Nerespectarea dispozitiei instantei de apel ce vizeaza plata unei taxe de timbru. Sanctiunea aplicabila – anularea cererii de apel. Respectarea dreptului la un proces echitabil.

Curtea Europeana de Justitie a retinut în mod constant în jurisprudenta sa, cu ocazia analizarii dreptului la un proces echitabil si accesul la justitie, ca ”dreptul la justitie nu este absolut. El se preteaza la limitari, pentru ca el comanda, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului, care are  alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop” (Cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, hotarârea din 13.07.1995).

Curtea nu a exclus niciodata posibilitatea ca interesele unei bune administrari a justitiei sa poata justifica impunerea unei restrictii financiare în accesul unei persoane la justitie, dar este necesar sa existe un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat (Cauza Weissman s.a contra României – hotarârea din 24.05.2006).

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Medigidia sub nr. 588/256/2006, reclamanta S.C. N.E. – Sucursala C.N.E. PROD Cernavoda, a solicitat în contradictoriu cu pârâtii C.A., C.I.M. si C.S., evacuarea pârâtilor din apartamentul nr. 10, situat în Cernavoda, str. U., bl. R 3 A, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii s-a aratat ca pârâtii ocupa apartamentul în litigiu fara  un titlu legal. S-a mai retinut ca pârâtii sunt membrii familiei lui C.N., fost angajat al reclamantei pâna în anul 2005 si titularul unui contract de închiriere pentru locuinta în litigiu, pe parcursul derularii raporturilor de munca. Dupa încetarea acestor raporturi de munca, reclamanta a formulat actiune în evacuare împotriva titularului contractului de închiriere, actiune admisa prin sentinta civila nr. 467 din 2.03.2006 a Judecatoriei Medgidia, definitiva prin decizia civila nr. 53 din 25.01.2007 a Tribunalului Constanta.

Prin cerere reconventionala pârâtii au solicitat obligarea reclamantei sa le  înstraineze locuinta în litigiu.

Prin sentinta civila nr. 494 din 2.03.2007 Judecatoria Medgidia a admis cererea principala si a respins cererea reconventionala, dispunând evacuarea pârâtilor din locuinta, pentru lipsa titlului locativ.

Pentru a pronunta aceasta solutia prima instanta a retinut ca locuinta în litigiu este o locuinta de interventie, destinata cazarii personalului ce deserveste aceasta unitate economica, iar ca urmare a încetarii contractului de munca al numitului C.N. a intervenit si rezilierea contractului de închiriere, conform disp. art. IV lit. d din contractul de închiriere nr. 8363 din 13.11.2001.

Reclamantii în calitate de membri ai familiei salariatului C.N. au dobândit un drept de folosinta asupra locuintei pe perioada cât titularul contractului a fost salariatul unitatii reclamante, ulterior acestei date încetând aceste drepturi.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel reclamantii, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia civila nr. 375 din 20.09.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta, instanta a anulat apelul reclamantilor ca netimbrat.

Pentru a pronunta aceasta solutie Tribunalul Constanta a retinut ca în sarcina apelantilor reclamanti a fost stabilita o taxa de timbru în valoare de 5 lei si un timbru judiciar de 0,30 lei, iar reclamantii nu au achitat aceasta taxa de timbru pâna la termenul de judecata din 20.09.2007, în cauza fiind aplicabile dispozitiile art. 20 al.1 din Legea nr. 146/1997 si ale O.G. nr. 32/1995.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantii C.A., C.I.M. si C.S. care au criticat-o pentru nelegalitate.

Recurentii au sustinut ca au avut convingerea ca apelul va fi timbrat, cu ocazia declararii de catre aparatorul angajat în cauza. Mai mult au considerat ca termenul de judecata din 20.09.2007, pentru care primisera citatie era cunoscut si aparatorului, dar dupa anularea cererii au aflat ca aparatorul nu mai ajunsese la proces. Recursul nu este motivat în drept.

Analizând legalitatea hotarârii recurate în raport de sustinerile reclamantilor se constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente :

Recursul este o cale extraordinara de atac ce poate fi exercitata numai pentru cauzele reglementate de art. 304 pct 1-9 Cod pr. civila, pentru motive de nelegalitate a hotarârii supuse caii de atac.

În cauza se retine ca instanta de apel a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 20 al. 1 din Legea nr. 146/1997, retinând ca reclamantii nu s-au conformat dispozitiei de plata a taxei de timbru în valoare de 5,3 lei. Reclamantii nu au contestat împrejurarea ca aveau cunostinta de aceasta sarcina si au sustinut ca mandatasera un aparator calificat pentru timbrarea si sustinerea cererilor lor în apel. Pe de alta parte nu au dovedit ca taxa de timbru era exorbitanta în raport de posibilitatile lor materiale si dreptul subiectiv a carui protectie o solicitau.

Curtea Europeana de Justitie a retinut în mod constant în jurisprudenta sa, cu ocazia analizarii dreptului la un proces echitabil si accesul la justitie, ca ”dreptul la justitie nu este absolut. El se preteaza la limitari, pentru ca el comanda, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop” (Cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, hotarârea din 13.07.1995).

Curtea nu a exclus niciodata posibilitatea ca interesele unei bune administrari a justitiei sa poata justifica impunerea unei restrictii financiare în accesul unei persoane la justitie, dar este necesar sa existe un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat (Cauza Weissman s.a contra României – hotarârea din 24.05.2006).

În cauza, se retine ca s-a pastrat un echilibru just între, pe de o parte interesul statului în a percepe costurile procedurii si, pe de alta parte, interesul apelantilor reclamanti de a le fi evaluate pretentiile în fata justitiei.

Suma de 5,3 lei stabilita în sarcina apelantilor nu este exorbitanta în raport cu posibilitatile materiale ale acestora, si nici nu aduce atingere dreptului reclamantilor la de acces la instanta, anularea cererii intervenind în apel, dupa pronuntarea unei hotarâri judecatoresti cererea reclamantilor fiind supusa cercetarii unei instante judecatoresti.

De altfel, recurentii reclamanti nici nu au invocat imposibilitatea achitarii acestei taxe de timbru datorita insolvabilitatii materiale, ci datorita unei neîntelegeri pe care au avut-o cu aparatorul angajat.

Analizând lucrarile dosarului din apel se constata ca la dosar nu exista delegatia vreunui avocat angajat care sa apere interesele apelantilor, sustinerea recurentilor fiind lipsita de fundament.

În ceea ce priveste chitantele depuse în recurs de aparatorul recurentilor, se retine ca desi acestea confirma plata unei taxe de timbru în valoare de 10 lei la data de 18.09.2007, aceste chitante nu contin mentiunea numarului dosarului pentru care au fost achitate, iar numele mentionat la rubrica „elemente de identificare a contribuabilului” este S.G., avocatul angajat de reclamanti în recurs, dar care nu a dovedit ca a fost angajat de reclamanti si pentru sustinerea drepturilor lor în apel, anterior achitarii acestor taxe de timbru. În atare situatie nu se poate retine ca satisfacuta obligatia apelantilor de plata a taxei de timbru aferenta apelului, anterior solutionarii acestuia.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod pr. civila se va respinge ca nefondat recursul reclamantilor.

Domenii speta

Spete similare