VIOLAREA DE DOMICILIU (art.192 alin.1 Cod penal)
În sensul legii penale, pătrunderea, fără drept, în orice mod, într-o
locuinţă, încăpere sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei
care le foloseşte – fără relevanţă dacă locuinţa este permanentă sau temporară, dacă
este vorba de o construcţie cu altă destinaţie, dacă este totuşi folosită drept locuinţă –
sau refuzul de a le părăsi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare
de domiciliu.
(d.p.nr.146/P/7 martie 2006–Curtea de Apel
Piteşti – secţia penală)
Prin sentinţa penală nr.636 din 28 septembrie 2005,
pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în baza art.10 lit.b Cod pr.penală,
au fost achitaţi inculpaţii B.M. şi I.I., pentru infracţiunea de violare de
domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal şi în baza art.18/1, rap.
la art.91 Cod penal, li s-a aplicat amendă penală de 10.000.000 lei şi,
respectiv, 5.000.000 lei. In acelaşi timp, cei doi inculpaţi au fost obligaţi la
plata daunelor morale către partea civilă S.I. în cuantum de 10.000.000 lei
şi, respectiv, 2.000.000 lei, precum şi la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că, pe fondul unei stări conflictuale,
în cursul lunii martie 2003, cei doi inculpaţi au pătruns în lipsa părţii
civile în baraca unde aceasta locuia şi ia scos bunurile personale pe care
le-a depozitat în apropiere.
S-a apreciat că prin atingerea minimă adusă valorilor sociale
ocrotite de lege şi prin conţinutul ei concret, fapta săvârşită de cei doi
inculpaţi nu prezintă gradul de pericol al unei infracţiuni.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond a apreciat
că faptele inculpaţilor au fost de natură să prejudicieze partea civilă, care
este îndreptăţită la primirea daunelor morale potrivit dispoziţiilor art.998
Cod pr.penală.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpatul B.M., partea
civilă S.I. şi de către procuror.
Prin decizia penală nr.17/A din 11 ianuarie 2006, pronunţată
de Tribunalul Vâlcea, s-au admis apelurile inculpatului şi procurorului, s-
a desfiinţat în parte sentinţa, s-a schimbat temeiul achitării pentru ambii
inculpaţi, din art.10 lit.b/1 Cod penal, în art.10 lit.d Cod pr.penală,
înlăturându-se obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale şi
cheltuielilor judiciare către stat. S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei
şi a fost respins apelul declarat de partea civilă.
In motivarea deciziei, tribunalul a reţinut că baraca în care
locuia partea civilă şi familia sa nu reprezintă, în sensul legii penale, un
domiciliu, deoarece avea destinaţia de depozit, aparţinea unei societăţi
comerciale, nu avea uşi şi ferestre, fiind folosită fără drept ca locuinţă.
In altă ordine de idei, tribunalul a reţinut că inculpaţii au avut
reprezentarea faptului că pătrund într-un spaţiu abandonat şi nu într-un
domiciliu al unei persoane.
Cu privire la daunele morale, instanţa de apel a considerat că
acordarea acestora este nejustificată, întrucât inculpaţii au pătruns în
baracă când în clădire nu se afla nici o persoană şi au părăsit-o înainte de
revenirea părţii civile.
In legătură cu apelul declarat de partea civilă, tribunalul a
apreciat despăgubirile rezultate din distrugerea bunurilor cât şi din
agresiunea fizică exercitată de către inculpaţi, nu face obiectul cauzei în
discuţie, instanţa fiind investită doar cu infracţiunea prevăzută de art.192
Cod penal.
Decizia a fost atacată cu recurs de partea civilă, care a
solicitat, oral, obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale şi materiale,
lăsând la apreciere soluţia sub aspectul laturii penale.
Prin decizia nr.109/R din 7 martie 2006, Curtea de Apel
Piteşti a admis recursul, a casat decizia şi a menţinut sentinţa penală
nr.636 din 28 septembrie 2005 a Judecătoriei Drăgăşani.
Curtea a reţinut, în mod corect, că instanţa de apel a interpretat greşit
dispoziţiile art.192 Cod penal, întrucât practica judiciară cât şi doctrina au
definit ce se înţelege prin locuinţă în sensul legii penale, stabilind că
aceasta reprezintă locul ales în mod liber de o persoană şi unde îşi
desfăşoară efectiv viaţa privată, fără relevanţă dacă locuinţa este
permanentă sau temporară, dacă este vorba de o construcţie destinată în
acest scop sau nu.
Curtea de Apel Suceava
Infracţiunea de tulburare de posesie. Faptă neprevăzută de legea penală. Achitare.
Judecătoria Craiova
furt calificat art.228 , 229 N.c.p
Judecătoria Iași
Infracţiuni prevăzute de Lg. 46/2008. Elemente constitutive ale infracţiunilor de „tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional”, prevăzută de dispoziţiile art. 108 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, respectiv „furt de arbori”, prevăzută d...
Judecătoria Sectorul 3 București
Necesitatea schimbarii incadrarii juridice a infractiunii pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului dindu-se relevanta principiului „in dubio pro reo” Forta probatorie a raportului de constatare tehnico-stiintifica privind detectia...
Curtea de Apel Iași
Infracţiunea de nerespectare a hotărîrii judecătoreşti, prevăzută şi pedepsită de art. 271 alin. 2 Cod Penal din 1969 (art. 287 alin. 1 lit. g Cod penal). Elemente constitutive