11. Suspendarea judecăţii în temeiul art. 242 alin.1 Cod proc. Civilă. Existenţa unei cereri de amânare. Consecinţe.
Potrivit dispoziţiilor art. 242 alin.1 Cod proc. civilă instanţa va suspenda judecata atunci când nici una dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii dacă nu s-a solicitat de vreuna dintre ele judecarea cauzei în lipsă .
Suspendarea judecăţii constituie un atribut al principiului disponibilităţii procesuale, întemeiată pe voinţa expresă ori prezumată de a nu mai continua judecata.
Dispoziţiile art. 242 alin.2 Cod proc. civilă nu sunt aplicabile atunci când deşi ambele părţi lipsesc şi nici una dintre ele nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dacă există la dosar o cerere justificată de amânare a soluţionării cauzei.
Existenţa unei cereri de amânare răstoarnă prezumţia voinţei părţilor de a nu continua judecarea cererii , astfel că dispoziţiile art. 242 Cod proc. civilă nu sunt aplicabile.
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 863 din 14 octombrie 2005
Prin Sentinţa Civilă nr. 153/17 martie 2004 a Judecătoriei Sebeş a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul O.I., împotriva pârâtului V.Z. şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.193.115 lei cheltuieli de judecată şi cu titlu de pretenţii.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost anulat ca netimbrat prin Decizia Civilă nr. 1039/A/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei cu trimitere la instanţa de apel, în vederea soluţionării asupra fondului.
În expunerea de motive arată că în mod greşit s-a făcut aplicarea art. 20 alin. III din Legea nr. 146/1997, deoarece în cauză (întrucât nici una din părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă) erau aplicabile dispoziţiile art. 242 alin.1 Cod proc. civilă, instanţa trebuia să dispună suspendarea cauzei în lipsa părţilor.
Prin Decizia Civilă nr. 863/14 octombrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia pronunţată în dosar nr. 5339/2005 , recursul a fost respins.
Instanţa de recurs a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 242 alin.1 Cod proc. Civilă în faţa instanţei de apel, deşi părţile au lipsit la termenul de judecată şi nu au cerut judecarea cauzei în lipsă , deoarece recurentul a depus cerere de amânare.
Existenţa unei cereri de amânare răstoarnă prezumţia voinţei părţilor de a nu continua judecarea cererii , astfel că dispoziţiile art. 242 Cod proc. civilă nu sunt aplicabile.
Curtea de Apel Oradea
DREPT PROCESUAL CIVIL. EXECUTAREA HOTARÂRILOR STRAINE. CAI DE ATAC. INADMISIBILITATE.
Curtea de Apel Ploiești
Plângerea în faţa judecătorului împotriva ordonanţei procurorului de scoatere de sub urmărire penală. Termen în care se poate declara.
Curtea de Apel Constanța
Actiune în constatarea existentei unui drept de proprietate. Actiune patrimoniala. Incidenta art. 2821 Cod procedura civila. Calificarea gresita a caii de atac. Consecinte.
Curtea de Apel București
Eroare materială sau eroare de judecată; incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Deşi se susţine incidenţa art. 503 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ., referitor la erori materiale evidente ale instanţei de recurs, aşadar,
Curtea de Apel București
Apel împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie. Citarea celui care intervine pentru discutarea admisibilităţii în principiu. Admisibilitatea cererii; criterii de apreciere.