Anulare contract vânzare-cumpărare

La ordine fiind soluţionarea recursurilor declarate de pârâţii M V , M V, şi L D A , L C I, împotriva sentinţei civile nr.315/14.10.2005 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.196/F/2002, în contradictoriu cu intimaţii S.C. V T SRL FOCŞANI, D.G.F.P. VRANCEA,  B.R.D. -SUCURSALA VRANCEA,  A.V.A.S. BUCUREŞTI,  PRIMĂRIA MUNICIPIULUI  FOCŞANI, C.U.P. RA FOCŞANI, S.C. D SRL GALAŢI, H E şi  O.R.C.  - TRIBUNALUL VRANCEA, având ca obiect anulare contract vânzare – cumpărare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică răspunde recurenta pârâtă M V personal , av. B I pentru recurenţii pârâţi L D A şi L C I , intimata DGFP Vrancea prin consilier juridic A D şi  pentru intimata debitoare SC V T SRL prin lichidator  SC C SRL Focşani, răspunde av. S.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt motivate şi timbrate corespunzător, cu câte 18,3 lei RON taxă judiciară de timbru şi câte 1500 lei timbru judiciar, după care;

Apărătorul intimatei debitoare , av.S depune întâmpinare , înmânând şi celorlalte părţi prezente copie de pe aceasta.

Apărătorul recurenţilor pârâţi L D A şi L C depune acte cu opis înmânând şi recurentei prezente un exemplar.

Recurenta depune un set de acte constând în hotărâri judecătoreşti şi solicită termen pentru a lua cunoştinţă despre conţinutul întâmpinării şi a actelor primite astăzi.

Curtea, faţă de cererea recurentei, lasă cauza la a doua strigare acordând recurentei posibilitatea studierii actelor depuse astăzi la dosar.

La a doua strigare a cauzei răspund aceleaşi părţi care au fost prezente la prima strigare a cauzei.

Avocat S pentru intimata debitoare învederează că, la studierea dosarului instanţei a constatat că nu au fost înaintate toate actele din dosarul de lichidare şi cu încuviinţarea instanţei le depune în copie, la acest moment.

Reprezentantul intimatei DGFP Vrancea, faţă de actele depuse, precizează că are cunoştinţă de conţinutul acestora , astfel că , la acest termen consideră că se pot pune concluzii.

Recurenta pârâtă prezentă expune şi oral motivele de recurs depuse în scris la dosar precizând că în cauză este vorba de un contract de vânzare - cumpărare în care ambele părţi sunt persoane fizice şi nu o persoană fizică şi o societate.

Invocă excepţia necompetenţei materiale a instanţei comerciale, apreciind că, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de drept civil.

 Mai arată că la data când s-a făcut vânzarea acestui imobil către adjudecatar H E , nu cunoşteau patrimoniul societăţii, iar  înstrăinarea imobilului s-a făcut cu 2 luni înainte de a i se comunica hotărârea de lichidare. În atare situaţie susţine că la data înstrăinării imobilului actul de proprietate era în vigoare, aspect dovedit şi cu certificatul de sarcini eliberat de Cartea Funciară. Susţine că lichidatorul cunoştea la acel moment toate sarcinile ce grevau imobilul , iar vânzarea s-a efectuat în cadru legal, toate actele existente erau la vedere. Solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi depune concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la pronunţare.

Apărătorul recurenţilor L D A şi L C apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală şi netemeinică pe excepţia de necompetenţă materială, apreciind că acţiunea de anulare act vânzare cumpărare este de competenţa Judecătoriei Focşani şi nu a judecătorului sindic. În atare situaţie apreciază ca fiind nule toate actele de procedură efectuate în cauză.

Pe fond, din actele depuse astăzi , respectiv extrasul de la Cartea Funciară şi alte acte, rezultă că imobilul a fost  cumpărat cu credit bancar iar, cu diligenţe minime, judecătorul sindic ar fi putut constata că actul de proprietate al vânzătorilor nu era valabil, întrucât fusese anulat.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la Judecătoria Focşani, competentă să judece cauza, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului şi pe fond , respingerea cererilor.

Întrebată fiind de instanţă, la cererea apărătorului lichidatorului judiciar , recurenta prezentă a precizat că în prezent locuieşte în imobilul în litigiu, plătind chirie soţilor L.

Lichidator judiciar, prin av. S , pe excepţia necompetenţei susţine că instanţa de lichidări este competentă să judece cauza. Depune şi practică judiciară în acest sens.

Pe fond, solicită a se constata că la fila 12 – dosar fond exista adresa lichidatorului prin care solicita să i se confirme interdicţia de înstrăinare a imobilului, aspect despre care a luat la cunoştinţă la 10.02.2005. În atare situaţie nu mai era necesar ca în martie 2005  să se mai menţioneze această interdicţie. Pentru cele expuse, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Reprezentantul intimatei DGFP Vrancea consideră că în mod temeinic şi legal judecătorul sindic a stabilit  că imobilul aparţine SC V T SRL. Apreciază că imobilul a fost înstrăinat în mod fraudulos, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Examinând actele şi lucrările  dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr.196/F/2002 din 11 aprilie 2005  la Tribunalul Vrancea,  DGFP VRANCEA, în  calitate de creditor,  a  solicitat anularea  contractului  de  vânzare cumpărare autentificat  sub  nr.232 din  18 martie 2005 la  BNP C N prin  care a fost  înstrăinat imobilul proprietatea debitoarei SC V T  SRL  de către M V  şi M V către  L D A şi L C.

Prin cererea înregistrată la  acelaşi număr din  25  martie 2005,  lichidatorul  judiciar desemnat în cauză  a solicitat de  asemenea în contradictoriu cu M  V  şi M V, pe de o parte şi L  D A  şi  L  C, pe de  altă  parte,  anularea  contractului de vânzare  cumpărare autentificat sub nr.232/18 martie 2005 la BNP C N, încheiat  între aceştia,  restituirea către  debitoarea SC V T SRL Focşani a  bunului imobil  teren şi construcţie situate  în Focşani,  şi autentificarea  vânzării imobilului situat în Focşani efectuată de către  lichidatorul judiciar către adjudecatara H E.

În motivarea celor două cereri,  se arată  că  în fapt, imobilul înstrăinat aparţine debitoarei SC  V T SRL, că  ulterior  trecerii la  faliment, M  V şi M  V ,  în  baza  unei sentinţe nedefinitive prin care erau declaraţi proprietarii  imobilului şi care în mod  nelegal a  fost intabulată ,  prin contractul de  vânzare cumpărare autentificat sub nr.232/18.03.2005 au înstrăinat imobilul,  contract care este însă lovit  de nulitate. Atât creditoarea  cât  şi societatea debitoare prin  lichidator judiciar solicită  admiterea  cererilor, anularea  contractului de  vânzare cumpărare şi  repunerea  părţilor în situaţia  anterioară,  precum şi autentificarea vânzării bunului  către  adjudecatara H E.

Pârâţii, prin întâmpinarea depusă la dosar  au invocat în  principal,  necompetenţa  materială a judecătorului sindic  de a soluţiona cererile de  anulare, iar pe  fondul cauzei respingerea acestora,  motivat  de faptul că  sunt persoane de bună credinţă şi că  au încheiat actul de vânzare cumpărare  determinaţi de faptul că  reclamanţii sunt proprietarii imobilului, aşa cum rezultă din extrasul  de  carte funciară  şi din  actele de proprietate.

Excepţia  necompetenţei materiale a fost  soluţionată prin sentinţa civilă  nr.193 din 8 iunie 2005, rămasă  irevocabilă.

Prin sentinţa civilă nr.2972 din 10 septembrie 2004 a Judecătoriei Focşani,  judecătorul  sindic  a  fost sesizat  şi cu soluţionarea contestaţiei la executare formulată de M V împotriva actelor de executare întocmite de lichidatorul judiciar  asupra imobilului situat în Focşani  imobil care este proprietatea  sa  şi  nu a debitoarei.

În  fine,  la  data  de 2 septembrie 2004, M V  a formulat şi cerere de intervenţie  în nume propriu, solicitând a  se lua act,  în baza sentinţei civile nr.4731/16  decembrie 2003 a  Judecătoriei Focşani că imobilul  este proprietatea sa  şi  nu a debitoarei  SC V T SRL Focşani.

Judecătorul sindic, prin sentinţa civilă nr.315/14.10.2005, a admis cererile  de anulare formulate de lichidatorul  judiciar SC C SRL Focşani şi creditoarea DGFP Vrancea.

A  anulat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.232/18.03.2005 de BNP C N şi a  dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul  restituirii către debitoarea  SC V T  SRL Focşani a imobilului compus din teren şi casă de locuit, situat în Focşani.

A respins ca neîntemeiată cererea  de intervenţie în nume propriu, formulată de M V.

A respins ca neîntemeiată, contestaţia la executare,  formulată de  M V.

A  hotărât ca judecătorul  sindic să se pronunţe  asupra capătului de cerere privind autentificarea vânzării imobilului către adjudecatara H E, după  rămânerea irevocabilă, a hotărârii de faţă.

Pentru a hotărî astfel,  a reţinut că prin sentinţa civilă  nr.24/22.01.2003 s-a dispus deschiderea procedurii  reorganizării judiciare şi a  falimentului  împotriva debitoarei SC V T SRL, iar prin sentinţa civilă  nr.168/1  iulie  2003 s-a  dispus intrarea în faliment.

Deşi cunoşteau această împrejurare, M V, asociat şi administrator al societăţii debitoare  şi M V,  creditoare a aceleiaşi societăţi,  au formulat  o acţiune  în constatare  în contradictoriu cu SC  V T SRL, fără a  arăta că pârâta  este  în  faliment.  Prin sentinţa civilă nr.4731/16.12.2003 a Judecătoriei Focşani  s-a  constatat perfectă vânzarea cumpărarea  încheiată de părţi, având  ca obiect imobilul  din Focşani.

Prin decizia civilă  nr.191/A din  11 martie  2003 a Curţii  de Apel Galaţi, s-a anulat sentinţa civilă susarătată,  iar  prin decizia  civilă nr.501/A/15  aprilie 2005 s-a respins ca nefondată acţiunea în  constatare  perfectă vânzare cumpărare.

În pofida  anulării sentinţei civile  ce reprezenta titlul de  proprietate  al celor doi, la  data de  18 martie 2005, M V  şi M V au înstrăinat  imobilul în litigiu către L D A  şi Lr C  I.

A  reţinut judecătorul sindic că, urmare  desfiinţării titlului  vânzătorilor,  sunt  desfiinţate şi drepturile  pe care  aceştia le-au constituit în  favoarea terţilor.

Mai mult,  terţii  L A şi L C , cu diligenţe minime, dacă  ar fi verificat titlul vânzătorilor, ar  fi constatat că acesta nu mai era  în fiinţă.

De asemenea,  actul este lovit de nulitate absolută,  fiind  încheiat în frauda legii,  în scopul  de a-l scoate din patrimoniul  societăţii falite, în dauna creditorilor acesteia.

Î m p o  t r i v a acestei hotărâri,  în  termen legal  au declarat  recurs atât pârâţii M V  şi M V, cât şi pârâţii L D A şi L C,  înregistrat sub nr.2754/2005  pe rolul Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi  fluvială.

Recurenţii M V  şi M V au criticat sentinţa recurată sub aspectul  nelegalităţii,  pentru următoarele motive:

În mod greşit, judecătorul sindic prin sentinţa civilă  nr.193/8.06.2005, a respins excepţia de necompetenţă  materială a judecătorului sindic.

Astfel, disp.art.9  din Legea  nr.64/1995 republicată se referă doar la actele  încheiate de administrator  privind  bunurile societăţii debitoare,  nu la actele  juridice încheiate de  persoane  fizice.

De  asemenea, în mod greşit  s-a reţinut incidenţa disp.art.11  alin.1 pct.e, întrucât judecătorul  sindic nu are competenţa de soluţionare a oricăror cereri privind dreptul de proprietate asupra unor bunuri din averea  debitoarei.

Pe fondul cauzei, a susţinut că,  la data perfectării actului de vânzare cumpărare, sentinţa civilă nr.4731/16.12.2003 a Judecătoriei  Focşani era definitivă şi irevocabilă şi s-a  bazat pe clauza cuprinsă în procesul verbal  din 14.02.2002. De asemenea,  judecătorul  sindic a  ignorat faptul că,  din  anul 2000 toate taxele  şi impozitele aferente imobilului au fost plătite  de pârâţii M.

De asemenea, pârâţii L D şi  L C I au fost  cumpărători de bună  credinţă,  de  vreme ce actul  s-a  bazat pe extrasul de carte  funciară  nr.6819/18.03.2005  şi certificatul fiscal  nr.838/16.03.2005.

Pârâţii L A şi L  C,  au criticat sentinţa  recurată sub  următoarele aspecte:

În  primul rând, judecătorul sindic  a încălcat competenţa materială  a altei instanţe  (instanţa civilă) de vreme  ce  potrivit art.11  lit.e  coroborat  cu art.29 lit.c, art.60 şi art.61 alin.1 din Legea nr.64/1995  republicată, lichidatorul poate  solicita doar anularea actelor frauduloase  încheiate de debitoare.  Or, actul nu a  fost  perfectat  de societatea debitoare,  ci de persoane fizice.

Pe  fondul cauzei,  au susţinut că au fost cumpărători de bună credinţă,  de vreme  ce  vânzătorii figurau ca  proprietari  ai imobilului în  cartea funciară.

Or,  potrivit art.27 din  Legea nr.7/1996, înscrierile  în cartea  funciară devin opozabile faţă de  terţi  de la  data înregistrării cererii. Cumpărătorii nu au cunoscut faptul că, cu o săptămână înaintea vânzării,  hotărârea judecătorească ce  constituia titlul vânzătorilor fusese anulată. Buna credinţă a recurenţilor, care,  de altfel se  prezumă, până la proba  contrarie, rezultă şi din faptul că pentru a plăti  preţul au contractat un împrumut de la Banca Transilvania.

Ca atare,  au solicitat că  se constate că, în speţă, caducitatea  titlului de  proprietate al  transmiţătorului cu titlu  oneros nu este de natură să  atragă caducitatea  actului în  ce  îl priveşte pe  terţul achizitor, câtă vreme a fost de bună credinţă.

În dovedirea recursului,  pârâţii L D A şi L C s-au folosit  de proba  cu înscrisuri: copia sentinţei civile  nr.4371/16.12.2003 a Judecătoriei  Focşani, certificatul de urbanism nr.231/2.03.2005, certificatul fiscal nr.6728/16.03.2005,  extras de carte funciară nr.1414/18.03.2005, contract de vânzare  cumpărare,  copia  încheierii nr.6858/18.03.2005,  privind intabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor.

În combaterea recursului,  debitoarea SC  V T SRL,  prin lichidator  judiciar, s-a  folosit de  proba cu înscrisuri,  copia  sentinţei  civile  nr.57/11 martie 2004, pronunţată  de judecătorul  sindic în dosarul nr.196/F/2002 al Tribunalului Vrancea, copia deciziei civile nr.391/A/11 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, raport de expertiză tehnică judiciară,  proces verbal de adjudecare la licitaţie publică  din 16.07.2004, tabelul definitiv consolidat al creanţelor,  publicaţii de vânzare din 7.06.2004, copia sentinţei civile  nr.3523/10.11.2005  a Judecătoriei Focşani.

Recursurile  sunt n e f  o n d a t  e,  pentru considerentele  ce se vor arăta în continuare:

În ce priveşte încălcarea de către judecătorul sindic a competenţei materiale a altei instanţe (a instanţei civile), reţine  că la data  perfectării actului a  cărui anulare s-a  solicitat  , imobilul în litigiu făcea parte în mod indubitabil  din averea  debitoarei falite.  Astfel,  sentinţa  civilă nr.4731/16.12.2003 a Judecătoriei Focşani ce constituia pretinsul titlu al  vânzătorilor  la data de 18.03.2005 (data vânzării) fusese deja anulată prin  decizia civilă nr.391/A din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.

În speţă,  sunt prin urmare  aplicabile disp.art.49 alin.1 din Legea nr.64/1995 republicată,  potrivit cărora în afară de cazurile  prevăzute de lege sau de cele  autorizate de judecătorul sindic,  toate actele efectuate de debitor după deschiderea procedurii  sunt nule.

Atribuţiile prevăzute de art.11 din  Legea nr.64/1995 republicată, pentru judecătorul sindic,  au caracter  exemplificativ şi nu exhaustiv, fapt ce rezultă din sintagma „principalele  atribuţii”.  Dacă  legea stabileşte  că judecătorul sindic  are competenţa de a soluţiona  acţiunile  introduse de administrator sau lichidator  pentru anularea unor  transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii, cu atât mai mult  anularea acestor  transferuri, efectuate după deschiderea procedurii cad în sarcina  judecătorului sindic.  De precizat că textul de lege face referire  la  diminuarea patrimoniului societăţii  aflate  în insolvenţă, fără a impune ca actul de înstrăinare să fie  semnat  de înstrăinător, în calitate de reprezentant al debitoarei  în insolvenţă sau în  nume  propriu  (ca în prezenta speţă). Important este faptul că înstrăinarea  de bunuri ale  debitorului,  după deschiderea procedurii  insolvenţei,  sunt efectuate în scopul sustragerii acestora de la aplicarea  procedurii  cu consecinţa fraudării creditorilor.

Cât priveşte buna credinţă a cumpărătorilor, faţă de care operează regula de drept potrivit căreia nevalabilitatea titlului vânzătorilor  nu atrage şi  nulitatea titlului subachizitorului  cu titlu oneros, reţine  că această regulă nu se aplică în materia specială a procedurii  insolvenţei.

Astfel, chiar  dacă am aprecia că pârâţii L au avut convingerea că imobilul aparţine  vânzătorilor M  pe baza înscrierilor din cartea funciară (art.27 din  Legea nr.7/1996), deşi în raport de alte elemente (faptul că imobilul a făcut obiectul unei vânzări la licitaţie, în cadrul procedurii insolvenţei, în cadrul căreia s-au publicat anunţuri de  vânzare în publicaţii locale, încă  din anul 2004 – filele 71-72 şi 87 din dosar  sau împrejurarea că vânzătorii locuiesc  încă în imobil - a  se vedea consemnările din încheierea  din 13.01.2006), această  bună credinţă este  discutabilă, este o împrejurare lipsită de relevanţă.

Din coroborarea disp.art.49 alin.1 şi art.50  alin.1 şi 2 din Legea nr.64/1995, republicată,  rezultă cu prisosinţă că actele încheiate de  debitor după deschiderea procedurii, deci  după ridicarea  dreptului de administrare şi dispoziţie al foştilor reprezentanţi ai debitoarei  - persoană  juridică sunt nule de drept, fără ca legea să proteguiască  pe  terţii contractanţi  de  bună  credinţă. Astfel, potrivit  art.48 alin.3  , prejudiciile suferite de terţii de bună credinţă vor fi reparate de  persoanele care  au încheiat actele  fără a  fi atinsă averea debitorului.  Or, neatingerea averii debitorului conduce  la concluzia că pârâţii cumpărători nu se pot apăra,  invocându-şi buna credinţă, cu  consecinţa păstrării titlului de proprietate,  în  dauna  creditorilor.

Prin urmare, regula instituită  de doctrină şi  practică pe  considerente de echitate şi utilitate socială, nu-şi găseşte aplicabilitate  în această materie, ce ocroteşte interesul  colectiv al creditorilor.

Faţă  de considerentele  ce preced, potrivit art.312 alin.1 c.pr.civ. va  respinge  cele  două  recursuri ca nefondate.

R E S P I N G E recursurile declarate  de pârâţii M V , M V, L D A , L C I, a, împotriva sentinţei civile nr.315/14.10.2005 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.196/F/2002, ca fiind nefondate.

I r e v o c a b i l ă.

Domenii speta

Spete similare