Excepţie de procedură. nerespectarea principiului contradictorialităţii. consecinţe.

Decizie 61/R din 18.01.2006


EXCEPŢIE DE PROCEDURĂ. NERESPECTAREA

PRINCIPIULUI CONTRADICTORIALITĂŢII. CONSECINŢE.

Instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat pe excepţia pe care

părţile au pus concluzii, ci pe fondul cauzei, respingând calea de atac declarată de

reclamanţi, fără ca aceştia să pună concluzii şi în  apel.

Astfel, a fost încălcat principiul contradictorialităţii dezbaterilor şi s-a

pricinuit reclamanţilor o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei

recurate.

(Decizia civilă nr.61/R din 18 ianuarie 2006 pronunţată

de Curtea de Apel Piteşti).

Prin acţiunea înregistrată la data de 14.05.2004, reclamanţii au

chemat în judecată mai mulţi pârâţi printre care şi municipiul localităţii,

prin primar, pentru a se constata că sunt proprietarii terenului de 2.604,6

mp.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că deşi în

contractul de vânzare-cumpărare nr.8652 din 05.12.1991 s-a  menţionat

suprafaţa de  1.152 mp., în realitate suprafaţa terenului este de 

2.604,6 mp., astfel cum rezultă din măsurătoarea efectuată la data de

10.05.2004, iar limitele terenului nu s-au modificat de la data vânzării 

cumpărării  şi până în prezent.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa civilă

nr.4586/8.10.2004, a respins acţiunea ca inadmisibilă reţinând că parte

dintre pârâţi contestă  limitele dreptului de proprietate al reclamanţilor.

Apelul formulat de către reclamanţi, prin care sentinţa a fost

criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul îndeplinirii în cauză

a dispoziţiilor art.111 Cod procedură civilă şi a cerinţelor uzucapiunii de

10-20  ani  a fost  respins de către Tribunalul  Vâlcea prin decizia civilă

nr.369/5.04.2005.

Prin această decizie s-a reţinut, că acea critică privind

dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de scurtă durată

este nefondată, nefiind dovedită existenţa unui just titlu, iar posesia

reclamanţilor este utilă doar pentru suprafaţa de teren menţionată  în

contractul de vânzare-cumpărare, pentru restul terenului fiind o posesie

precară.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii,

criticând-o pentru nelegalitate sub motivele prevăzute de art.304 pct.7, 9

şi 10 Cod procedură civilă,  arătând în esenţă că decizia este nemotivată,

pronunţată cu aplicarea greşită  a legii, respectiv art.111 Cod procedură

civilă, iar instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor probe

hotărâtoare  în soluţionarea cauzei.

Curtea de Apel Piteşti,  prin decizia civilă

nr.822/R/17.06.2005  a admis recursul reclamanţilor, a casat decizia

civilă nr.369/5.04.2005 şi a trimis cauza spre rejudecare  la Tribunalul

Vâlcea.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut  că

interesul reclamanţilor se justifică prin necesitatea stabilirii dreptului de

proprietate asupra terenului obiect al contractului în raport de voinţa

internă a părţilor  contractante, iar excepţia inadmisibilităţii acţiunii este

neîntemeiată, impunându-se, astfel, soluţionarea în fond a cauzei, în

raport de probele  administrate  şi de actele noi depuse în apel.

Rejudecând cauza, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă

nr.936/3.10.2005, a respins apelul ca nefondat reţinând că, din actele

dosarului nu rezultă intenţia vânzătorilor de a înstrăina o suprafaţă mai

mare decât cea menţionată în contractul de vânzare-cumpărare, astfel că

reclamanţii invocă un drept  de proprietate inexistent, iar neglijenţa

acestora la încheierea contractului, în ceea ce priveşte întinderea dreptului

de  proprietate dobândit, nu poate justifica admiterea acţiunii acestora.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs,  în termen legal,

reclamanţii criticând-o pentru  nelegalitate sub motivele de recurs 

prevăzute de art.304 pct.7, 5 şi 9 Cod procedură civilă invocând că

aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nefiind motivată cererea

reclamanţilor de aplicare în cauză a dispoziţiilor art.297 pct.1 Cod

procedură civilă, astfel cum au fost  modificate prin Legea nr.219/2005

şi, de asemenea, conţine considerente contradictorii;

- instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute

sub sancţiunea nulităţii de art.105 al.2 Cod procedură civilă,

pronunţându-se direct pe fondul cauzei, deşi s-a dat cuvântul părţilor

doar pe excepţia nepronunţării judecătoriei pe fondul cauzei, încălcându-

se prin aceasta şi principiul contradictorialităţii dezbaterilor prevăzut de

art.129 al.4 Cod procedură civilă;

- decizia este lipsită de temei legal şi este dată cu aplicarea

greşită a legii  deoarece încalcă dispoziţiile art.315 Cod procedură civilă şi

decizia de casare.

Examinând cu prioritate motivul de recurs prevăzut de

art.304 pct.5 Cod procedură civilă, Curtea a constatat  că prin decizia

recurată s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea

nulităţii de art.105 al.2 Cod procedură civilă.

Astfel, cum rezultă din practicaua deciziei recurate, la

termenul de soluţionare a apelului părţile au pus concluzii doar pe

excepţia prevăzută  de art.297 al.1 Cod procedură civilă, modificat prin

Legea nr.219/2005, faţă de împrejurarea că judecătoria nu s-a pronunţat

pe fondul cauzei, reclamanţii solicitând, prin apărător, admiterea acestei

excepţii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Cu toate acestea, instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a

pronunţat pe  excepţia pe care s-au pus concluzii, ci pe fondul cauzei,

respingând apelul formulat de reclamanţi, fără ca aceştia să pună

concluzii pe apel.

Procedând astfel s-a încălcat principiul contradictorialităţii dezbaterilor şi

s-a pricinuit reclamanţilor o vătămare ce nu poate fi înlăturată  decât prin

casarea deciziei recurate, potrivit motivului de recurs prevăzut de art.304

pct.5 Cod procedură civilă.