Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prevăzută de art. 287 alin. 1 lit. g Cod penal. Condiţii de existenţă a infracţiunii. Elemente constitutive

Prin sentinţa penală nr. 593 din data de 27.06.2016 a Judecătoriei Dorohoi în baza art. 396 alin. 2 C.p.p., a fost condamnat inculpatul L.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- distrugere, prevăzute şi pedepsite de art. 253 alin.1 C.pen.,  cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinţei.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- nerespectarea hotărârii judecătoreşti, prevăzute şi pedepsite de art. 287 alin.1 lit. g C.pen., cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinţei.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- tulburare de posesie, prevăzute şi pedepsite de art. 256 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinţei.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. 1 C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adaugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 2 luni, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinţei.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C.pen.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen., a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 3 C.pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Muzeului de Ştiinţele Naturii Dorohoi sau a Muzeului „George Enescu” Dorohoi, pe o perioadă de 60 zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. 4 C.pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen.

A fost obligat pe inculpat să delase în favoarea părţii civile în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 218 m.p. teren reprezentat grafic în anexa nr. 3, între punctele 5 - 6 - 7 – 8, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul P.L.T., fila 110 dosar.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma 1017,56 lei, despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 4200 lei cheltuieli judiciare, potrivit decontului depus la dosar, iar statului suma de 600 lei cu acelaşi titlu.

Pentru a dispune astfel instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul  Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, înregistrat la prima instanţă sub nr. 3458/222/2015 din 21.09.2015 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul L.G. pentru săvârşirea infracţiunilor infracţiunilor de distrugere faptă prev.şi ped. de art. 253 alin.1 C.pen., nerespectarea hotărârii judecătoreşti prev. şi ped. de art. 287 alin.1 lit.g C.pen. şi tulburare de posesie prev. şi ped. de art. 256 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen., comise prin aceea că la data de 4.04.2015 inculpatul a distrus gardul împrejmuitor al terenului aparţinând persoanei vătămate după care a pătruns pe acest teren, a distrus două magazii din lemn folosite de persoana vătămată pentru depozitarea uneltelor de grădinărit. De la data la care a distrus gardul împrejmuitor şi până în prezent, inculpatul L.G. ocupă şi foloseşte în mod abuziv suprafaţa de 218 m.p. teren, nepermiţându-i persoanei vătămate M.I. să pătrundă pe acel teren şi să-l folosească. De asemenea, prin fapta sa, inculpatul a încălcat disp. sentinţei civile nr. 80/13.01.999 a Judecătoriei Dorohoi, jud. Botoşani prin aceea că a împiedicat persoana vătămată să folosească terenul în litigiu, teren ce era deţinut de către M.I. în baza hotărârii prin care se stabileau liniile de hotar dintre cele două proprietăţi.

Examinând actele şi lucrările de la dosarul cauzei, instanţa de fond a reţinut că în anul 1981 numitul L.G. a cumpărat de la C.E. din mun. Dorohoi, suprafaţa de 1950 m.p. teren.

În anul 1990, numitul M.C. la rândul său a cumpărat de la aceeaşi C.E. suprafaţa de 218 m.p.  teren.

În urma întocmirii actelor de v/c susmenţionate, proprietatea lui L.G.se învecinează în prezent cu proprietatea lui M.C.. După decesul lui M.C. conform certificatului de moştenitor fiul acestuia M.I.a devenit moştenitorul de drept al bunurilor succesorale.

În anul 1998, L.G. a formulat o acţiune civilă în grăniţuire prin care a solicitat să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăţi ca urmare a faptului că încă de pe vremea când tatăl părţii vătămate trăia au apărut unele contradicţii privind hotarul celor două proprietăţi.

Prin sentinţa civilă nr. 80 din 13.01.1999, fila 28 dosar, în urma comparării titlurilor celor două părţi şi a măsurării terenului s-a stabilit  linia de hotar dintre cele două proprietăţi. După rămânerea definitivă a acestei hotărâri aceasta a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc P. D. fiind întocmit procesul verbal nr. 181 din 1999 de faţă fiind ambele părţi însă L.G.a refuzat să semneze acest proces verbal.

Inculpatul a contestat modul cum au fost efectuate măsurătorile celor două proprietăţi, amplasamentul liniei de hotar, fapt pentru care la data de 3.06.1999 executorul judecătoresc P.D. în prezenţa lucrătorilor de poliţie a procedat la remăsurarea suprafeţelor de teren stabilind linia de hotar între cele două proprietăţi (fila 30 dosar) însă nici de această dată, inculpatul L.G. nu a fost de acord cu modul de punere în aplicare a dispoziţiilor sentinţei motiv pentru care a refuzat din nou semnarea procesului verbal.

După stabilirea hotarelor dintre cele două proprietăţi M.I. a procedat la îngrădirea şi împrejmuirea cu gard din ţeavă din fier şi plasă din sârmă împletită.

Până în anul 2015 între cei doi vecini a persistat o stare conflictuală permanentă fapt pentru care inculpatul în perioada 11.04-15.04.2015 profitând de faptul că partea vătămată locuieşte în mun. Iaşi a demontat gardul din plasă de sârmă  iar bunurile rezultate le-a dus pe suprafaţa de teren a numitului M.I. distrugând şi două magazii în mărime de 2,5 x 2,5 metri confecţionate din scândură din brad pe care partea vătămată le folosea la păstrarea unor unelte agricole.

S-a reţinut că în drept, faptele inculpatului L.G., aşa cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de distrugere faptă prev.şi ped. de art. 253 alin.1 C.pen., nerespectarea hotărârii judecătoreşti prev. şi ped. de art. 287 alin.1 lit.g C.pen. şi tulburare de posesie prev. şi ped. de art. 256 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen., texte în baza cărora a fost condamnat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul L.G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, expunând în esenţă că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunilor.

Procedând la soluţionarea apelului prin prisma criticilor formulate de inculpat, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 C.p.p., Curtea a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

În fapt, prin sentinţa civilă nr.80 din 13.01.1999 a Judecătoriei Dorohoi, pronunţată în dosarul nr.3316/1998, a fost admisă acţiunea civilă formulată de inculpatul L.G.şi L.M. în contradictoriu cu pârâtul M.C. şi a fost stabilită linia de hotar dintre proprietăţile părţilor din respectiva cauză iar dispoziţiile acestei sentinţe civile au fost puse în executare prin intermediul unui executor judecătoresc încă din anul 1999.

După decesul lui M.C. , persoana vătămată M.I. a devenit proprietarul imobilului învecinat cu cel al inculpatului L.G., imobil a cărui linie de hotar a fost stabilită prin sentinţa civilă nr.80 din 13.01.1999 a Judecătoriei Dorohoi.

În perioada 01.04.2015 – 15.04.2015, fără a se putea stabili cu exactitate data, inculpatul L.G. a demontat gardul din plasă şi stâlpi metalici dintre proprietatea sa şi a persoanei vătămate, gard montat de către M.I.  Totodată, inculpatul L.G.a distrus două magazii, confecţionate din scândură de brad de dimensiuni 2,5 m x 2,5 m fiecare, aparţinând persoanei vătămate M.I.. După ce a demontat gardul ce delimita imobilul său de al persoanei vătămate, inculpatul L.G. a început să folosească o parte din terenul aparţinând lui M.I. pentru cultivarea de legume şi depozitarea de deşeuri, tulburând astfel liniştita posesie a terenului de către persoana vătămată.

Faţă de aspectele menţionate anterior, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanţă a retinut că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L.G. există în materialitatea lor şi va înlătura ca nesincere afirmaţiile inculpatului apelant în sensul că nu a săvârşit nicio infracţiune.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor săvârşite de către inculpatul L.G., Curtea reţine, contrar punctului de vedere al instanţei de fond, că acestea întrunesc doar elementele constitutive ale infracţiunilor de distrugere, prevăzută şi sancţionată de art.253 alin.1 C.pen., şi de tulburare de posesie, prevăzută şi sancţionată de art.256 alin.1 C.pen.

În ceea ce priveşte reţinerea săvârşirii de către inculpatul apelant L.G. a infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti prevăzute şi sancţionate de art.287 alin.1 lit.g C.pen., contrar concluziilor la care a ajuns instanţa de fond, Curtea constată că pe latura obiectivă lipseşte condiţia premisă pentru existenţa acestei infracţiuni.

Astfel, potrivit art. 287 alin. 1 lit. g C.pen., infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, constă în: „Împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

Aşa cum se poate constata, pentru existenţa infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, în forma menţionată, este necesar ca imobilul să fie deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, aceasta fiind condiţia premisă pe latura obiectivă a infracţiunii, în lipsa acesteia neputându-se realiza celelalte elemente constitutive pe latură obiectivă şi pe latură subiectivă.

Or, aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, hotărârea judecătorească pe care inculpatul nu ar fi respectat-o în cauză este sentinţa civilă nr. 80/13.01.1999 pronunţată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr. 3316/1998, irevocabilă, prin care a fost admisă o acţiune în grăniţuire.

Sentința civilă menţionată nu conferă vreun drept de proprietate persoanei vătămate asupra unei suprafeţe de teren pentru a se putea afirma că aceasta ar deţine imobilul reprezentat de terenul în suprafaţă de 218 mp, în baza acestei hotărâri judecătoreşti invocate.

Astfel, grănițuirea își produce efectele numai în privința delimitării fondurilor vecine, iar instanța de judecată nu se pronunță asupra existenței dreptului de proprietate sau a altui drept real.

Prin urmare, Curtea constată că sentinţa penală nr. 80/13.01.1999 pronunţată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr. 3316/1998, irevocabilă, nu reprezintă o hotărâre constitutivă de drepturi reale asupra terenului menţionat anterior şi nu poate reprezenta condiţia premisă pentru existenţa infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prevăzutăde art. 287 alin. 1 lit. g C.pen.

Aşadar, fapta reţinută în sarcina inculpatului apelant nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prevăzută. de art. 287 alin. 1 lit. g C.pen., lipsa unei hotărâri judecătoreşti în baza căreia persoana vătămată să fi deţinut terenul în discuţie conducând la inexistenţa unei fapte penale concrete, activitatea reclamată în sarcina inculpatului nefiind prevăzută de legea penală.

Având în vedere că prin sentinţa civilă nr.80/1999 a Judecătoriei Dorohoi nu s-a stabilit în sarcina lui M.C. ( autorul persoanei vătămate din prezenta cauză) vreun drept de proprietate în mod greşit prima instanţă a obligat inculpatul L.G. să delase în favoarea părţii civile în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 218 m.p. teren reprezentat grafic în anexa nr. 3, între punctele 5 - 6 - 7 – 8, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul P.L.T.,  în condiţiile în care din actele şi lucrările dosarului rezultă că M.I. avea posesia terenului în cauză şi se impune a fi modificat şi acest aspect al sentinţei apelate,

Faţă de aspectele expuse anterior, în baza art.421 pct.2 lit. a C.p.p., a admis apelul declarat de către inculpatul L.G. împotriva sentinţei penale nr. 593/27.06.2016 a Judecătoriei Dorohoi, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare: a înlăturat din sentinţa apelată menţiunile privitoare la aplicarea dispoziţiilor art.38 alin.1 C.pen., la condamnarea de 3 luni închisoare aplicată inculpatului L.G. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârii judecătoreşti prevăzută de art.287 alin.1 lit.g C.pen. şi de aplicare a pedepselor complementare şi accesorii aferente acestei infracţiuni, în temeiul art. 396 alin. 1, 5 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I N.C.p.p., a achitat pe inculpatul apelant L.G. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prevăzută şi sancţionată de art. 287 alin.1 lit.g C.pen., constatând că fapta nu este prevăzută de legea penală şi a menţinut pedepsele de 1 an închisoare şi de 3 luni închisoare aplicate inculpatului L.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburare de posesie prevăzută de art.256 alin.1 C.pen. şi distrugere prevăzută de art.253 alin.1 C.pen., prin sentinţa penală apelată şi în baza art. 38 alin. 1 C.pen. rap. la art. 39 alin. 1 lit. b) C.pen., a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, la care a adăugat un spor de 1 lună închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute o pedeapsă de 1(unu) an şi 1( una) lună închisoare. 

În baza art.397 alin.3 C.p.p. raportat la art.256 C.p.p. a obligat pe inculpatul apelant L.G. să lase părţii civile M.I. liniştita posesie a suprafeţei de 218 m.p. reprezentată grafic în anexa nr.3 între punctele 5-6-7-8 din raportul de expertiză aflată la fila 110 ds., a înlăturat dispoziţia contrară din sentinţa apelată şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

Domenii speta

Spete similare