Revocarea măsurilor preventive

Decizie 483/R din 13.10.2006


Revocarea măsurilor preventive.

 Faptul că s-a  admis cererea procurorului şi s-a

 suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea

 cererii de strămutare, nu îndreptăţeşte instanţa

de la

 care se solicită strămutarea,  să refuze

examinarea

 cererilor de revocare a arestării preventive,

motivând că

 legea  nu a prevăzut o astfel de situaţie.

 Potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.303/2004,

 republicată,privind statutul judecătorilor şi

 procurorilor, judecătorii nu pot refuza să judece,

pe

 motiv că legea nu prevede,este neclară sau

incompletă.

 (decizia penală nr.483/R/13.10.2006).

Prin încheierea din 29 septembrie 2006, pronunţată de Înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis cererea procurorului, s-a suspendat

judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr.1316/2006 al

Tribunalului Vâlcea, până la soluţionarea cererii de strămutare.

S-a fixat termen pentru soluţionarea cererii de strămutare a

cauzei la 27 octombrie 2006.

Intre timp, la termenul din 11 octombrie 2006, fixat de

Tribunalul Vâlcea, inculpaţii au solicitat înlocuirea sau revocarea măsurii

arestării preventive, fie liberarea provizorie sub control judiciar sau pe

cauţiune.

Tribunalul a apreciat că o dată suspendată judecarea cauzei de

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit art.56 alin.3 Cod procedură

penală, cererile inculpaţilor nu mai pot fi examinate, întrucât legea nu a

prevăzut o astfel de situaţie, „constatând acest lucru”.

Impotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii, criticând-o

ca fiind nelegală şi netemeinică.

Prin decizia penală nr.483/R din 13 octombrie 2006,

pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-au admis recursurile inculpaţilor,

s-a casat în parte încheierea iar, pe fond, s-au respins ca inadmisibile

cererile privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive,

precum şi liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.

S-a menţinut restul dispoziţiilor încheierii.

Curtea a constatat că, în mod greşit, tribunalul a apreciat că o

dată suspendată judecarea cauzei până la soluţionarea cererii de

strămutare, potrivit art.56 alin.3 Cod procedură penală, cererile

inculpaţilor nu mai pot fi examinate, întrucât legea nu a prevăzut  o astfel

de situaţie. Potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.303/2004, republicată,

privind statutul judecătorilor şi procurorilor, judecătorul nu poate refuza

să judece pentru că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.

Este adevărat că, în situaţia dată, cererile formulate de inculpaţi sunt

inadmisibile, tribunalul trebuind să le respingă ca atare, iar nu să constate

că nu le poate lua în considerare. procedând în acest fel, tribunalul a

pronunţat o soluţie nelegală.