Judecarea cauzei în lipsa inculpatului arestat. Nulitate absolută.

CURTEA DE APEL ORADEA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

Judecarea cauzei în lipsa inculpatului arestat. Nulitate absolută.

Potrivit art.314 din Codul de procedură penală, judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere, aducerea lui la judecată fiind obligatorie.

Pe de altă parte, potrivit art. 197 alin.2 şi 3 din  Codul de procedură penală sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, între altele, şi dispoziţiile relative la prezenţa inculpatului, când este obligatorie potrivit legii, această nulitate neputând fi acoperită în nici un mod.

 Decizia penală nr. 44/A /13.05.2008

(dosar nr. 453/35/P/2007)

Prin sentinţa penală  nr.15 pronunţată la data de 23 ianuarie 2007, Tribunalul Bihor a hotărât:

I. În baza art.7 din L.39/2003 (pct.I) cu art.74 lit.a şi c Cod penal rap.la art.76 lit.b Cod penal  l-a condamnat pe inculpatul T.F.T la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a,b Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 al.1 din OUG nr.105/2001, modificată prin L.243/2002 şi L.39/2003 cu art.74, 76 Cod penal l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an 10 luni închisoare.

În baza art.33, 34 Cod penal a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a,b Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.86/1 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal, iar în baza art.359 Cod de procedură penală a atras atenţia inculpatului.

În baza art.86/3 al.1 lit.a Cod penal a obligat inculpatul să se prezinte la Serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Bacău, pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev.de art.86/3 al.1 lit-b-d Cod penal, pe care le-a impus în sarcina acestuia.

II. În baza art.7 din Legea nr.39/2003 (pct.I) cu art.74 lit.a rap.la art.76 lit.b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul O. M la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a,b Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 al.1 din OUG nr.105/2001,modificată prin L.243/2002 şi L.39/2003, cu art.74, 76 Cod penal,  l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an 10 luni închisoare.

În baza art.26 Cod penal rap.la art.288 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal şi art.4 Cod penal, cu art.74 şi 76 Cod penal, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art.33, 34 Cod penal a contopit aceste pedepse şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a,b Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.86/1 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal  şi în baza art.359 Cod de procedură penală a atras atenţia inculpatului.

În baza art.86/3 al.1 lit.a Cod penal a obligat inculpatul să se prezinte la Serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Bacău, pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev.de art.86/3 al.1 lit-b-d Cod penal, pe care le impune în sarcina acestuia.

În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsă durata reţinerii 24 ore, începând cu data de 5 martie 2004, ora 10,00.

III. În baza art.70 al.1 din OUG 105/2001 (pct.I) l-a condamnat pe inculpatul A.D. şi pe inculpata D. E. la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpaţi pe durata câte unui termen de încercare prevăzut  de art.82 Cod penal, iar în baza art.359 Cod de procedură penală a atras atenţia inculpaţilor.

IV. În baza art.26 Cod penal rap.la art.288 al.1 Cod penal cu aplic.art.75 lit.a Cod penal şi art.4 Cod penal (pct.I) l-a condamnat pe inculpatul F.M. la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare prev.de art.82 Cod penal, iar în baza art.359 Cod de procedură penală a  atras atenţia inculpatului.

V. În baza art.11 pct.2 lit.b C.p.p. rap.la art.10 lit.j Cod de procedură penală a  încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei D.A.-M sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art.70 al.1 din OUG 105/2001 cu aplic.art.99 al.3 Cod penal (pct.I).

În baza art.112 lit.f Cod penal corelat cu art.118 lit.d Cod penal a dispus confiscarea sumei de 6.900 Euro de la inculpatul T. F. T.

În baza art.191 Cod de procedură penală a obligat pe inculpaţi la câte 1.500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului,iar cheltuielile judiciare avansate de stat în ceea ce o priveşte pe inculpata D.A.-M. rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bihor a reţinut următoarea stare de fapt :

În noaptea de 11/12 noiembrie 2003, în baza unei supravegheri specifice, au fost prinşi în flagrant condamnaţii H.M.T., G.A.L. şi N. A.G.(ce au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr.163/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi condamnaţi prin s.p. nr.359/P/2004 a Tribunalului Bihor, definitivă prin d.p. nr.101/A/17.05.2005 a Curţii de Apel Oradea), după ce au organizat şi călăuzit peste frontiera de stat din Vama Borş trecerea inculpatului A. D., care avea interdicţie de a călători în străinătate.

Condamnaţii H.M.T. şi G.A.L. fac parte din grupul infracţional condus de învinuitul T.F.T. – zis „Turi”, domiciliat în Oneşti, jud. Bacău şi are avea ca scop scoaterea frauduloasă din ţară a unor cetăţeni români domiciliaţi în judeţele Bacău,Neamţ şi Iaşi, care aveau interdicţie de a călători în străinătate, precum şi intrarea acestora în mod ilegal în Anglia fie prin folosirea de paşapoarte ungureşti sau spaniole falsificate, fie prin ascunderea în mijloacele de transport.

Din grupul infracţional organizat au fost identificate 4 persoane, respectiv H.M.. G.A., T.F. şi O.M., care au avut atribuţii bine stabilite şi care au acţionat din luna iulie 2003. Activitatea infracţională privind trecerea ilegală de persoane pe la Vama Borş a fost oprită în noaptea de 11/12 noiembrie 2003, prin organizarea flagrantului.

Activitatea acestui grup infracţional a început să fie supravegheată începând cu luna septembrie 2003, perioadă de timp în care au fost scoase ilegal din ţară prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat de la Vama Borş –inculpatele D.A.-M. (minoră de 17 ani), D.E., inc. A. D. iar inculpatului F.M.i s-a procurat paşaport spaniol fals.

Astfel, inculpata minoră D.A.M. a fost trecută în noaptea de 12/13 octombrie 2003, pe la sectorul intrare autoturisme de către inculpatul D.R., iar ceilalţi doi inculpaţi au fost trecuţi în nopţile de 03/04 noiembrie 2003, respectiv 11/12 noiembrie 2003 de către condamnata N.A.G., pe la acelaşi sector, până în zona liberă a frontierei româno-ungare (zona magazinelor Duty-Free).

Inculpatul D.R.C. şi condamnata N.A. G. erau angajaţi în calitate de declaranţi vamali la două firme din Vama Borş şi au comis faptele la solicitarea condamnatului G.A.L., fără să cunoască existenţa sau scopul  de activitate a grupului infracţional organizat.

Persoanele care au trecut ilegal peste frontiera de stat sau care urmau să fie intrate ilegal în Anglia au fost racolate de inculpaţii T. F. T. – capul reţelei şi inc. O.M. –persoana sa de încredere. Astfel, minora D.A-M. şi numita V.A. au fost aduse din Oradea de inculpatul O.M. şi apoi preluate de către acesta în Ungaria, de la o pensiune din localitatea Beretyoujfalu. Din această localitate, persoanele au fost transportate de martorul P. C. – taximetrist, până la aeroportul Budapesta, iar de aici, cu avionul până la Paris – Franţa, unde s-au cazat la unul din hotelurile din zona Gării de Est, până la primirea paşapoartelor falsificate.

Inculpaţii D. E., F.M. şi A.D. s-au deplasat singuri în municipiul Oradea, unde au fost contactaţi de condamnatul G.A.L., care s-a prezentat cu prenumele de „C”.

S-a stabilit că în Oradea, omul de încredere al inculpatului T. F. T. era condamnatul H. M.T., care, la rândul său, l-a racolat pe condamnatul G.A.L. pentru a-i executa ordinele. Această concluzie se desprinde din mod elocvent din procesele verbale de certificare ale înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de condamnaţi (dosar 91/2004 al Tribunalului Bihor).

De asemenea, s-a reţinut că inculpaţii T.F.T., O.M. şi condamnaţii H.M. şi G.A. s-au constituit într-un grup infracţional organizat în scopul realizării traficului de migranţi prin Vama Borş, având fiecare atribuţii bine stabilite. Astfel, inculpatul T.F. (care era şi „capul reţelei”) şi O.M. racolau 2 categorii de persoane în vederea trecerii ilegale a frontierei şi intrării ilegale în Anglia sau în Spaţiul Schengen, respectiv o categorie formată din persoane care aveau interdicţia de a călători în străinătate (inc. D.A.M., D.E., A.D. şi V.O.D.),iar a doua categorie era formată din persoane care îndeplineau condiţiile de a călători în străinătate, dar nu aveau vize de intrare în Anglia sau în Spaţiul Schengen. Condamnaţii H.M. şi G.A. se ocupau cu trecerea efectivă a acestor persoane prin Vama Borş (în complicitate cu condamnaţii N.A. şi inc. D.R.) şi transportarea acestora până în Ungaria, de obicei până în localitatea Budapesta, la aeroport.

Astfel, în data de 12 septembrie 2003, condamnaţii H. M. şi G. A. L. l-au întâlnit pe martorul P.C., o cunoştinţă mai veche a condamnatului G.A., căruia acesta din urmă i-a cerut să îl transporte pe condamnatul H. M. în Ungaria, martorul practicând taximetria.

În jurul orelor 24, condamnatul H.M. şi martorul P.C. s-a deplasat în Vama Borş,iar în zona liberă au luat-o în maşină pe inculpata D. A.M., ce avea interdicţie de ieşire din ţară, şi a ajuns aici cu autorul condamnatului G. A., care a transportat-o până în Vama Borş şi, cu ajutorul condamnatului D.R., care a transportat-o din vamă până în zona liberă, acesta din urmă primind de la condamnatul G.A. suma de 100 USD. Odată tranzitată în Ungaria, condamnatul H. M. şi martorul P.C. au transportat-o la gară din zona Berettyoufalu, iar apoi, după ce au constatat că nu circulă nici un tren în acea noapte spre Budapesta, au condus-o pe tânără la un motel din localitate.

Martorul P.C. s-a întors în ţară în aceeaşi noapte, iar condamnaţii H.M. şi G.A. i-au solicitat martorului P.C. să-i transporte în Ungaria şi pe numiţii V.A. şi O.M. Cele două persoane, împreună cu condamnatul G.A., au făcut o escală pentru a o lua pe inculpata D. A.M., condusă aici de condamnatul H.M. în ziua precedentă. Bagajele acesteia au fost transportate odată cu transportarea celor două persoane. Cele trei persoane au fost conduse în Budapesta la aeroport, de unde au plecat spre Franţa. Biletele de avion au fost cumpărate de însuşi condamnatul G.A. Acesta s-a întors împreună cu martorul P. C. în ţară.

De menţionat că minora D.A.M.a a fost adusă în Oradea la data de 11.09.2003 de inc. O.M..

În data de 30 octombrie 2003, inculpata D.E., respectiv în data de 11.11.2003, inc. A.D., au venit la Oradea singuri, unde au fost contactaţi de condamnatul G.A.L., care s-a prezentat cu prenumele „C”. Ca urmare, condamnatul G.A.i-a cerut martorului P.C. să mai transporte în Ungaria o persoană de sex feminin,pe care urma să o ia din zona liberă a Vămii Borş. În data de 03/04.11.2003, inculpata D. E. a fost transportată în Vama Borş de către condamnatul G. A., iar de aici a fost condusă în zona liberă de către condamnata N.A.G.. Inculpata D.E. a fost luată din zona liberă de martorul P.C., care a transportat-o în localitatea Berettyoujfalu la acelaşi motel.

A doua zi, respectiv în data de 3/4.11.2003, condamnatul G A. i-a solicitat martorului P.C. să mai transporte în Ungaria o persoană de sex masculin. În data de 5.11.2003, inculpatul F.M. a fost luat din loc. Băile Felix şi a fost transportat în Ungaria în localitatea Berettyoujfalu. În acest context, au fost transportate în Ungaria şi bagajele inculpatei D. E., trecută ilegal peste frontiera de stat a României în ziua precedentă.

În data de 11.11.2003, condamnatul G.A. i-a solicitat martorului P.C. să mai transporte în Ungaria o persoană de sex masculin, pe care urma să o ia din zona liberă a Vămii Borş.

Inculpatul A.D. a fost transportat în Vama Borş de către condamnatul G.A., iar de aici a fost condus până în zona liberă de către condamnata N.A.G.. Transportul în Ungaria a numitului A. D. nu s-a mai realizat, urmare a intervenţiei organelor de poliţie, care supravegheau activitatea inculpaţilor şi au organizat prinderea în flagrant a acestora.

De precizat că inculpatul T.F.T. a racolat şi alte persoane, cetăţeni români care îndeplineau condiţiile de a circula în străinătate, dar care nu aveau vize de intrare în Anglia sau Spaţiul Schengen. Aceste persoane au trecut legal frontiera de stat pe la Vama Nădlac sau Vama Borş, din care unele şi-au continuat călătoria până la Paris împreună cu celelalte persoane care au ieşit ilegal din ţară. S-a reţinut că aşa s-a procedat şi cu inculpatul F.M., care a călătorit la Oradea împreună cu inculpata D.E., iar după ce a ajuns la Paris, la data de 18.11.2003, a primit de la inculpatul O. M. un paşaport spaniol falsificat pe numele de R.B.A., precum şi biletul de avion spre Anglia, fiind însă depistat de autorităţile franceze prezentând pentru identificare paşaportul falsificat.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv adresele I.G.P.F., adresa SEIP Bacău, adrese B.N. Interpol, procese verbale de verificare, înscrisuri şi planşe foto, adresa D.E.I.P.,procese verbal de confruntare, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză,precum şi declaraţiile inculpaţilor, a considerat ca fiind dovedită vinovăţia inculpaţilor, astfel încât, i-a condamnat conform dispozitivului sentinţei atacate.

Împotriva hotărârii penale mai sus arătate au formulat apel inculpaţii T. F.T. şi O.M. solicitând admiterea acestora şi modificarea hotărârii după cum urmează :

Inculpatul O. M., prin apărătorul său ales, a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, întrucât hotărârea este lovită de nulitate absolută, cauza judecându-se în lipsa inculpatului arestat, în condiţiile în care prezenţa acestuia este obligatorie.

Inculpatul T.F.T. a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art.7 din legea nr.39/2003, în cauză nefiind îndeplinită condiţia obligatorie a existenţei „grupului infracţional” definit de art.1 lit. „a” din Legea nr.39/2003, întrucât pentru această infracţiune a mai fost condamnată o singură persoană – inculpatul O. M.; a mai arătat inculpatul că se impune reducerea pedepsei aplicate şi modificarea modalităţii de executare a acesteia, câtă vreme inculpatul are o firmă înregistrată în Marea Britanie (având ca obiect de activitate – construcţii şi amenajări interioare) – care funcţionează efectiv acolo, fiind imperios necesar pentru inculpat să locuiască în Marea Britanie; inculpatul a arătat, de asemenea,  că în mod greşit s-a dispus confiscarea sumei de 6900 euro, această sumă nefiind dovedită.

Examinând hotărârea apelată din oficiu şi prin prisma motivelor invocate de cei doi inculpaţi, curtea a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul T.F.T. şi a admis apelul penal declarat de inculpatul apelant O.G.M. împotriva sentinţei penale nr.15 din 23 ianuarie 2007, pronunţată de Tribunalul Bihor, a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi a dispus rejudecarea cauzei de aceeaşi instanţă, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.

Referitor la apelul formulat de inculpatul T. F.T., curtea a reţinut că acesta este nefondat, în mod corect, fiind reţinute de către prima instanţă, atât starea de fapt dedusă judecăţii, cât şi vinovăţia inculpatului, iar pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate, nefiind necesară reducerea acestora.

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că în perioada 12.10.2003 – 12.11.2003, inculpaţii T.F. şi O.M. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat cu scopul racolării, îndrumării şi călăuzirii unor persoane, care nu îndeplineau condiţiile legale de a circula în străinătate, pentru trecerea frauduloasă a frontierei de stat pe la Vama Borş;

Inculpatul T.F. a susţinut că, raportat la dispoziţiile art.1 lit. „a” din legea nr.39/2003 ( care defineşte grupul infracţional organizat ca fiind format din 3 sau mai multe persoane) în sarcina sa nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, susţinere care însă va fi înlăturată, câtă vreme din probele administrate în cauză a rezultat că, la grupul iniţiat de inculpatul T.F. şi O.M. au aderat şi numiţii H.M.T. şi G.A.L., care au fost trimişi în judecată la data de 5.01.2004 prin rechizitoriul 163/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea , care aveau atribuţii bine stabilite şi care au acţionat din luna iulie 2003 până în 12 noiembrie 2003.

Toate aceste aspecte au fost dovedite cu declaraţiile inculpaţilor A.D., F.M. coroborate cu autodenunţul formulat la data de 15.08.2003 de martorul C.T. şi declaraţia martorului P.C., C.G., V.O.D. şi D. G.

Curtea a constatat  că este nefondată critica inculpatului cu privire la pedeapsa aplicată, reţinând că aceasta a fost individualizată în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, avându-se în vedere pericolul social al faptelor, conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptelor, acesta neavând antecedente penale, dar şi atitudinea acestuia după săvârşirea faptei – inculpatul prezentându-se la aproape toate termenele de judecată.

De asemenea, a reţinut că este nefondată şi critica inculpatului privind suma de 6900 euro confiscată de la inculpat, câtă vreme din declaraţia coinculpatului A.D. şi F.M. a rezultat că cei doi inculpaţi i-au remis  inculpatului suma de 3500 euro, respectiv 3400 euro pentru a-i ajuta să treacă fraudulos frontiera.

Referitor la apelul formulat de inculpatul O.M. curtea a reţinut că următoarele :

Din adresa 1772063/ZC/19.06.2007, emisă de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Naţional Interpol rezultă că inculpatul O.M. a fost arestat la data de 28.03.2006, aflându-se în executarea unei pedepse de 11 ani închisoare aplicată de Judecătoria Sectorului Botanice, Chişinău din Republica Moldova.

Potrivit art.314 Cod de procedură penală judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere, aducerea lui la judecată fiind obligatorie.

Pe de altă parte, potrivit art. 197 alin.2 şi 3 Cod de procedură penală sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, între altele, şi dispoziţiile relative la prezenţa inculpatului, când este obligatorie potrivit legii, această nulitate neputând fi acoperită în nici un mod.

De asemenea, inculpatul O.M., fiind în Penitenciarul 13 Chişinău, pe parcursul judecării cauzei, se constată că prima instanţă nu a dispus citarea acestuia de la această locaţie, deşi, potrivit art.291 Cod de procedură penală, judecata cauzei poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită.

Domenii speta

Spete similare