Însuşirea bunului găsit. Furt. Asemănări şi deosebiri. Necesitatea probării actului de sustragere al paşaportului aparţinând altei persoane.
C. pen. – art. 216
În lipsa unor probe certe din care să rezulte sustragerea unui paşaport cu care inculpatul s-a legitimat, încadrarea juridică este cea de însuşire a bunului găsit şi nu cea de furt.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, decizia nr. 518 din 4 mai 2006
Curtea de Apel Timişoara a admis recursul parchetului împotriva deciziei penale nr. 73 din 9 februarie 2006 a Tribunalului Arad, pe care a casat-o împreună cu sentinţa Judecătoriei Arad nr. 1586 din 5 septembrie 2005, iar în rejudecare l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de însuşire a bunului găsit, în urma schimbării încadrării juridice din infracţiunea de furt.
Inculpatul s-a legitimat la frontieră cu un paşaport aparţinând altei persoane, pe care susţinea că l-a găsit pe stradă.
Nu se poate reţine infracţiunea de furt deoarece actul de sustragere nu a putut fi dovedit, activitatea de „luare” în raport de cea de „găsire” fiind cea care determină deosebirea dintre furt şi însuşirea bunului găsit.
Judecătoria Buzău
PENAL. TENTATIVA LA FURT CALIFICAT
Judecătoria Caracal
Furt
Judecătoria Moinești
Furt
Judecătoria Sfântu Gheorghe
furtul calificat - influenţarea declaraţiilor
Tribunalul Dâmbovița
Alegerea legii penale mai favorabile din perspectiva aplicării globale a legii unei situatii de pluralitate de infractiuni cu pedepse principale asimetrice