Furt calificat

Sentinţă penală 18461 din 30.07.2011


Masuri preventive. Cazuri în care se poate lua masura arestarii. Interpretarea sintagmei motive verosimile folosita de art. 5 pct. 1 lit. c din C.E.D.O.

Prin adresa Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti nr………… din data de 30.08.2011, s-a solicitat luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul DBI pe o perioada de 29 de zile, pentru savârsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a si g Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen.

Examinând actele si lucrarile dosarului instanta retine ca:

Prin rezolutia din data de 30.08.2011 a DGPMB-Sectia 20 Politie s-a început urmarirea penala fata de inculpatul DBI, fiul lui J. si F., nascut la data de 26.08.1987 în T., jud. D., cetatean român, studii – 7 clase, domiciliat în T. str. I.C., recidivist pentru faptul ca în noaptea de 29/30.08.2011, între orele 02.00-02.45, împreuna cu o persoana ramasa neidentificata, a sustras din locuinta partii vatamate P., din S.I., sector 6, un fier de calcat AFK si un telefon mobil Samsung GTS 3370, fapta prevazuta si pedepsita de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit „a”si „g” Cod penal.

Prin ordonanta din data de 30.08.2011, DGPMB-Sectia 20 Politie a luat fata de inculpat masura retinerii pe o durata de  24 ore, de la data de 30.08.2011, orele 12,15, pâna la data de 31.08.2011, orele  03,30, fiind deduse 8 ore si 45 minute, conform art. 144 alin. 1 teza 2 Cpp.

Prin ordonanta nr. 10570/P/2011 din data de 30.08.2011 a Parchetului de pe lânga Jud. Sector 6 Bucuresti a fost pusa în miscare actiunea penala fata de inculpatul DBI pentru savârsirea infractiunii de mai sus.

Parchetul de pe lânga Judecatoria sectorului 6 Bucuresti a facut referire în propunerea sa la incidenta cazului prevazut de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p.

În drept, instanta retine ca potrivit art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt întrunite conditiile prevazute de art. 143 si exista vreunul dintre urmatoarele cazuri: […] f) inculpatul a savârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

Astfel, în ceea ce priveste textul legal la care se face trimitere, instanta mai retine incidenta art. 143 C.pr.pen. potrivit caruia masura […] poate fi luata […] fata de […] inculpat, numai dupa ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savârsit o fapta prevazuta de legea penala.

Pe de alta parte, instanta mai retine si ca potrivit art. 136 C.pr.pen., (1) În cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiunea pe viata sau cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei se poate lua fata de acesta una dintre urmatoarele masuri preventive: […] d) arestarea preventiva. […] (8) Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, vârsta antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.

Asadar, pentru luarea masurii arestarii preventive, trebuie sa fie îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: existenta, pe de o parte, a indiciilor temeinice sau a probelor în sensul savârsirii de catre inculpat a unei fapte prevazute de legea penala si, pe de alta parte, existenta unuia din cazurile limitativ prevazute de dispozitiile art. 148 C.pr.pen., printre care si cel de la litera f. Astfel, a doua conditie aratata implica ea însasi îndeplinirea altor doua cerinte cumulative: savârsirea de catre inculpat a unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si existenta unor probe în sensul ca lasarea lui în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

În analiza primei conditii susmentionate, instanta constata ca exista indicii temeinice ca inculpatul a savârsit fapta pentru care s-a început urmarirea penala si, respectiv, s-a pus în miscare actiunea penala, infractiune de furt calificat, în sensul art. 63 si art. 68 indice 1 C.proc.pen. (din datele existente în cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savârsit fapta). Acestor notiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosita de art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, respectiv – conform jurisprudentei CEDO în materie - fapte sau informatii de natura a convinge un observator obiectiv ca persoana a comis o infractiune (cauza Fox, Campbell si Hartley c. Regatului Unit) fara a fi necesar ca la momentul luarii masurii arestarii preventive sa existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completa ( cauza Murray c. Regatului Unit). 

Desi inculpatul nu a recunoscut fapta pentru care s-a formulat acuzatia, nici în fata organelor de urmarire penala, nici în fata instantei de judecata, instanta constata îndeplinita conditia de mai sus. Astfel, inculpatul a fost consecvent în a arata ca în noaptea de 29/30.08.2011, în jurul orelor 02,00, se afla împreuna cu un anume „V” (neidentificat pâna în prezent), în complexul studentesc G., prezenta sa în apropiere de locul savârsirii faptei datorându-se împrejurarii ca locuieste într-un canal situat în spatele caminelor, neavând în prezent un domiciliu. Într-adevar, asa cum reiese din procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante, acesta a fost prins, legitimat si identificat, în lateralul caminului A din complexul studentesc mentionat, în prezenta martorului asistent M.E., cu mentiunea ca sustragerea bunurilor de la partea vatamata P. (fierul de calcat marca AFK si telefonul mobil marca Samsung GTS 3370) s-a reclamat ca având loc din camera 016 situata chiar în acest camin (caminul A i). De altfel, si martorii V.M.D., M.E. si S.E. au fost de fata la prinderea inculpatului si a celei de-a doua persoane ramasa neidentificata (care a fugit), precum si la controlul corporal facut primului, ocazie cu care s-a descoperit asupra inculpatului chiar telefonul mobil sustras de la partea vatamata. Mai mult decât atât, martora S.E. a aratat ca l-a vazut pe inculpat (pe care l-a recunoscut ulterior din grup, potrivit procesului verbal de prezentare pentru recunoastere, prin geam însotit de planse foto), împreuna cu o alta persoana, verificând grilajele ferestrelor de la circa 7 camere din caminul A, în concret, cum „cu mâinile pe grilajele de la ferestre se deplasau de la o camera la alta, cu mâinile pipâind grilajele”.

În continuare, acelasi inculpat a recunoscut în cuprinsul declatiilor sale ca telefonul mobil sustras de la partea vatamata a fost gasit asupra sa, împrejurare care reiese si din procesul verbal de control corporal, dar si din declaratiile martorilor de mai sus. De asemenea, telefonul gasit asupra inculpatului si ridicat de organele de cercetare penala a fost recunsocut ulterior de partea vatamata ca apatinându-i (conform procesului verbal pentru recunoastere bunuri). Cu toate acestea, acelasi inculpat a aratat ca telefonul i-a fost înmânat de un anume „I.”, despre care nu a putu furniza alte date în vederea identificarii (în fata instantei aratând ca locuieste pe la A.M.), pentru a-l tine, spunându-i ca se duce dupa doze (de aluminiu) si nu vrea sa îl piarda având buzunarele foarte mici. Afirmatiile sale însa nu sunt sustinute pâna în prezent de niciun mijloc de proba, urmând bineînteles, a fi verificate pe parcursul urmaririi penale, sens în care se vor efectua cercetari în vederea identificarii, localizarii si audierii acestui „Ionut”, inculpatul însusi asigurând organele judiciare de deplina sa cooperare. Pe de alta parte, potrivit depozitiei martorei P., la întrebarea domnului politist adresata inculpatului, cu privire la provenienta telefonului mobil gasit asupra sa, acesta din urma a declarat ca i-a fost dat de un prieten „pentrua putea fi sunat pe el”.

În ceea ce priveste celalalt bun sustras de la partea vatamata, fierul de calcat marca AFK, instanta retine ca potrivit procesului verbal de cercetare la fata locului si planselor foto anexate, acesta a fost gasit chiar în fata ferestrei camerei de camin din care s-a reclamat sustragerea, fiind abandonat.

Subliniind înca o data ca la momentul luarii masurii arestarii preventive nu este necesar sa existe probe suficiente pentru a sustine o hotarâre de condamnare, instanta constata îndeplinita prima conditie analizata.

În continuare, în analiza celei de-a doua conditii de mai sus, totodata prima conditie decurgând din prevederile art. 148 lit. f C.pr.pen., instanta are în vedere împrejurarea ca infractiunea de furt calificat, potrivit prevederilor art. 208 alin.1, art. 209 alin 1 lit. a, g din Codul penal este pedepsita cu închisoarea de la 3 la 15 de ani, cerinta legala fiind astfel satisfacuta.

Nu în ultimul rând, o analiza mai riguroasa se impune în verificarea cerintei subsecvente a textului legal enuntat în paragraful anterior (art. 148 lit. f C.pr.pen.), respectiv, existenta unor probe ca lasarea inculpatului în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

Din acest punct de vedere, sintagma „pericol pentru ordinea publica” desemneaza o stare – si nu un fapt – ce ar putea periclita în viitor, dupa punerea în libertate a inculpatei, normala desfasurare a unui segment din relatiile sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv acelea care compun obiectul juridic al infractiunii de care e acuzat inculpatul (relatii sociale referitoare la patrimoniu).

Aceasta stare de pericol se deduce pe de o parte, din datele existente în cauza, privitoare la împrejurarile si modul de desfasurare a activitatii infractionale.

Raportat la circumstantele reale ale savârsirii faptei, astfel cum au fost retinute mai sus, instanta subliniaza gravitatea acuzatiei aduse inculpatului. Astfel, s-a început urmarirea penala si pus în miscare actiunea penala pentru o infractiune de furt calificat savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna, dintr-o camera de camin si în timpul noptii, toate relevând îndrazneala infractionala din partea inculpatului.

Este adevarat ca pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social (abstract si, respectiv, concret) ca trasatura esentiala a infractiunii, totusi, nu se poate face abstractie, în cadrul analizei propunerii de luare a masurii arestarii preventive, de gravitatea concreta a faptelor raportat la natura relatiilor sociale lezate.

Cu toate acestea, singurele, împrejurarile si modul de desfasurare a activitatii infractionale, gravitatea faptelor si limitele de pedeapsa prevazute de lege nu pot constitui temeiuri de apreciere asupra pericolului social pentru ordinea publica. Asa cum s-a statuat în mod constant în Jurisprudenta CEDO, masura arestarii preventive este o masura exceptionala, astfel ca luarea ei trebuie dispusa doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciata, însa, ca un element pertinent si suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publica.

 Sub acest aspect instanta constata ca în cauza existenta pericolului public rezulta din însusi pericolul social al infractiunii pentru care s-a început urmarirea penala si s-a pus în miscare actiunea penala, avându-se în vedere reactia publica la comiterea unor astfel de infractiuni îndreptate împotriva patrimoniului si în contextul unei grave crize economice si posibilitatea comiterii unor fapte asemanatoare de catre alte persoane, în lipsa unei reactii prompte si eficiente fata de cel banuit ca fiind autor al unor asemenea fapte.

În ceea ce priveste datele legate de persoana inculpatului, instanta retine ca acesta este recidivist (postexecutoriu). Astfel, în trecut, inculpatul a fost condamnat de 4 ori  pentru savârsirea unor infractiuni de furt calificat, fiind liberat conditionat în anul 2010 (cu aproximativ sase înainte de termen, potrivit declaratiilor sale). Fata de acestea, instanta constata astazi nu doar ca scopul pedepselor aplicate inculpatului, prevazut de art. 52 C.pen., cu referire la prevenirea savârsirii de noi infractiuni si formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala nu a fost atins, inculpatul continuând sa savârseasca noi infractiuni inclusiv pentru a-si asigura cele necesare traiului si satisfacerii viciului sau (el însusi declarând ca, ocazional, „trage din punga”, în aceasta împrejurare fiind si surprins de organele de cercetare penala, potrivit si declaratiilor martorilor audiati în cauza), dar si ca acesta nu a înteles clementa de care s-a bucurat prin liberarea sa din penitenciar înainte de termen.

Pe de alta parte, inculpatul nu a recunoscut savârsirea faptei cu privire la care exista indicii temeinice (enuntate în paragrafele de mai sus), ceea ce denota ca acesta nu constientizeaza gravitatea acesteia si nici nu are un domiciliu, locuind pe strazi (într-un canal), ca urmare a unor neîntelegeri cu bunica sa, dar nici un loc de munca sau vreo ocupatie (eventuala colectare de doze de aluminiu în vederea reciclarii neputându-i furniza veniturile necesare traiului si întretinerii sale).

Ca si consecinta, instanta constata ca riscul de a fi reluata de catre inculpat activitatea infractionala, odata pus în libertate, este foarte crescut.

Toate aceste considerente expuse mai sus, reprezinta în opinia instantei temeiuri necesare si suficiente, de natura a impune privarea de libertate a inculpatului, masura arestarii justificându-se pentru o buna desfasurare a procesului penal, în faza de urmarire penala.

În ceea ce priveste apararile formulate de inculpat instanta le respinge ca neîntemeiate. Astfel, identificarea si localizarea „adevaratului autor„ al faptei, numitul „I.”, nu implica în mod necesar starea de libertate a inculpatului, acesta, cu atât mai mult în stare de arest preventiv, având posibilitatea de a coopera cu organele de politie si conduce pe acestea în teren, la domiciliul sau în zona în care se presupune ca persoana mentionata locuieste, cu consecinta întocmirii unor procese verbale de investigatii (de conducere în teren), mijloace de proba.

Pentru a se raspunde exigentelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, precum si pentru a raspunde solicitarii inculpatului, prin aparator, instanta trebuie sa analizeze si posibilitatea luarii unor masuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru ca numai daca acestea nu se justifica în cazul concret se poate proceda la luarea masurii arestarii preventive fata de inculpat (cauza McKay c Regatului Urni).

Din acest punct de vedere, în vederea realizarii scopului prevazut de art. 136 alin. 1 C. proc.pen. se impune privarea de libertate a inculpatului, existând pericolul sustragerii de la urmarirea penala, gravitatea pedepsei prevazuta de legiuitor pentru fapta pentru care s-a început urmarirea penala si s-a pus în miscare actiunea penala (pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 15 de ani) precum si lipsa unui domiciliu reprezentând la acest moment si în lumina celor deja aratate în paragrafele anterioare un argument în acest sens si justificând luarea masurii în discutie pentru un interval de timp rezonabil (cerinta satisfacuta în cauza).

Totodata, conform art. 136 alin. 8 C.proc.pen, instanta tine seama si de gradul de pericol social al infractiunii (unul ridicat, fata de modalitatea de savârsire a faptei si atitudinea inculpatului de negare a savârsirii ei) si de sanatatea inculpatului (nu exista probe în sensul ca are probleme de sanatate care sa duca la concluzia ca nu ar suporta regimul de detentie).

În consecinta, luarea fata de inculpatul din prezenta cauza a unor masuri alternative, cum ar fi cea a masurii obligarii de a nu parasi localitatea prevazuta de art. 136 alin. 1 lit. b raportat la art. 145 C.proc.pen. sau a masurii de a nu parasi tara, prevazuta de art. 136 alin. 1 lit. c raportat la art. 145 indice 1 C.proc.pen. nu ar fi suficienta la acest moment, urmând sa se aprecieze asupra necesitatii acestor masuri pe parcursul procesului penal în cadrul unor eventuale propuneri de prelungire a masurii arestarii preventive, unei eventuale verificari a legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive în conditiile art. 300 indice 1 C.proc.pen. etc.

Apreciind ca masura privarii de liberate a inculpatului prezinta caracter rezonabil prin raportare la natura interesului public ocrotit, în baza art. 1491  alin. 9 – 12 C.proc.pen. rap. la art. 143 C.proc.pen., art. 148 alin. 1 lit. f C.proc.pen. si art. 136 alin. 1, 6 si 8 C.proc.pen., precum si ale art. 149 si art. 151 C.proc.pen., instanta va admite propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, urmând a dispune arestarea preventiva a inculpatului DBI pe o durata de 29 de zile, începând din data de 30.08.2011 pâna la data de 27.09.2011, inclusiv.

În temeiul disp.art.192 alin.3 Cod proc.pen, cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia, din care onorariul aparatorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile M.J..

Domenii speta