Infracţiunea de sustragere de sub sechestru. Condiţia aplicării legale a sechestrului.

Pentru existenţa infracţiunii de sustragere de sub sechestru se cere ca bunul sustras să fi fost legal sechestrat. Inserarea în procesul-verbal că debitoarea a primit bunuri în custodie, deşi aceasta nu se afla la domiciliu, contravine dispoziţiilor legale şi în special art. 419 al. 1,3 Cod procedură civilă.

Prin decizia penală nr.427/2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr.10491/193/2007 s-au respins recursurile declarate de părţile vătămate CI şi RV împotriva deciziei penale nr. 193 A din data de 02.10.2008 pronunţată de Tribunalul Botoşani, în dosar nr. 10491/193/2007, ca nefondate.

Pentru a decide astfel, a reţinut instanţa de recurs că prin plângerea formulată în temeiul art. 2781 Cod procedură penală, petentele CI şi RV au solicitat infirmarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a intimaţilor MA şi MG, adoptată prin rezoluţia nr. 1864/P/2005 din 3 aprilie 2006 a  Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani şi tragerea la  răspundere penală a acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de sustragere de sub sechestru prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal.

Plângerea a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa penală nr. 2016 din 12 septembrie 2006 a Judecătoriei Botoşani.

Împotriva acestei sentinţe, petentele au declarat recurs care a fost admis prin decizia penală nr. 758 R din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Botoşani, a fost casată  sentinţa  şi, rejudecând, s-a admis plângerea petentelor, s-a desfiinţat rezoluţia dată de procuror şi rezoluţia nr. 785/II/2 din 23 mai 2006 a Prim Procurorului Parchetului  de pe lângă Judecătoria Botoşani şi,  în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, s-a trimis cauza primei instanţe pentru soluţionarea în  fond a cauzei.

Judecătoria Botoşani, prin sentinţa penală nr. 1471 din 16 iunie  2008, a dispus achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2  lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a inculpaţilor Miron Anişoara şi Miron Gheorghe.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, pe baza actelor şi lucrărilor de urmărire penală că, prin sentinţa civilă nr. 2647 din 2 martie 2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, inculpata MA a fost obligată la plata sumei de 46.367.844 lei ROL, cu titlu de sultă, către partea  vătămată CI şi 3.967.844 lei ROL cu acelaşi titlu către partea  vătămată DO. Întrucât inculpata nu şi-a achitat datoriile faţă de părţile vătămate, acestea au solicitat executarea silită a sentinţei menţionată.

Drept urmare, la 17 octombrie 2002, executorul judecătoresc s-a deplasat în satul Teodoru, comuna Vorona, judeţul Botoşani, la domiciliul debitoarei MA şi, în prezenţa fiicei acesteia şi a numitei RV, a procedat la aplicarea unui sechestru asigurător pe mai multe bunuri, respectiv : un disc cu 3 grape, un plug, un tractor U 650 M, o platformă pe două roţi şi un porc, în greutate de 120 kg.

Inculpata MA a formulat contestaţie împotriva procesului verbal de sechestru care însă a fost irevocabil respinsă  prin decizia civilă nr. 304 R din 16 septembrie 2004 a Tribunalului Botoşani.

Ulterior, a fost continuată executarea silită de către executorul judecătoresc, stabilindu-se ca bunurile sechestrate să fie vândute la  licitaţie publică la data de 24 februarie 2005.

Cu acea ocazie, s-a constatat că bunurile respective nu se mai aflau la domiciliul inculpaţilor, acesta din urmă susţinând că le-a înstrăinat, situaţie în care, părţile vătămate au formulat plângere penală împotriva inculpaţilor, solicitând condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de sub sechestru.

Prima instanţă a apreciat că rezoluţia dată de procuror, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi inculpaţi, cu motivarea că bunurile asupra cărora s-a aplicat sechestrul sunt exceptate de la indisponibilizare, este corectă, având în vedere bunurile asupra cărora  a fost aplicat acest sechestru.

S-a reţinut că potrivit art. 244 alin. 1  şi 2, sustragerea de sub sechestru are ca situaţie premisă, un sechestru legal aplicat. Or, în speţă, sechestrul a fost aplicat pe bunuri exceptate de la indisponibilizare potrivit art. 407 lit. d Cod procedură penală.

Sentinţa a fost confirmată de Tribunalul Botoşani care prin decizia penală nr. 193 A din 02.10.2008 a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată CI şi RV.

Cele 2 părţi vătămate au declarat recurs criticând hotărârile ca nelegale în sensul că instanţa de rejudecare trebuia să se conformeze hotărârii instanţei de recurs întrucât situaţia de fapt nu s-a schimbat faţă de cea avută la soluţionarea recursului.

S-a mai motivat că s-a comis o eroare gravă cu privire la regimul juridic al bunurilor sechestrate, neexistând nicio probă din care să rezulte că bunurile sechestrate ar fi strict necesare inculpaţilor pentru întreţinerea lor şi a familiei.

Examinând recursurile, curtea a constatat că sunt nefondate.

Astfel, conform art. 244 al. 1 Cod penal infracţiunea de sustragere de sub sechestru constă în sustragerea unui bun care este legal sechestrat, iar alineatul 2 al aceluiaşi articol califică drept agravantă fapta de sustragere comisă de custode.

După cum se observă pentru existenţa acestei infracţiuni se cere drept condiţie principală ca bunul sustras să fi fost legal sechestrat.

Potrivit art. 411, 416 din Codul de procedură civilă când executorul judecătoresc procedează la sechestrarea unor bunuri mobile urmăribile, el are obligaţia de a întocmi un proces verbal care să cuprindă în mod obligatoriu unele date. Art. 417 Cod procedură civilă arată că procesul verbal trebuie semnat de persoanele care au fost de faţă la sechestrare, iar în ipoteza desemnării unui custode acesta semnează obligatoriu şi el cu menţiunea de primire a bunurilor în păstrare, fiindu-i şi lui înmânat un exemplar al înscrisului.

Art. 419 al. 1, 3 Cod procedură civilă prevede că bunurile sechestrate se lasă cu acordul creditorului, în custodia debitorului, dar dacă debitorul refuză să primească în custodie bunurile sau nu este prezent la aplicarea sechestrului, executorul judecătoresc dă în păstrare bunurile sechestrate unui custode numit cu precădere dintre alte peroane desemnate de creditor.

Deşi art. 244 Cod penal pentru existenţa infracţiunii de sustragere de sub sechestru impune condiţia aplicării legale a sechestrului, analizând probatoriul administrat în prezenta cauză, instanţa de recurs constată că nu este îndeplinită această condiţie, lipsind astfel unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă.

Din conţinutul procesului – verbal de aplicare a sechestrului rezultă că la data de 17.10.2002, în executarea silită a sentinţei civile nr. 2647/02.03.2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, executorul judecătoresc s-a deplasat la domiciliul debitoarei MA, şi doar în prezenţa fiicei acesteia pe nume MM şi a creditoarei RV a procedat la aplicarea unui sechestru asigurător pe următoarele bunuri : un disc cu 3 grape, un plug, un tractor U 650 şi o platformă pe două roţi  şi un porc în greutate de 120 kg. Deşi procesul verbal de aplicare a sechestrului evidenţiază că debitoarea MA nu se află la domiciliu, că sechestrul a fost aplicat doar în prezenţa fiicei acesteia pe nume MM care a refuzat să semneze, totuşi executorul judecătoresc a inserat în procesul verbal că toate bunurile sechestrate au fost predate în custodie lui MA căreia i-a pus în vedere rigorile legii în caz de înstrăinare.

Ori, din moment ce procesul verbal s-a întocmit doar în prezenţa fiicei debitoarei şi a creditoarei RV, lăsarea bunurilor în custodia debitoarei MA care nu era prezentă, este nelegală. În lipsa debitoarei, executorul judecătoresc trebuia să se conformeze prevederilor art. 419 al. 1, 3 Cod procedură civilă, anterior menţionate, în sensul de a numi custode o altă persoană cu precădere dintre cele desemnate de creditor, care să semneze în procesul verbal de aplicare a sechestrului de primire a bunurilor spre păstrare, să i se înmâneze şi custodelui un exemplar al procesului-verbal, prevederi care  însă nu au fost respectate de către executorul judecătoresc.

 În aceste împrejurări, şi cu motivarea arătată, sechestrul în cauză este nelegal aplicat.

Domenii speta

Spete similare