Excepţie de neconstituţionalitate. Lege specială - Cod proc. penală, prevalenţa legii speciale. Termen de declarare a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată.

Excepţie de neconstituţionalitate. Lege specială - Cod procedură penală prevalenţa legii speciale. Termen de declarare a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată.

(decizia penală nr. 210/R din 13 aprilie 2006 a Curţii de Apel Galaţi)

Prin decizia penală nr. 210/R din 13 aprilie 2006 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins ca fiind tardiv recursul declarat de inculpatul S.M. , împotriva încheierii de şedinţă din 24.03.2006 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 2283/P/2005.

În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală a fost obligat recurentul-inculpat la plata sumei de 120 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că prin încheierea de şedinţă din 24 martie 2006 a Tribunalului Galaţi s-a respins ca fiind inadmisibilă excepţia privind neconstituţionalitatea disp. art. 10 din Legea 241/2005, invocată de inculpatul S.M., prin avocat.

Prima instanţă a avut în vedere că la termenul de judecată din 14 martie 2006, inculpatul S.M., prin avocat, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 10 din Legea 241/2005.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a invocat faptul că textul art. 10 din Legea 241/2005 contravine art. 16 al. 1 din Constituţie, potrivit căruia „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.

Primul motiv invocat a fost acela că se creează o discriminare între făptuitorii care au comis infracţiunile sub imperiul Legii nr.87/1994, dar se judecă sub imperiul Legii nr. 241/2005.

Prin cel de-al doilea motiv s-a arătat că se creează o discriminare nejustificată între făptuitorii care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005 erau în faza de judecată în fond, apel sau recurs pentru infracţiuni de evaziune fiscală, cum este şi cazul inculpatului S.M. şi făptuitorii care deşi au comis infracţiunile în aceeaşi perioadă sau poate chiar mai devreme, au fost trimişi în judecată mai târziu şi pot beneficia de prevederile art. 10 din Legea 241/2005 privind acoperirea prejudiciului până la primul termen de judecată.

Instanţa a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpat este inadmisibilă în sensul disp. art. 29 al. 6 din Legea 47/1992.

Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 29 al. 1 din legea sus menţionată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Conform art. 10 din Legea nr. 241/2005 - text a cărui neconstituţionalitate s-a invocat – în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 €, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 €, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

S-a arătat că din interpretarea dispoziţiilor evocate rezultă că legiuitorul a prevăzut cauze de nepedepsire şi cauze de reducere a pedepselor în situaţia infracţiunilor de rezultat incriminate de această lege (a infracţiunilor care au produs un prejudiciu) funcţie de cuantumul prejudiciului, respectiv după cum acesta a fost sau nu achitat până la primul termen de judecată.

Inculpatul S.M. a fost trimis în judecată pentru o infracţiune de rezultat (cea prevăzută de art. 11 al. 1 lit. b din Legea 87/1994), respectiv pentru o infracţiune de pericol (cea prevăzută de art. 11 al. 1 lit. e din Legea 87/1994).

Cu privire la infracţiunea de rezultat (cea care a produs prejudiciul) s-a apreciat de către instanţa de fond că fapta, astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 11 al. 1 lit. a din Legea 87/1994. Instanţa a reţinut că această faptă a fost dezincriminată prin Legea 241/2005, astfel că s-a dispus achitarea inculpatului, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în ref. la art. 10 lit. b Cod procedură penală.

În raport de soluţia dispusă de instanţa de fond, tribunalul a apreciat că  textul art. 10 nu poate fi incident (nu are legătură cu soluţionarea cauzei), întrucât în apelul inculpatului, soluţiile vizate de textul invocat sunt mai grave.

Pentru considerentele expuse, excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 10 din Legea 241/2005 a fost respinsă ca inadmisibilă, în baza disp. art. 29 al. 6 în referire la art. 29 al. 1 din Legea 47/1992.

Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul S.M., prin apărător ales, dar fără a-l motiva.

La termenul de judecată din 13 aprilie 2006, procurorul de şedinţă a invocat tardivitatea declarării recursului.

Analizând excepţia invocată, Curtea a apreciat că aceasta este întemeiată.

Potrivit disp. art. 29 alin. 6 din Legea 47/1992, încheierea prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate, poate fi atacată numai cu recurs, la instanţa imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunţare.

Neexercitarea căilor de atac în termenele fixate de lege atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Din verificarea actelor dosarului,  Curtea a constatat că încheierea atacată a fost pronunţată în şedinţă publică, la data de 24 martie 2006, menţionându-se în dispozitivul încheierii că termenul de recurs este de 48 ore de la pronunţare.

Recursul declarat de inculpatul S.M. a fost introdus, conform rezoluţiei existente pe cerere, la data de 29 martie 2006.

Aşa fiind, faţă de cele menţionate, s-a constatat că depunerea recursului de către inculpat s-a făcut cu depăşirea termenului procedural.

Domenii speta

Spete similare