie 97 din 11.08.2009


REVIZUIREA HOTĂRÂRILOR. CAZURI. LIPSA INCULPATULUI ÎN FAZA DE URMĂRIRE PENALĂ ŞI DE JUDECATĂ

Decizia penală nr. 94 din 11 august 2009

Prin sentinţa penală nr. 225/D/28.05.2009 s-a respins ca nefondată cererea de revizuire a condamnatei G.C.A., formulată împotriva sentinţei penale nr. 516/D/23 oct. 2006 a Tribunalului Bacău, pronunţată în dosar nr. 6935/2005 şi în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligată revizuienta la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că revizuienta se află în executarea pedepsei de 6 ani închisoare pentru trafic de persoane, constând în aceea că, în cursul anilor 2002 şi 2004, a recrutat şi transferat în Italia mai multe tinere majore şi minore, pe care le-a obligat să se prostitueze în folosul său ilicit. Sentinţa penală nr. 516/D/23 oct. 2006 a Tribunalului Bacău, pronunţată în dosar nr. 6935/2005 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 586/19 febr. 2008 a Î.C.C.J. pronunţată în dosar nr. 184/32/2007. Pe numele condamnatei, s-a emis M.E.P.I. nr. 615/D/2006, la data de 3 mai 2007, care a fost pus în executare la data de 9 oct.2008, executarea pedepsei urmând să expire la 8 oct.2018 (fila 485 dosar fond), pentru că mai are de executat un mandat care nu a fost contopit.

Potrivit art. 397 (2) Cod procedură penală, în cursul cererii trebuie să se arate cazul de revizuire pe care se întemeiază şi mijloacele de probă în dovedirea acestuia. Or, cererea nu conţine aşa ceva şi nu a fost completată ulterior. Prin urmare, la procuror nu s-au strâns probe în revizuire care să poată fi analizate de către instanţă în vederea admiterii în principiu.

Chiar dacă nu rezultă din actele dosarului că procurorul i-ar fi cerut condamnatei să-şi completeze/precizeze cererea, potrivit art. 397 alin. 2 Cod procedură penală, nu este cu putinţă trimiterea dosarului la Parchet în acest scop pentru că cererea nu a fost completată în scris, nici în instanţă, deşi între timp revizuienta îşi angajase avocat.

Oral, prin avocata sa, revizuienta a insistat în rejudecarea cauzei pentru a dovedi că victimele traficului de persoane erau părţi vătămate de profesie, împrejurare invocată şi la fond, când prin apărătorii săi, G.C.A. a arătat că este nevinovată, întrucât victimele au fost de acord cu practicarea prostituţiei, în sarcina sa putându-se reţine cel mult infracţiunea de proxenetism (fila 411 dosar 6935/2005).

Prima instanţă a reţinut că, pe calea revizuirii nu se poate obţine o schimbare de încadrare juridică şi nici o reducere de pedeapsă. Prin urmare, cererea de revizuire nu numai că nu îndeplineşte cerinţele de formă cerute de lege, dar nici pe fond nu este întemeiată.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel condamnata care a arătat că hotărârea Tribunalului Bacău încalcă dreptul ei la apărare şi nu respectă procedura penală în ceea ce priveşte procedura extraordinară a revizuirii. Motivele de revizuire sunt foarte bine stabilite, dosarul s-a judecat în lipsa inculpatei şi de asemeni şi urmărirea penală. Când inculpata a fost prezentată pentru un mandat european de arestare, aceasta a solicitat revizuirea în ceea ce priveşte dosarul de la Bacău. Prin urmare, instanţa trebuia să dea cuvântul pe admiterea în principiu, s-a trecut peste acest aspect, acordând cuvântul, într-un fel pe fond, nu s-a ţinut cont că aceasta nu a participat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească. Dacă ar fi fost prezentă, ar fi solicitat admiterea revizuirii pentru că martorii care ar fi fost audiaţi, ar fi avut o lămurire definitivă. În dosarul de fond s-au făcut trimiteri exprese şi la alte persoane care au favorizat producerea acestei infracţiuni, iar instanţa ar fi avut reprezentarea întregului fenomen infracţional şi s-ar fi pronunţat asupra acestor victime.

Curtea analizând apelul declarat , constată că acesta este nefondat.

Conform prevederilor art. 394 Cod procedură penală, revizuirea unei hotărâri se poate cere când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

În cauză, condamnata a solicitat revizuirea sentinţei de condamnare pe considerentul că dosarul s-a judecat în lipsa sa, şi nu a fost legal citată. În afara faptului că aceste motive nu sunt printre cele prevăzute de legiuitor pentru a se solicita revizuirea, ele au fost totuşi analizate cu ocazia judecării cauzei în căile de atac.

Referitor la susţinerea condamnatei că prima instanţă nu s-a pronunţat pe admitere în principiu a cererii de revizuire, acest punct de vedere este neîntemeiat. La termenul de judecată din data de 28 mai 2009 prima instanţă a pus în discuţie admisibilitatea cererii de revizuire. Dacă ar fi găsit-o întemeiată, prin prisma motivelor invocate şi a dovezilor propuse. probabil cererea de revizuire ar fi putut fi admisă în principiu. Nefiind însă invocate motive de natura celor prevăzute de art.394 Cod procedură penală, în mod corect prima instanţă a respins cererea ca nefondată, deşi corect era ca inadmisibilă.

Acest aspect însă nu poate determina admiterea apelului, deoarece pe calea revizuirii nu se poate realiza o nouă judecată asupra fondului, ceea ce de altfel acest lucru a fost solicitat de condamnata.

Faţă de cele mai sus arătate, în baza art. 369 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de condamnata G.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 225/D/28.05.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1918/110/2009.

Deşi se va lua act că, condamnata a avut apărător ales, în baza art. 189 Cod procedură penală, se va admite cererea apărătorului din oficiu pentru acordarea onorariului, deoarece acesta a studiat dosarul şi a acordat asistenţă juridică la un termen.

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, se va obliga condamnata la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se va include şi onorariul apărătorului din oficiu.