Tâlhărie şi violare de domiciliu. Concurs de infracţiuni.

Decizie 30/A din 12.01.2006


Tâlhărie şi violare de domiciliu. Concurs de infracţiuni.

În cazul infracţiunii de tâlhărie săvârşită prin pătrunderea inculpatului,  fără drept  în locuinţa părţii vătămate, nu există concurs de infracţiuni  între violarea de domiciliu şi tâlhărie , ci o  infracţiune unică de tâlhărie prev. de art.211 al.2/1 CP, violarea de domiciliu fiind absorbită  în această variantă  a infracţiunii de tâlhărie.

Secţia Penală - Decizia penală nr.30/A/12.01.2006  a Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin sentinţa penală nr.368/2005 pronunţată de Tribunalul Hunedoara a fost condamnat inculpatul S.G.D. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.1,2 lit. b şi al.2/1 lit. a CP cu aplicarea art.37 lit. a CP şi 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu  prev. de art.192 al.2 CP  cu aplicarea art.37 lit. a CP, pedepse contopite în cea mai grea de 8 ani închisoare.

În fapt s-a reţinut că  în noaptea de 31.05/1.06.2004  , după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice prin diverse localuri din Petrila,  ajungând într-o avansată stare de ebrietate , inculpatul S.G.D.  a pătruns prin escaladarea porţii  în curtea imobilului părţii vătămate P.P., iar apoi în imobil şi  prin ameninţarea părţii vătămate B.I.A. cu un cuţit  i-a sustras un telefon mobil şi suma de 100.000 lei ROL .

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.G.D. invocând greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina sa  şi solicitând achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

Apelul inculpatului S.G.D. este fondat.

Fapta inculpatului constând în pătrunderea fără drept  în locuinţa părţii vătămate urmată de tâlhărirea victimei constituie  o unică infracţiune de tâlhărie, respectiv cea prev. de art.211 al.2/1 lit. c CP , violarea de domiciliu fiind absorbită în această variantă a infracţiunii de tâlhărie.

În speţa în cauză,  examinând probatoriul administrat , s-a constatat  că nu s-a dovedit exercitarea vreunei ameninţări  asupra victimei în înţelesul art.193 CP şi nici  a unei vătămări  fizice sau psihice prin care să fi fost săvârşită sustragerea.

În consecinţă, în urma admiterii apelului inculpatului S.D.G., rejudecându-se cauza  sub aspectul laturii penale a fost condamnat inculpatul S.D.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 lit. g şi i CP  cu aplicarea art.37 lit.a CP, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în concurs real cu infracţiunea de violare de domiciliu.