Contract de vânzare-cumpărare. Plata preţului. Dovadă.

Contract de vânzare-cumpărare. Plata preţului. Dovadă.

C. civ. – art. 1191 alin. 1, 2, art. 1197

De la regula potrivit cu care dovada actelor juridice al cărui obiect are o valoare ce depăşeşte 250 lei nu se poate face cu martori (art. 1191 C. civ.) există excepţii fie prevăzute de lege, fie create de practica judecătorească.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 1425/R  din 23 iunie 2006

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. 500/13.01.2005, reclamanţii C.V. şi C.V.D. au chemat în judecată pe pârâţii B.G. şi B.A.M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1597/16.06.2004 încheiat între părţi având ca obiect imobilul înscris în C.F. 2228 S., nr.top.1188/b/13/1, restabilirea situaţiei anterioare de C.F. şi evacuarea pârâţilor din imobil.

În motivare au arătat cu au încheiat contractul autentic de vânzare-cumpărare, iar preţul de vânzare al imobilului nu s-a plătit.

Referitor la acest motiv reclamanţii au arătat că deşi au declarat în faţa notarului că au primit integral preţul menţionat în contract, în realitate nu au primit nimic din preţ până la data introducerii acţiunii, întrucât au avut încredere în pârâţi care i-au ajutat în gospodărie, s-au apropiat sufleteşte de reclamanţi şi au plătit acestora o sumă  de bani cu titlu de chirie.

Au mai arătat că au convenit cu pârâţii să achite preţul în rate lunare în schimbul dreptului de uzufruct viager pe care l-au obţinut, dar aceştia refuză să achite  suma stabilită, astfel că solicită admiterea acţiunii.

În drept au invocat art. 1021 C. civ.

Pârâţii, prin întâmpinare, au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că preţul convenit pentru imobilul din litigiu a fost achitat integral la data încheierii contractului în cuprinsul căruia nu se face vorbire de plata în rate cum susţin reclamanţii, iar aceştia au semnat contractul după ce l-au citit, consimţământul lor fiind liber, neviciat.

Au învederat că relaţiile dintre părţi au fost armonioase atât înainte cât şi după încheierea contractului, ajutându-se reciproc până la un moment dat când reclamanţii şi-au schimbat radical atitudinea faţă de pârâţi influenţaţi fiind de anumite persoane.

Prin sentinţa atacată a fost admisă acţiunea şi în consecinţă: s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu restabilirea situaţiei anterioare de C.F. şi s-a dispus evacuarea pârâţilor.

S-a reţinut în considerentele hotărârii că preţul de vânzare al imobilului nu a fost achitat de pârâţi, iar potrivit art. 1020 C. civ., condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una dintre părţi nu-şi îndeplineşte angajamentul său.

Instanţa de fond a făcut referire la neîndeplinirea obligaţiei de către pârâţi ce are drept consecinţă lipsa de suport juridic a obligaţiei reciproce a reclamanţilor, astfel că se impune desfiinţarea retroactivă a contractului cu repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,  apelul fiind respins.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii, solicitând modificarea hotărârii anterioare pronunţate în cauză şi respingerea acţiunii reclamanţilor.

Criticile aduse de pârâţi deciziei recurate se bazează pe art. 304 pct.7, 8 şi 9 C. pr. civ.

În principal, recurenţii se plâng de faptul că probele de la dosar au fost greşit interpretate de către prima instanţă cât şi de instanţa de apel.

Greşit au procedat primele două instanţe atunci când au admis probe martori împotriva celor consemnate în înscrisul autentic.

Deşi prin art. 1171 – 1173 C. civ. se prevede că actele autentice  produc efectele juridice cuprinse întrânsele, prima instanţă a admis proba cu martori împotriva constatării făcute de notar, cu privire la plata preţului imobilului.

Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu conform art. 306 alin. 2 C. pr. civ., instanţa l-a găsit ca fiind  neîntemeiat şi l-a respins, după cum urmează:

În contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi în formă autentică la data de 16.07.2004, s-a consemnat declaraţia  părţilor referitoare la achitarea preţului „azi data semnării şi autentificării actului”.

Declaraţiile părţilor, potrivit art. 1173 alin. 1 C. civ., cuprinse în actul autentic constituie recunoaşterea  lor că au încheiat un anumit raport  juridic şi că au dobândit anumite drepturi şi şi-au asumat anumite obligaţii.

Această recunoaştere face dovada între părţi până la proba contrară,  fiindcă legiuitorul prezumă că ea corespunde realităţii.

Prin art. 1191 C. civ., se interzice administrarea probei cu martori împotriva actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 lei.

Cu toate acestea, legiuitorul a prevăzut anumite excepţii care îndrituiesc folosirea dovezii cu martori şi cu raporturile dintre părţi în domeniul actelor juridice, printre acestea enumerându-se şi imposibilitatea  procurării sau păstrării unui înscris, care să reprezinte un început de dovadă scrisă, ce ar permite părţii interesate să răstoarne consemnările din actul autentic.

În această situaţie se găsesc reclamanţii care s-au aflat într-o imposibilitate morală de a  preconstitui o probă scrisă, cerută de art. 1197 C. civ.,  datorită relaţiilor de apropiere şi de încredere care au existat între părţi până la încheierea actului autentic.

Astfel, martorii audiaţi în cauză au arătat că pârâţii au fost primiţi de reclamanţii  aflaţi  în imposibilitate fizică de a se îngriji – datorită bolii şi vârstei – să locuiască în casa reclamanţilor, împreună cu aceştia. Din declaraţiile martorei, rezultă că până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, pârâţii au acordat îngrijire şi întreţinere reclamanţilor, iar după încheierea contractului comportamentul acestora s-a schimbat în rău, reclamanta fiind chiar bătută de pârât.

Cu ocazia acelui incident, pârâta a recunoscut că nu a achitat reclamanţilor preţul casei „neavând bani”, fapt recunoscut şi faţă de o altă martoră audiată în cauză.

Coroborând aceste probe şi susţinerile părţilor, este clar că reclamanţii s-au aflat în situaţia prevăzută de art. 1198 C. civ., referitoare la imposibilitatea procurării unei dovezi scrise despre obligaţia ce pretinde, întrucât s-au considerat într-o relaţie de familie cu pârâţii şi au avut încredere în aceştia.

Ca atare, în mod justificat prima instanţă a admis acţiunea reclamanţilor şi a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi la 16.04.2004, pentru neplata preţului, conform art. 1365 C. civ.

De altfel, chiar pârâţii au recunoscut că au avut cu reclamanţii o relaţie armonioasă până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, şi chiar şi după aceea, până când reclamanţii au solicitat pârâţilor achitarea preţului. Tocmai aceste relaţii prieteneşti dintre părţi au contribuit la încrederea pe care reclamanţii au manifestat-o faţă de pârâţi şi i-au împiedicat să-şi reconstituie înscrisuri.

Domenii speta

Spete similare