Eroare materială. Erorile care vizează fondul cauzei nu pot fi îndreptate pe calea procedurii prevăzute de art. 281 C.pr.civ., ci doar prin exercitarea căilor de atac

Eroare materială. Erorile care vizează fondul cauzei nu pot fi îndreptate pe calea procedurii prevăzute de art. 281 C.pr.civ., ci doar prin exercitarea căilor de atac

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 578/CA din 2 noiembrie 2009

Reclamanta S.C. „C.I.” S.R.L. Vaslui a chemat în judecată pe Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vrancea şi pe C.G., în calitatea sa de director executiv al D.G.F.P. Vrancea, pentru a fi obligaţi la plata pagubei ce i-au cauzat, ca urmare a valorificării cantităţii de 407,4 tone păcură, mai înainte ca instanţele judecătoreşti competente să se fi pronunţat cu privire la procesul verbal nr. 0136922 din 7 mai 2004, încheiată de Garda Financiară Vrancea.

Prin sentinţa civilă nr. 319/CA/ din 8 octombrie 2007, Tribunalul Vaslui, respingând excepţiile de prematuritate, de tardivitate şi de inadmisibilitate a cererii de despăgubiri, invocate de pârâţi, a respins cererea formulată de reclamanta S.c. „C.I.” S.R.: Vaslui , în contradictor cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vrancea şi C.G., constatând achitată suma de 598.836,85 lei reprezentând despăgubiri; reţinându-se că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate numai în ceea ce priveşte contravaloarea păcurei confiscate , şi că reclamanta este îndreptăţită să primească valoarea actualizată a bunului confiscat, conform art. 6 alin. 5 din O.G. nr. 128/1998.

S-a reţinut, de asemenea, că pârâta D.G.F.P. Vrancea a achitat, cu ordinul de plată nr. 27 din 28 aprilie 2006, suma de 498.836,85 lei, că celelalte sume solicitate cu titlu de despăgubiri nu sunt cuvenite, că, chiar dacă pârâta D.G.F.P. Vrancea a valorificat păcura confiscată, mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului verbal de contravenţie şi a procesului verbal de confiscare, pârâta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de transport pe C.F.R. întrucât aceste cheltuieli cad în sarcina agentului economic şi că , în ceea ce priveşte dobânzile bancare, solicitate de reclamantă, nu s-a făcut dovada că împrumutul a fost contractat pentru achiziţionarea păcurei ce a fost confiscată şi că nerambursarea creditului s-a datorat confiscării, în finalul considerentelor hotărârii arătându-se că pârâta D.G.F.O. Vrancea a achitat reclamantei suma de 498.836,85 lei cu titlu de despăgubiri, hotărâre ce a rămas irevocabilă, ca urmare a respingerii de către Curtea de Apel Iaşi, prin decizia nr. 164/CA din 10 martie 2008, a recursului formulat de reclamanta S.C. C.I. S.R.L. Vaslui.

Ulterior soluţionării cauzei, în condiţiile arătate, S.C. „C.I.” S.R.L. Vaslui a formulat, la data de 18 august 2009, o cerere, întemeiată pe dispoziţiile art. 281 C.pr.civ., prin care a solicitat „îndreptarea erorii din sentinţa civilă nr. 319/CA din 8 octombrie 2007, „în sensul înlocuirii termenului „despăgubiri” din formularea „Constată achitată suma de 498.836,85 lei reprezentând despăgubiri”, cu sintagma „restituire contravaloare bunuri confiscate”, motivat de faptul că în ordinul de plată nr. 27 din 28.04.2006 s-a menţionat „rest sume din bunuri confiscate conform deciziei civile nr. 136/2006” şi nu „despăgubiri„ şi că în cuprinsul deciziei civile nr. 185 din 18.04.2006 a Tribunalului Bacău s-a specificat că reprezentantul recurentei a solicitat completarea deciziei în sensul obligării Gărzii Financiare Vrancea la plata sumei de 498.836, 85 lei re prezentând c/val celor 497,4 tone păcură”.Prin încheierea din 24 august 2009, Tribunalul Vaslui admite, în temeiul art. 281 C.pr.civ., cererea formulată de reclamanta S.C. C.I. S.R.L. Vaslui, dispunând îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului sentinţei civile nr. 319/CA/8.10.2007, pronunţată de Tribunalul Vaslui, în sensul că, în loc de „Constată achitată suma de 498.836,85 lei , reprezentând despăgubiri”, se va menţiona „Constată achitată suma de 498.836,85 lei reprezentând contravaloare bunuri confiscate”, reţinându-se că, în cuprinsul sentinţei civile nr. 319/CA/8.10.2007, se constată că s-a menţionat că pârâta D.G.F.P. Vrancea a achitat către reclamantă suma de 498.836,85 lei reprezentând contravaloarea actualizată a cantităţii de 407,4 tone păcură, confiscată prin procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 0136922/7.05.2004 şi că, potrivit art. 281 C.pr.civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor, sau cel de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Împotriva acestei încheieri a introdus recurs pârâta D.G.F.P. Vrancea, care critică hotărârea primei instanţe pe motiv că aceasta nu ţine seama că în considerentele sentinţei civile nr. 319/CA/8.10.2007 s-a făcut referire la faptul că cererea reclamantei are valoarea unei acţiuni în pretenţii, că prejudiciul cauzat reclamantei a fost acoperit prin dezdăunarea sa, în procedura administrativă reglementată de O.G. nr. 128/1998, că acesteia nu i se cuvin celelalte sume solicitate cu titlu de despăgubiri, că în mod corect s-a reţinut că reclamanta a fost despăgubită, prin plata sumei de 498.836,85 lei, şi că acesteia nu i s-a restituit doar contravaloarea mărfii confiscate, suma plătită fiind în realitate actualizată la un nivel superior celui obţinut prin valorificare, că reclamanta şi-a valorificat dreptul la despăgubiri, iar solicitarea plăţii oricăror alte sume de bani ar reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză şi că, în atare condiţii, nu se impunea îndreptarea pretinsei erori materiale din dispozitivul sentinţei menţionate.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea reţine ca fiind necontestat faptul că, prin acţiune, reclamanta a solicitat repararea prejudiciului ce i s-a cauzat prin valorificarea bunurilor confiscate, mai înainte de a se fi soluţionat plângerea contravenţională formulată , că în cuprinsul hotărârii ce s-a dat se face referire, în mod repetat, la sume solicitate cu titlu de despăgubiri, că, în chiar cuprinsul cererii de recurs introduse împotriva sentinţei civile nr. 319/CA din 8.10.2007, reclamanta-recurentă S.C. „C.I.” S.R.L. Vaslui arată că „prejudiciul în realitate este mai mare, sumele motivate includ prejudiciul creat până la data de 13 octombrie 2005”, că „abia la 02.mai 2006 am recuperat contravaloarea păcurei, însă rămân dobânzile şi penalităţile bancare, contravaloarea transportului CFR, impozitul pe profit, tva... cât şi faptul că activitatea societăţii a fost întreruptă”, pentru ca în finalul cererii menţionate să se arată că „Suma achitată de DGFP Vrancea reprezintă doar contravaloarea la zi (18 aprilie 2006) a păcurei confiscate, nicidecum despăgubiri”.

Cum cererea de recurs a fost respinsă, prin decizia nr. 164/CA din 10 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Vaslui era obligat să observe că problema naturii şi cuantumului sumelor pretinse prin acţiune şi respectiv a sumelor acordate prin hotărârea menţionată a căpătat o rezolvare irevocabilă, menţinându-se ca temeinică şi legală parte din hotărâre prin care s-a constatat că suma achitată (498.836,85 lei) reprezintă „despăgubiri”, în condiţiile în care însăşi S.C. C.I. S.R.L. Vaslui recunoaşte că suma achitată de D.G.F.P. Vrancea reprezintă „contravaloarea la zi” a păcurei confiscate nemulţumirea sa fiind generată de faptul că actualizarea s-a făcut doar până la data de 18 aprilie 2006 şi nu a inclus şi celelalte pierderi pretins suferite (speze transport, dobânzi şi penalităţi bancare, obligaţii fiscale).

Ori, raportat la obiectul necontestat al prezentei cereri şi la temeiul de drept pe care ea se întemeiază, prima instanţă era obligată să stabilească dacă faptul înscrierii în dispozitivul sentinţei nr. 319/CA/8.10.2007 a sintagmei „despăgubiri” reprezintă sau nu o eroare materială, care să poată fi îndreptată în condiţiile prevăzute de art. 281 C.pr.civ. şi dacă ea nu este în realitate o tentativă de modificare, pe o cale indirectă, a unei hotărâri trecute în puterea lucrului judecat, cu deosebire în ceea ce priveşte întinderea prejudiciului şi a naturii acestuia.

Ori, din examinarea prevederilor art. 281 C.pr.civ., prin prisma doctrinei şi a practicii judiciare în materie, prima instanţă ar fi trebuit să observe că în categoria greşelilor materiale, care pot fi îndreptăţite pe calea procedurii aleasă de petenta S.C. „C.I.” S.R.L. Vaslui, sunt incluse doar erorile sau omisiunile referitoare la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul precum şi orice alte erori materiale, de aceeaşi natură.

În categoria erorilor materiale nu pot fi însă incluse erorile ce vizează fondul cauzei, cm ar fi cele referitoare la natura şi obiectul acţiunii sau la natura şi întinderea drepturilor pentru care acţiunea reclamantului a fost găsită întemeiată, erori care se încadrează în categoria erorilor de judecată, ce nu pot fi îndreptate decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.

Ca atare, chestiunea dacă suma de 498.836,85 lei reprezintă sau nu despăgubiri, dacă ea este sau nu valoarea actualizată , până la o anumită dată, a contravalorii mărfii confiscate şi valorificate şi dacă prin plată, prejudiciul reclamat a fost sau nu acoperit, nu puteau face obiectul unei cereri de îndreptare a unor pretinse erori materiale, ci doar obiectul unei cereri de recurs, cale de atac pe care reclamanta a exercitat-o şi care a fost soluţionată în mod irevocabil prin decizia nr. 164/CA/10.03.2008, care rezolvă inclusiv chestiunea naturii juridice şi a întinderii obligaţiei ce a fost stinsă prin plata efectuată de pârâta-re curentă.

Drept urmare, constatând că s-a făcut o greşită aplicare a legii, ignorându-se faptul că problema ridicată de petentă a făcut obiectul cererii de recurs, care a fost respinsă în mod irevocabil, şi că orice discuţie ce s-ar face cu privire la natura şi întinderea dreptului reclamat, pentru care s-a constatat că pretenţiile au fost satisfăcute prin efectul plăţii, nu pot face obiectul procedurii prevăzute de art. 281 C.pr.civ., neîncadrându-se în categoria erorilor materiale, ci, teoretic, doar în categoria erorilor de judecată, Curtea, în temeiul art. 312 C.pr.civ., va admite recursul pârâtei, va modifica în tot hotărârea atacată şi, în fond, va respinge cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta S.C. C.I. S.R.L. Vaslui.

Domenii speta

Spete similare