Încetarea de drept a contractului individual de muncă în cazul prevăzut de art. 56 lit. b din Codul muncii

7.Încetarea de drept a contractului individual de muncă în cazul prevăzut de art. 56 lit. b din Codul muncii

În ipoteza retragerii de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de muncă al salariatului este considerat a fi reziliat de drept, chiar din momentul apariţiei cauzei de încetare.

(Decizia nr. 174/27.02.2007)

Contestatorul C.V. a chemat în judecată pe pârâtul Liceul Pedagogic solicitând constatarea nulităţii absolute a deciziei de concediere şi reintegrarea sa în funcţie cu plata drepturilor băneşti prevăzute de art. 78 alin. 1 din Codul muncii şi motivând că angajatorul a încălcat dispoziţiile art. 62 alin. 1 şi 64 alin. 1 şi 2 din Codul muncii.

La primul termen de judecată, angajatorul a depus la dosar decizia de revocare a deciziei contestate, susţinând că cererea a rămas fără obiect.

Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 1942/12.10.2006 a admis în parte contestaţia, a luat act de revocarea deciziei de concediere şi a dispus reintegrarea contestatorului şi obligarea angajatorului la plata despăgubirilor prevăzute de art. 78 alin. 1 din Codul muncii, cu începere de la data emiterii deciziei de concediere şi până la reintegrarea efectivă.

Recursul declarat de pârât este fondat, prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 3041 Cod procedură civilă.

Contestatorul-intimat C.V. a fost salariatul recurentului, pe postul de paznic, începând cu data de 26.11.2001.

Prin adresa nr. 235657/15.03.2004 a Poliţiei Municipiului Bârlad – Biroul Poliţiei de Ordine Publică, s-a comunicat angajatorului-recurent că domnului C.V. nu s-a acordat avizul de funcţionare ca paznic.

Potrivit dispoziţiilor art. 56 lit. h din Codul muncii, contractul individual de muncă încetează de drept de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.

Astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 545/2004, obţinerea avizelor, autorizaţiilor sau atestatelor este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum şi anumite aptitudini pe care cel ce doreşte să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor la locul de muncă ales. Retragerea avizului, autorizaţiei sau atestatului de către autoritatea sau organismul competent se face numai în momentul în care nu sunt îndeplinite condiţiile cerute la data acordării acestora, prevederile art. 56 lit. h din Codul muncii fiind conforme cu legea fundamentală.

În literatura de specialitate şi practica judiciară s-a statuat că, fiind vorba de o încetare în virtutea legii, contractul este reziliat în chiar momentul apariţiei cauzei de încetare, fără să mai fie nevoie de vreo formalitate ori să intervină un act al angajatorului.

Întocmirea unui act constatator al încetării de drept a contractului, legal nestatornicit, ar fi inutil şi în orice caz, nu ar putea avea ca efect stabilirea unui alt moment – subsecvent – al încetării acestui contract.

Având în vedere că art. 56 lit. h) din Codul muncii stabileşte cu certitudine data la care încetează contractul individual de muncă în cazul retragerii avizului de funcţionare de către organele competente, se reţine că în mod eronat prima instanţă a admis cererile reclamantului-intimat C.V.de reintegrare pe funcţia deţinută anterior încetării contractului de muncă şi de obligare a intimatului la plata despăgubirilor prevăzute de dispoziţiile art. 78 alin. 1 din Codul muncii.

De altfel, art. 78 din Codul muncii nu este aplicabil în speţă, ci doar concedierilor efectuate în mod netemeinic sau nelegal.

Potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. 1 din Codul muncii, concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului şi aceasta trebuie deosebită de încetarea de drept a contractului care operează în cazurile expres prevăzute de lege.

 S-a mai reţinut că, prin decizia nr. 422/20.09.2005, Curtea de Apel Iaşi, deşi a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 15/01.04.2004 emisă de recurent, nu a dispus şi reintegrarea intimatului C.V. pe postul deţinut anterior.

Domenii speta

Spete similare