Admisibilitate în contextul în care instanţa de fond depăşeşte cadrul legal prevăzut de art. 300 Cod de procedură penală

Prin sentinţa penală 39 din 28 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Harghita  s-a dispus în baza art. 300 alin.2 cod procedură penală restituirea cauzei referitoare la inculpata K.G. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Târgu Mureş , în vederea refacerii actului de sesizare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita pentru nelegalitate.

 În motivele exprimate în scris recurentul a arătat că reţinerea instanţei de fond referitoare la neregularitatea actului de sesizare raportată la măsurile asiguratorii ce se impuneau a fi luate pe parcursul urmăririi penale ,este neîntemeiată , acest aspect neîntrunind condiţiile cerute de prevederile art. 300 cod procedură penală referitoare la sesizarea nelegală a instanţei  ceea ce ar conduce la aplicarea aliniatului 2 al articolului invocat.

Instanţa de control legal sesizată a reţinut următoarele :

La data de 11 decembrie 2007 Tribunalul Harghita a fost sesizat cu judecarea inculpatei K.G. trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – serviciul Teritorial Târgu Mureş, pentru săvârşirea infracţiunilor  de contrabandă cu droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin.1 şi 2 din Legea 143/2000 şi trafic de droguri de mare risc prevăzută  de art. 2 alin.1 şi 2 din Legea 143/2000.

Fără a detalia starea de fapt expusă în actul de inculpare şi nici elementele definitorii referitoare la încadrarea în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpatei, instanţa de control a reţinut că la primul termen de judecată , instanţa de fond a fost chemată să soluţioneze o cerere depusă de inculpată prin care se solicita restituirea autoturismului marca Volvo de culoare gri metalizat deoarece este proprietatea soţului său E.D.

Instanţa de fond unind cererea inculpatei cu obligaţia de a se pronunţa potrivit cerinţelor art. 300 Cod procedură penală a constatat că în actul de sesizare al instanţei, respectiv rechizitoriul din 6 decembrie 2007, procurorul nu s-a pronunţat cu privire la menţinerea sau revocarea măsurii asigurătorii potrivit art. 267 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 118 alin. 1 lit. b Cod procedură penală. Mai mult organul de urmărire penală nu a efectuat nici un act de cercetare cu privire la proprietarul autoturismului Volvo sau scopul folosirii acestui autoturism de către inculpată.

Recursul declarat în cauză a fost întemeiat.

Astfel, verificarea  regularităţii actului de sesizare înseamnă obligaţia instanţei de a stabili, din oficiu, modul de sesizare a instanţei, respectiv respectarea prevederilor art. 263-264 Cod procedură penală.

Regularitatea actului de sesizare desemnează condiţiile de fond şi formă de a căror respectare depinde legala sesizare şi investire a instanţei de a dezlega conflictul de drept litigios, deci aspecte de fond şi formă referitoare la înscrisul prin care instanţa este investită.

În acest context modul în care s-au luat ori nu s-au luat de către organul de urmărire penală diferite măsuri procesuale ori modul în care s-au administrat probele nu sunt aspecte care vizează regularitatea actului de sesizare.

În speţa de faţă actul de sesizare al instanţei cuprinde toate elementele prevăzute de art. 263 Cod procedură penală şi anume fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală (numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate) încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, dispoziţii privind oportunitatea luării unor măsuri preventive şi dispoziţia de trimitere în judecată. În plus conform art. 264 Cod procedură penală actul respectiv a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul şef serviciu.

Constatând că instanţa de fond prin unirea unei cereri adiacente cu obligaţia cuprinsă în art. 300 Cod procedură penală a făcut în mod greşit aplicarea prevederilor art. 300 alin. 2 Cod procedură penală , pronunţându-se nu cu privire la îndatoririle ce-i reveneau în baza art. 300 alin. 1 Cod procedură penală ci cu privire la o măsură asiguratorie, a încălcat prevederile legale cuprinse în articolul invocat, instanţa de control a admis recursul declarat şi a dispus continuarea judecării cauzei referitoare la inculpata K.G. de către Tribunalul Harghita.

Domenii speta

Spete similare