Onorariu fix şi variabil al practicianului în insolvenţă. competenţa stabilirii. întinderea onorariului variabil.

ONORARIU FIX ŞI VARIABIL AL PRACTICIANULUI ÎN

INSOLVENŢĂ. COMPETENŢA STABILIRII. ÎNTINDEREA

ONORARIULUI VARIABIL.

Art. 11 lit.c şi art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006

Art.37 din OUG nr.86/2006

Judecătorul sindic este competent să numească

practicianul în insolvenţă şi să-i stabilească onorariul, însă aceste

măsuri au caracter provizoriu şi ele îşi produc efectele numai

până când comitetul creditorilor îşi exercită atribuţiile la care se

referă art.19 din Legea insolvenţei.

(Decizia nr.191/R/C din 2 martie 2007)

Prin cererea formulată la 15 martie 2006, creditoarea S.C.

„O.L.I.” S.R.L. Albeşti de Argeş a solicitat deschiderea procedurii

reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoarea S.C. „S.” S.A.

Curtea de Argeş şi angajarea răspunderii patrimoniale a organelor de

conducere ale acestei societăţi.

În motivare creditoarea a arătat că are faţă de debitoare o

creanţă certă, lichidă şi exigibilă, care depăşeşte cu mult pragul prevăzut

de lege, iar încercarea sa de executare silită nu s-a putut materializa, aşa

încât sunt îndeplinite cerinţele art.36 şi următoarele din Legea

nr.64/1995.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere s-a susţinut

că sunt îndeplinite cerinţele art.137 din actul normativ precitat.

Pronunţând sentinţa comercială nr.642/F/2006 - după

deschiderea procedurii - judecătorul sindic al Tribunalului Comercial

Argeş a dispus trecerea debitoarei la faliment, dizolvarea acesteia, a

confirmat administratorul judiciar în calitate de lichidator, păstrându-i

onorariul fix şi stabilind şi un onorariu de 12% din vânzări. Instanţa a

luat şi celelalte măsuri prevăzute de lege.

Prin sentinţa comercială nr.94/F/2007, a respins contestaţiile

la tabelul preliminar, contestaţii formulate de debitoare prin

administratorul special, împotriva creanţelor înscrise pentru D.G.F.P.

Argeş, S.C. „O.L.I.” S.R.L., S.C. „T.D.” S.R.L. şi AVAS Bucureşti.

Împotriva sentinţei nr.642/2006 a formulat recurs creditoarea

D.G.F.P. Argeş, criticând-o pentru motivul prev.de art.304 pct.9 Cod

pr.civilă, cale de atac ce a fost respinsă de Curtea de Apel Piteşti prin

decizia nr.191/R-C/2007.

Împotriva sentinţei nr.94/F/2007 a formulat recurs

debitoarea S.C. „S.” S.A. – prin administratorul judiciar, cale de atac a

cărei soluţionare nu se afla în stare de judecată, aşa încât, în conformitate

cu dispoziţiile art.165 din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că se

impune disjungerea ei şi fixarea unui alt termen, în cadrul aceluiaşi dosar,

în conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.85/2006.

Este adevărat că, potrivit art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006,

„la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a

adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din

valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator

judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia”.

Potrivit art.11 lit.c din acelaşi act normativ, printre atribuţiile

judecătorului sindic se numără şi acelea de a desemna dintre practicienii

în insolvenţă administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul, până la

înlocuirea sa de către adunarea creditorilor, stabilindu-i acestuia nu numai

atribuţiile, dar şi remuneraţia.

Interpretarea celor două texte, aparent contradictorii, nu

poate fi decât în sensul că judecătorul sindic este competent să numească

practicianul în insolvenţă şi să-i stabilească onorariul, aşa cum este el

definit de art.37 din OUG nr.86/2006, măsuri care au însă un caracter

provizoriu şi ele îşi produc efectele numai până când comitetul

creditorilor îşi exercită atribuţiile la care se referă art.19 din Legea

insolvenţei.

Faptul că în sentinţa criticată judecătorul sindic nu a

menţionat expres caracterul provizoriu al tuturor măsurilor dispuse, nu

poate impune concluzia că ele ar fi definitive, iar procedura insolvenţei

nu poate rămâne în nelucrare, în măsura în care comitetul creditorilor nu

înţelege să-şi exercite drepturile şi obligaţiile.

Sub acest aspect, aşadar, se apreciază că judecătorul sindic nu

şi-a depăşit competenţele stabilite de lege, iar măsurile luate de acesta,

sub aspectul stabilirii administratorului judiciar şi a onorariului cuvenit

acestuia, onorariu care cuprinde şi o componentă variabilă, au caracter

provizoriu.

Referitor la cea de-a doua critică, ce priveşte întinderea

onorariului de succes, se apreciază că nici ea nu poate fi primită.

Ordinul Ministrului Finanţelor Publice are valoarea unei

reglementări cu caracter intern, el nu a fost emis de unul din organele

legislative, şi stabileşte conduita pe care organele fiscale, atunci când îşi

exercită atribuţiile stabilite de art.19 din Legea nr.85/2006, trebuie să o

adopte.

Prin acest ordin nu s-a adăugat nici Legii nr.85/2006 şi nici

prevederilor OUG nr.86/2006 şi, de altfel, nici nu ar fi posibil în raport

de normele constituţionale şi cele ale Legii nr.24/2001, aşa încât

judecătorul sindic nu a încălcat o normă legală, apreciind în mod

provizoriu asupra unui onorariu de succes de 12%.

Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat că este nefondat

recursul creditoarei D.G.F.P. Argeş şi, în baza art.312 alin.1 Cod

pr.civilă, a fost respins.

Domenii speta

Spete similare