Înşelăciune prin emitere de cecuri. Condiţii

Înşelăciune prin emitere de cecuri. Condiţii.

Emiterea unei file CEC  fără ca aceasta să aibă provizionul  necesar, nu este temei suficient pentru ca acţiunea inculpatului să fie calificată  ca infracţiune de înşelăciune  prev. de art. 215 al.1 şi 4 cod penal  atâta timp cât acesta nu a avut  intenţia  de a induce în eroare pe beneficiarul CEC-ului, cu atât mai mult cu cât destinatarul  plăţii avea cunoştinţă despre  situaţia trăgătorului în momentul emiterii instrumentului de plată.

Secţia penală - Decizia penală nr. 366/01 iunie 2006

Prin sentinţa penală nr. 1671/2005 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr. 1831/2005 a fost condamnat inculpatul R.N. la pedeapsa de 1 an închisoare  pentru infracţiunea prev. de art. 215 al.1, 4  cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal  şi art. 74-76 cod penal.

S-a  reţinut în fapt că inculpatul  în calitate de administrator al SC ROTCART  SRL Alba Iulia  a indus în eroare în luna februarie 2004 pe reprezentantul părţii civile SC Europak SA Ghimbav  cu ocazia derulării unor relaţii comerciale , emiţând 2 file CEC  în valoare de 80.566.870 lei ROL, deşi cunoştea că nu  are disponibilul necesar în contul bancar.

În drept s-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive  ale infracţiunii prev. de art. 215 al.1 şi 4 cod penal.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că partea civilă  nu  a mai emis pretenţii împotriva inculpatului, acesta achitând  întreg prejudiciul cauzat prin infracţiune.

Împotriva hotărârii a declarat apel în termenul legal statuat de art. 363 cod procedură penală  inculpatul solicitând desfiinţarea ei cu consecinţa achitării sale  în temeiul art. 11 pct. 2  lit.a cod procedură penală raportat la art. 10 lit.d cod procedură penală.

Prin decizia penală nr. 114/A/2006 pronunţată de Tribunalul Alba  în dosar penal nr. 750/2006 s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat cu argumentul că , în speţă,  conform probelor administrate, intenţia apelantului de a induce în eroare pe partea civilă a fost probată pe deplin şi neechivoc însăşi materialitatea actelor sale.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul RN care, reiterând  aceleaşi aspecte  ca şi în apel, solicită achitarea sa, conform art.11 pct. 2  lit.a cod procedură penală raportat la art. 10 lit.d cod procedură penală.

Recursul este fondat.

Probele administrate în cauză  relevă faptul că există un dubiu cu privire la cunoaşterea de către beneficiar  a împrejurării existenţei provizionului necesar. Acest dubiu coroborat cu declaraţia inculpatului care a afirmat în mod constant că a negociat un termen de plată  de 45 zile , întrucât nu avea disponibil în cont , fiind în derulare diferite raportul comerciale, urmând a  fi alimentat contul  în viitor, este  de natură a forma convingerea că beneficiarul a avut cunoştinţă , în momentul  emiterii instrumentului de plată despre lipsa provizionului necesar acestui tras. .

Conduita inculpatului ulterioară emiterii filelor CEC  şi anume  - acoperirea integrală a sumei datorate , coroborată cu toate elementele  probatorii  ale cauzei  reprezintă un temei suficient pentru  a aprecia  că acesta nu a avut nici un moment intenţia  inducwerii în eroare a beneficiarului , astfel încât infracţiunii îi lipseşte elementul volitiv , intenţional.

Ca atare, instanţa constatând  existenţa cazului  de casare prev. de art. 17/1 cod procedură penală ca admite recursul inculpatului casând atât decizia atacată cât şi sentinţa penală nr. 1671/2005 a Judecătoriei Alba Iulia sub aspect  penal, cu consecinţa achitării acestuia  de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 al.1, 4 cod penal cu aplicarea art. 41 al.2  cod penal, în temeiul art. 11pct. 2  lit.a cod procedură penală raportat la art. 10 lit.d cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare