Legea nr. 85/2006 rep. Instituirea măsurilor asiguratorii. Obligativitatea fixării unei cauţiuni

•Legea nr. 85/2006 rep. Instituirea măsurilor asiguratorii. Obligativitatea fixării unei cauţiuni

•Înfiinţarea sechestrului asigurator asupra bunurilor aflate în proprietatea persoanelor cu privire la care se cere angajarea răspunderii personale patrimoniale în temeiul prev. art. 138 din Legea nr. 85/2006 rep. Condiţii.

Instituirea măsurii asiguratorii poate fi solicitată în condiţiile prev. de art. 141 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar fixarea unei cauţiuni de 10 % din valoarea pretenţiilor este obligatorie.

În condiţiile în care judecătorul sindic a analizat aplicabilitatea prev. de art. 141 din Legea nr. 85/2006 rep. raportat la art. 591 alin. 2 Cod procedură civilă, dar a omis să pună în discuţie condiţia de admisibilitate şi anume aceea a plăţii unei cauţiuni, se impune casarea cu trimiterea spre rejudecare.

Prin încheierea nr. 1 din 14.01.2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş în dosarul nr. 1267/1371/2007 privind falimentul debitoarei SC. T.L. SRL, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâta J.E. şi s-a dispus înfiinţarea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile ale acesteia, precum şi a popririi asiguratorii ……până la concurenţa întregului pasiv al debitoarei în cuantum de 289.111,81 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a reţinut că, în dosarul de faliment al debitoarei SC. T.L. SRL, lichidatorul desemnat în cauză a formulat, atât cerere de angajare a răspunderii personale a administratorului debitoarei, J.E., iar printr-o cerere distinctă, acesta a solicitat şi instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale acesteia până la concurenţa pretinsului prejudiciu cauzat debitoarei în cuantum total de 289.111,81 lei. În cadrul acestei cereri, lichidatorul a inveterat că există suficiente premize ca pretinsa debitoare a falitei să se sustragă de la eventuala obligaţiei ce i-ar reveni prin înstrăinarea bunurilor. Judecătorul sindic a apreciat că sunt întrunite cerinţele art. 591 alin. 2 Cod procedură civilă.

Împotriva încheierii a formulat recurs pârâta J.E. arătând că aceasta s-a pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor art. 141 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în sensul că, fixarea unei cauţiuni în cuantum de 10% din valoarea pretenţiilor este obligatorie, ceea ce în cauză nu a fost depusă. În altă ordine de idei, se arată că încheierea s-a dat fără citarea părţilor şi fără un minim de material probator care să ateste creanţa sau vreun prejudiciu.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu în raport de dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ., Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 141 alin. 1, odată cu cererea formulată în condiţiile art. 138 alin. 1 sau, după caz, art. 138 alin. 3, administratorul judiciar sau lichidatorul, sau, după caz, comitetul creditorilor, va putea cere judecătorului sindic să instituie măsuri asiguratorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138. Fixarea unei cauţiuni de 10% din valoarea pretenţiilor este obligatorie.

În speţă. Lichidatorul judiciar a introdus cererea de angajare a răspunderii personale a administratorului debitoarei J.E. la data de 12.01.2009 iar printr-o cerere distinctă, acesta a solicitat şi instituirea unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale acesteia. Judecătorul sindic, deşi a făcut o amplă analiză a aplicabilităţii tezei I din articolul de mai sus raportat la dispoziţiile art. 591 alin. 2 din C. pr. civ, incident în cauză, precum şi cu referire la Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, a omis să facă aplicarea tezei a II-a a art. 141 alin. 1. Astfel acesta nu a obligat titularul cererii la plata cauţiunii, cu atât mai mult cu cât, nici nu a fost pusă în discuţie această condiţie obligatorie de admisibilitate a cererii, considerând că simpla introducere a cererii de angajare a răspunderii personale a administratorului este suficientă.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că judecătorul sindic nu a soluţionat fondul cauzei, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 3 şi 5 C. pr. civ., încheierea atacată va

fi casată iar cauza trimisă spre rejudecare pentru ca judecătorul sindic să facă aplicarea tezei a II-a din alin. 1 al art. 141 din Legea nr. 85/2006. Totodată, judecătorul sindic va avea în vedere şi celelalte motive invocate în cererea de recurs.

Domenii speta

Spete similare