Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora

R O M A N I A

TRIBUNALUL BRASOV

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR.

Sedinta publica din data de decembrie 2009

Cu participarea procurorului xxxxx, din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov

Pentru astazi fiind amanata pronuntarea solutionarii cauzei civile de fata privind solutionarea cererii formulata de  reclamantul , in contradictoriu cu paratul STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin D.G.F.P. Brasov, avand ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.

La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa partilor.

Procedura de citare este legal indeplinita.

Dezbaterile in cauza de fata au avut loc in sedinta publica din , cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanta,  din lipsa de timp pentru deliberare, in temeiul dispozitiilor art. 260 alin. (1) Cod procedura civila, a amanat pronuntarea pentru prezentul termen de judecata.

Instanta, in aceeasi compunere, in urma deliberarii, a pronuntat sentinta de mai jos.

T R I B U N A L U L,

Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. de mai sus, reclamantul a chemat in judecata pe paratul STATUL ROMAN prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate caracterul politic al condamnarii pronuntate prin sentinta penala nr. a Tribunalului Militar Cluj, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de neprezentare la incorporare, care a fost executata prin munca corectionala, timp de 1 an si 5 luni, sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 45.000 euro (echivalent in lei), cu titlul de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca infractiunea pentru care a fost condamnat are un vadit caracter politic, intrucat condamnarea a fost consecinta faptului ca reclamantul a facut si face parte si in prezent din cultul religios „  ”, iar convingerea sa religioasa l-a impiedicat sa puna mana pe arma.

A mai aratat ca aspectul politic-religios al refuzului sau rezida in modul in care a fost tratat pe toata perioada cercetarii si respectiv a executarii pedepsei, in sensul ca infractiunea a fost cercetata de Securitate, pe timpul executarii pedepsei a fost supravegheat de Securitate si de ofiteri de contrainformatii, dosarul i-a fost „insemnat cu rosu”, ca in cazul detinutilor politici, dupa eliberare a avut ingradite toate drepturile civile, iar regimul comunist totalitar nu prevedea o alternativa la executarea pedepsei, desi garanta libertatea de constiinta si la religie, prin Constitutie, tocmai pentru a-i descuraja pe sa isi practice convingerile religioase.

A aratat de asemenea ca a fost terorizat de organele de Militie si Securitate, fiind chemat periodic pentru a da declaratii despre cei care impartaseau aceeasi credinta, fiind considerat „un element dusmanos clasei muncitoare”.

A mai sustinut reclamantul ca, in mod constant, comisia constituita la nivelul Ministerului Justitiei in temeiul O.G. nr. 214/1999 a stabilit caracterul politic al condamnarilor penale al infractiunilor de neprezentare la incorporare, prevazuta de art. 354 Cod penal, si respectiv de insubordonare, prevazuta de art. 503 din Codul de Justitie Militar, toti petentii care s-au adresat acestei comisii obtinand certificatul pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista, care le-a conferit drepturile prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990, drepturi pe care reclamantul nu le-a obtinut, deoarece nu s-a adresat in termen legal acestei comisii.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 1 alin. 3, art. 4 si 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.

In probatiune au fost depuse la dosar copia sus-mentionatei sentinte a Tribunalului Militar Cluj, copia mandatului de executare a pedepsei inchisorii cu obligarea la munca corectionala, alte acte si inscrisuri, au fost audiati martorii Maxim Vasile si Ursu Dumitru.

Cererea este scutita de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009.

Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare, invocand exceptia inadmisibilitatii actiunii, cu motivarea ca aceasta nu se incadreaza in dispozitiile Legii nr. 221/2009, neputandu-se aprecia ca ar fi avut caracter politic condamnarea aplicata reclamantului, deoarece actiunea prevazuta de art. 354 alin. 2 Cod penal nu are caracter politic, nefiind prevazuta in enumerarea strict limitativa de la art. 1 alin. 1 si 2 din lege, neprezentarea la incorporare fiind prevazuta de legea penala in vigoare la data condamnarii, iar aplicarea legii fiind obligatorie pentru toti cetatenii, fara nici o discriminare pe criterii etnice, de limba, religie, avere sau origine sociala.

A mai aratat ca, potrivit prevederilor art. 40 si 52 din Constitutia din 1965 era prevazut ca serviciul militar in randurile fortelor armate era obligatoriu, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, astfel de dispozitii fiind cuprinse si in Legea nr. 14/1972 privind organizarea apararii nationale, exceptiile de la obligativitatea serviciului militar fiind in mod expres si limitativ prevazute de lege, iar reclamantul nu se incadra in vreuna dintre acestea, fiind declarat apt necombatant pentru serviciul militar de catre comisia de incorporare.

Paratul a aratat de asemenea ca legea nu prevedea dispozitii referitoare la neefectuarea serviciului militar pe criterii de apartenenta la o anumita religie sau secta, ceea ce ar fi constituit o discriminare in raport cu ceilalti cetateni romani, contrar prevederilor art. 15 alin. 1, art. 16 si17 din Constitutia din 1965.

Pe de alta parte, a aratat paratul, art. 30 din Constitutie prevede libertatea constiintei, libertatea optiunilor religioase nefiind ingradita, ceea ce nu inseamna ca, datorita convingerilor religioase, ar fi fost exclusa respectarea anumitor obligatii prevazute de lege, pe criterii religioase.

A mai aratat ca Legea nr. 14/1972 a fost abrogata prin Legea nr. 46/1996, abrogata la randul ei prin Legea nr. 446/2006, nici aceste legi necuprinzand texte discriminatorii privind satisfacerea serviciului militar.

A aratat de asemenea ca din motivarea sentintei penale depusa de reclamant rezulta ca acesta a declarat ca refuza sa se prezinte la unitatea militara, intrucat fiind adeptul sectei religioase interzise „  ”, preceptele credintei sale ii interzic sa satisfaca serviciul militar, respectiv sa puna mana pe arma si sa imbrace uniforma militara, astfel ca se poate constata refuzul nemijlocit al reclamantului de a-si indeplini obligatiile legale, precum si ca nu se poate sustine ca aceasta condamnare a avut caracter politic, intrucat, daca ar fi intentionat acest lucru, legiuitorul ar fi consacrat-o in mod expres.

Paratul a mai sustinut ca art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009 nu poate fi aplicat prin extindere, deoarece acest text de lege este conditionat de realizarea scopurilor reglementate de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, ceea ce nu este cazul in speta.

In ceea ce priveste motivarea in fapt a cererii, paratul a aratat ca afirmatiile reclamantului au caracter subiectiv, neputandu-se aprecia ca acesta ar fi fost terorizat prin convocarea la Militie, obligatia sa fiind una legala care decurgea din modul de executare a pedepsei ce i-a fost aplicata.

A mai aratat ca actiunea este inadmisibila si prin prisma prevederilor art. 5 alin. 4 din lege, deoarece reclamantul nu a obtinut nici o hotarare de casare in cauza penala, ca urmare a exercitarii vreunei cai de atac, precum si prin prisma dispozitiilor art. 7 din lege, avand in vedere ca reclamantul nu a fost condamnat pe criteriul apartenentei la un cult religios, ci pentru savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, iar problema libertatii de constiinta si religie nu are legatura cu organizarea si legiferarea modului de efectuare a stagiului militar.

Paratul a aratat de asemenea ca infractiunea pentru care a fost condamnat reclamantul se referea la capacitatea de aparare a tarii, condamnarea neavand caracter politic si neputand fi tratata ca o incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, ori ca o incalcare a drepturilor civile si politice, aceasta fiind pronuntata tocmai ca urmare a conduitei reclamantului, care nu-si poate invoca propria culpa pentru a obtine reparatii banesti, dreptul la despagubire nascandu-se numai daca sunt indeplinite in mod cumulativ toate conditiile raspunderii civile delictuale in persoana paratului, ceea ce nu este cazul in speta.

In fine, paratul a sustinut ca suma solicitata este exagerat de mare si disproportionata, precum si ca reclamantul nu a exercitat nici o cale ordinara sau extraordinara de atac impotriva sentintei prin care a fost condamnat.

Asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii, invocata de parat, instanta s-a pronuntat potrivit celor cuprinse in incheierea de sedinta din data de , respingand aceasta exceptie cu motivarea acolo mentionata.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. a Tribunalului Militar de Mare Unitate Cluj, pronuntata in dos. nr. , reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de neprezentare la incorporare, urmand ca executarea pedepsei sa se efectueze prin munca, fara privare de libertate, la Intreprinderea „, iar pe durata prevazuta de art. 71 Cod penal acesta sa fie lipsit de drepturile prevazute de art. 64 lit. a, b si c Cod penal.

Sentinta a ramas definitiva prin nerecurare, dupa cum rezulta din mentiunile facute pe aceasta.

In baza acestei sentinte a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. (filele 9-10 din dosar).

Potrivit declaratiilor martorilor, audiati la cererea reclamantului, acesta a refuzat incorporarea din motive de constiinta, fiind adept al cultului religios „  ”, iar pe perioada executarii pedepsei si ulterior acesteia a fost convocat periodic la Securitate, pentru a i se verifica situatia.

Martorii au mai aratat ca, ulterior executarii pedepsei, reclamantul a schimbat mai multe locuri de munca, prestand activitati brute, respectiv munca necalificata pe santiere, deoarece acolo verificarile erau mai putin stricte cu privire la persoanele angajate.

Conform declaratiei martorului, reclamantul, absolvent al unei scoli profesionale, nu a reusit sa termine liceul, intrucat nu era membru P.C.R. sau U.T.C., fiind si martor al lui.

Martorii au aratat ca reclamantul a avut dificultati in gasirea unui loc de munca stabil, datorita condamnarii care i se aplicase, precum si ca toti membrii acestui cult religios erau convocati la Securitate, dar in special cei care fusesera condamnati penal.

Art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, invocat de reclamant ca temei al cererii sale, prevede ca, pe langa ipotezele prevazute la alin. 1 si 2, constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic si condamnarea pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, la care face trimitere acest text de lege, prevede ca constituie infractiuni savarsite din motive politice infractiunile care au avut drept scop:

a) exprimarea protestului impotriva dictaturii, cultului personalitatii, terorii comuniste, precum si abuzului de putere din partea celor care au detinut puterea politica;

b) sustinerea sau aplicarea principiilor democratiei si a pluralismului politic;

c) propaganda pentru rasturnarea ordinii sociale pana la 14 decembrie 1989 sau manifestarea impotrivirii fata de aceasta;

c^1) actiunea de impotrivire cu arma si rasturnare prin forta a regimului comunist;

d) respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, recunoasterea si respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale si culturale;

e) inlaturarea masurilor discriminatorii pe motive de nationalitate sau de origine etnica, de limba ori de religie, de apartenenta sau opinie politica, de avere ori de origine sociala.

Spre deosebire de dispozitiile art. 1 alin. 1 si 2 din Legea nr. 221/2009, care prevad in mod expres si limitativ, prin enumerare, ce anume infractiuni pentru care s-a dispus condamnarea persoanelor sunt considerare a fi condamnari de natura politica, alin. 3, invocat de reclamant, cuprinde o reglementare printr-o norma de trimitere, care face referire la anumite scopuri urmarite prin savarsirea infractiunilor respective, si care sunt cele prevazute de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, citat mai sus.

Din analiza acestei reglementari rezulta ca legiuitorul a adoptat criteriul subiectiv pentru a delimita infractiunile politice de cele drept comun, distinctia fiind facuta in raport cu elementele laturii subiective, respectiv mobilul si scopul faptuitorului la momentul savarsirii faptei, in sensul ca, prin mobilul sau imprejurarile savarsirii, o infractiune, aparent de drept comun, capata caracter politic.

Din interpretarea logica si gramaticala a textului art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999 rezulta ca forma de lupta impotriva regimului totalitar presupune o atitudine in mod evident activa, de implicare in rasturnarea regimului comunist sau de contestare a legitimitatii puterii politice din acea perioada.

Infractiunea de neprezentare la incorporare era reglementata in Titlul X al Codului penal – Infractiuni contra capacitatii de aparare a tarii, Capitolul III – Infractiuni savarsite de civili, obiectul juridic al infractiunilor acolo reglementate fiind relatiile sociale referitoare sa capacitatea de aparare a tarii.

In raport cu cele ce preced, nu se poate aprecia ca scopul represiv si sanctionator al acestei reglementari a fost strict determinat de oranduirea comunista si, mai ales, de ratiuni politice, in conditiile in care nu numai Statul Roman, ci si alte state, indiferent de forma de organizare si de ordinea politica au avut sau au reglementari similare, urmarind protejarea suveranitatii statului, fara ca scopul incriminarii unor fapte de aceasta natura sa il constituie protejarea unui anumit regim politic.

Mai mult, obligatia de aparare a tarii era una de natura constitutionala (in aceeasi masura ca si libertatea de constiinta, care era de asemenea prevazuta de Constitutia din 1965), aceasta obligatie fiind prevazuta pentru toti cetatenii si neexistand, asadar, o discriminare pe criterii religioase.

Astfel fiind, executarea serviciului militar obligatoriu nu a tinut strict de regimul comunist, ci de cadrul legal de indeplinire a unei obligatii constitutionale, ceea ce este dovedit si de faptul ca acest cadru a fost mentinut si in perioada post-comunista, pana la reglementarea serviciului militar alternativ si apoi a celui profesionist.

In conditiile prevazute de textul de lege citat mai sus, este necesar a se examina daca si in ce masura fapta savarsita de reclamant a urmarit unul dintre scopurile aratate la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999.

Din declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta cu claritate ca singurul motiv pentru care reclamantul a refuzat sa se prezinte la incorporare a fost acela de constiinta, determinat de convingerile religioase pe care le are in calitate de membru al cultului „  ”, care interzice adeptilor sai sa puna mana pe arma si sa imbrace uniforma militara, nici unul dintre martori nerelevand imprejurari de natura celor prevazute de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, respectiv ca scopul urmarit de reclamant prin savarsirea faptei ar fi fost unul dintre acelea prevazute de acest text de lege, iar reclamantul ar fi avut o atitudine activa in apararea unor drepturi sau principii incalcate de regimul comunist.

De asemenea, faptul ca reclamantul a fost urmarit si supravegheat de organele de Securitate nu inseamna, in mod automat, ca acesta a suferit o condamnare politica, atata vreme cat martorii – membri ai aceluiasi cult religios – au aratat ca toti cei care impartaseau aceeasi credinta erau supravegheati de Securitate, chiar si cei care nu fusesera condamnati penal, in virtutea simplei lor calitati de membri ai acestui cult, catalogat de regimul comunist ca fiind o secta.

Instanta urmeaza a inlatura adresa emisa de Comisia pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista, depusa de reclamant, potrivit cu care aceasta a apreciat caracterul politic al hotararilor judecatoresti in care se mentioneaza ca persoanele care nu s-au prezentat la incorporare, nu s-au supus la incorporare sau nu s-au supus ordinelor superiorilor din motive religioase, ca forma de protest la ingradirea exercitarii dreptului acestora de a-si alege si de a practica in mod liber credinta sau religia si a acordat acestor persoane calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, avand in vedere ca aprecierea prevazuta de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009 este data in mod expres in competenta instantelor judecatoresti, singurele in masura sa aprecieze asupra caracterului politic al condamnarii, independent de opinia respectivei Comisii.

Concluzionand, este de observat si faptul ca, ulterior anului 1990, prezentarea la incorporare a continuat a fi o obligatie legala pentru cetatenii romani, cu exceptiile prevazute de lege, dat fiind ca, prin Legea nr. 46/1996 a fost introdus serviciul utilitar alternativ pentru cetatenii care, din motive religioase, refuza sa indeplineasca serviciul militar sub arme, conform art. 4 alin 1 din acest act normativ, serviciul militar devenind facultativ abia in urma adoptarii Legii nr. 446/2006.

A accepta ideea ca simpla savarsire a infractiunii de neprezentare la incorporare a fost de natura a atrage, prin sine, o condamnare politica, fara ca reclamantul sa dovedeasca faptul ca a desfasurat activitati de natura celor prevazute de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, genereaza cel putin doua consecinte care nu pot fi acceptate, respectiv: pe de o parte, ar insemna ca toate persoanele care au refuzat sa se prezinte la incorporare, indiferent de apartenenta la un cult religios sau atee fiind, indiferent de natura motivelor care le-au determinat sa savarseasca fapta, sa fi savarsit o infractiune politica de natura a atrage o condamnare avand acest caracter, iar pe de alta parte, in conditiile in care serviciul militar a continuat a ramane obligatoriu si dupa data de 22 decembrie 1989, iar neprezentarea la incorporare a continuat a fi incriminata, ar insemna ca toate persoanele care au refuzat sa se prezinte la incorporare, dupa aceasta data, sa fi savarsit infractiuni de natura politica, ceea ce este in mod evident absurd.

In raport cu cele ce preced, actiunea reclamantului apare ca fiind neintemeiata, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, prin trimitere la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, pentru a se considera ca reclamantul a suferit o condamnare cu caracter politic si astfel s-ar impune repararea prejudiciului moral cauzat.

Fata de aceste considerente, in baza textului de lege mentionat mai sus, Tribunalul urmeaza a respinge actiunea civila formulata de reclamantul in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

H O T A R A S T E  :

Respinge actiunea civila formulata de reclamantul , cu domiciliul ales in Bucuresti, str., la sediul Cabinetului de avocat xxxxxx, in contradictoriu cu paratul STATUL ROMAN prin Ministerul Finantelor Publice, cu sediul ales pentru indeplinirea actelor de procedura la D.G.F.P. Brasov.

Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.

6

Domenii speta

Spete similare