Sechestru asigurător. Necercetarea cererii modificatoare.

 Sechestru asigurător. Necercetarea cererii modificatoare.

Neindicarea pârâţilor în dispozitivul sentinţei atacate apare într-o strânsă legătură cu considerentele hotărârii prin care se reţine că reclamantul a omis să specifice în concret bunurile imobile ale părţilor asupra cărora solicită instituirea sechestrului asigurător.

 -  Articolul 132 Cod procedură civilă şi articolul 312 alin. 5 Cod procedură civilă

 Prin cererea modificatoare formulată în termenul precizat de articolul 132 Cod procedură civilă, reclamantul a indicat expres bunurile imobile aparţinând pârâţilor persoane juridice iar necercetarea pretenţiilor sale coroborată cu omisiunea conceptării de către prima instanţă a societăţilor pârâte în dispozitivul sentinţei recurate atrage incidenţa dispoziţiilor articolului 312 alin.5 Cod procedură civilă care fac de prisos examinarea celorlalte motive de recurs prin care se tinde la modificarea hotărârii tribunalului..

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.2162 din 04.12.2012)

Prin sentinţa civilă nr.10794 din 04.09.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă în dosarul nr.29211/3/2012 s-a respins cererea privind instituirea unui sechestru asigurător  formulată de reclamantul C R în contradictoriu cu pârâţii P D O, D I, M T, G F, S C, B S şi C V.

Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că pentru admisibilitatea cererii legea impune condiţia existenţei unei creanţe "constatată prin act scris şi exigibilă" (alin.1) şi a acţiunii asupra fondului sau în cazul în care creanţa nu este exigibilă, să fie probat "pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea" (alin.3).

În speţă, creditorul invocă o creanţă care nu este, însă, constatată prin act scris şi fără a fi exigibilă. Susţinerile din cerere că această creanţă îşi are originea în antecontractele de vânzare-cumpărare şi că acestea sunt "actele scrise" în sensul art.591(1) Cod procedură civilă neputând fi primite.

De altfel, nu s-a probat nici exigibilitatea creanţei, ca şi pericolul sărăcirii patrimoniului debitorului, ba din contră, rezultă că "debitorii" pârâţi au depus unele sume la executorul judecătoresc, aflate în depozit la CEC B, pe care, însă, reclamantul a refuzat să le ridice.

Pe de altă parte, în cerere nu s-a optat pentru varianta din art.591 alin.2 Cod procedură civilă şi nu s-a depus "odată cu cererea de sechestru, o cauţiune egală cu jumătate din valoarea reclamată ".

 În sfârşit, în acord cu doctrina şi jurisprudenţa constantă în materie, se constată că obiectul cererii de sechestru este generic şi poartă asupra întregului patrimoniu al G S.A., prin formularea "asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale G S.A., inclusiv acţiunile" ceea ce este inadmisibil şi nu se poate executa cu respectarea dispoziţiilor art.593 Cod procedură civilă.

  Natura sechestrului asigurător se poate institui şi executa numai asupra unor bunuri individual determinate, iar în cazul celor imobile "se va înscrie de îndată în cartea funciară" (art.593 alin.3 Cod procedură civilă) şi cu privire la cele mobile "numai în măsura necesară realizării creanţei".

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul care solicită admiterea recursului, în principal casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate şi admiterea cererii precizate privind instituirea sechestrului asigurător.

În motivarea recursului se arată că la data de 31.07.2012 a fost depusă o cerere precizatoare prin care s-a lărgit cadrul procesual stabilit iniţial, că au mai fost indicaţi ca pârâţi şi SC I S G şi G G S.A. şi  SC T I S şi P S.A. şi că tot prin cererea precizatoare s-au corectat unele erori strecurate în cererea introductivă, referitoare la sumele pentru care urma să se instituie sechestrul asigurator.

 Deşi în considerentele hotărârii, instanţa fondului aminteşte despre existenta cererii precizatoare, când purcede la analizarea actelor si lucrărilor dosarului, aceasta nu mai reţine cele arătate în cererea precizatoare şi se referă doar la înscrisurile depuse iniţial, nu şi la cele anexate cererii precizatoare.

 Mai mult decât atât, nici în dispozitivul hotărârii, instanţa de fond nu pronunţa hotărârea în contradictoriu cu toţi pârâţii indicaţi în cererea precizatoare.

În continuare sunt analizate condiţiile de admisibilitate ale cererii de instituire sechestru asigurător şi se susţine că sumele pretins datorate de către pârâţi sunt constatate prin înscrisuri, respectiv, ordine de plată, fiind dovedit inclusiv pericolul sărăciei patrimoniului debitorilor .

S-au depus înscrisuri la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu sentinţa atacată şi motivele de recurs invocate, examinând cauza şi sub toate aspectele potrivit cu articolul 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat şi urmează să îl admită pentru următoarele considerente:

Potrivit cu dispoziţiile articolului 132 Cod procedură civilă, în data de 31.07.2012 şi anterior primului termen de judecată fixat în dosar, reclamantul a depus prin Serviciul Registratură o cerere modificatoare intitulată "precizatoare" la cererea de instituire sechestru asigurător prin care a lărgit cadrul procesual în sensul indicării unor noi pârâţi, persoane juridice şi prin care a indicat mai multe bunuri imobile asupra cărora solicită a se institui sechestrul asigurător.

Mai reţine că pârâţii P D O, D I, M T, G F C G  au depus întâmpinare prin care au invocat mai multe excepţii şi că la momentul soluţionării pricinii nu au fost avute în vedere cererea modificatoare a reclamantului or toate argumentele părţilor implicate în proces.

Astfel,  neindicarea pârâţilor SC I S G şi G G S.A. şi SC T I S şi P S.A. în dispozitivul sentinţei atacate apare într-o strânsă legătură cu considerentele hotărârii prin care se reţine că reclamantul a omis să specifice în concret bunurile imobile asupra cărora solicită instituirea sechestrului asigurător.

Aşa cum s-a menţionat mai sus, prin cererea modificatoare formulată în termenul precizat de articolul 132 Cod procedură civilă, reclamantul a indicat expres bunurile imobile aparţinând pârâţilor persoane juridice iar necercetarea pretenţiilor sale coroborată cu omisiunea conceptării de către prima instanţă a societăţilor pârâte în dispozitivul sentinţei recurate atrage incidenţa dispoziţiilor articolului 312 alin.5 Cod procedură civilă care fac de prisos examinarea celorlalte motive de recurs prin care se tinde la modificarea hotărârii tribunalului.

Faţă de cele expuse, având în vedere dispoziţiile legale invocate, Curtea  a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare