Achiziţii publice. Contestaţie tardivă. Calculul termenelor în materia reglementată de o.u.g. nr. 34/2006. Deosebiri faţă de calculul termenelor conform Codului de procedură civilă

Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr.742 din 21 februarie 2011

Prin sentinţa civilă nr.4085 pronunţată la data de 26.11.2010, a Tribunalului Cluj  a fost admisă excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei, respinsă contestaţia formulată de reclamanta S.C. U.C. SRL în contradictoriu cu  pârâta U.B.B. Cluj-Napoca; obligată reclamanta la  plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei în sumă de 1240 lei.

Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că potrivit art.2562 alin.1 lit.b  din OUG 34/2006 reclamanta avea la dispoziţie un termen de 5 zile pentru a introduce prezenta contestaţie. Ambele părţi recunosc că s-a comunicat rezultatul procedurii de atribuire în data de 16.09.2010 şi tot ambele părţi recunosc că această contestaţie a fost introdusă în data de 22.09.2010. Problema de drept care se impune a fi soluţionată în speţă este dacă termenul de 5 zile pe care îl avea la dispoziţie reclamanta pentru introducerea contestaţiei se calculează pe zile libere aşa cum prevede art. 101 alin.1 Cod procedură civilă şi cum invocă reclamanta sau se calculează pe zile calendaristice, aşa cum susţine autoritatea contractantă.

Modalitate de calcul a termenului este pe deplin lămurită de textul art. 3 lit. „z” din OUG 34/2006 conform căruia, în sensul ordonanţei, zilele sunt definite ca zile calendaristice, iar termenul exprimat în zile începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului; ziua în cursul căreia a avut loc un eveniment sau s-a realizat un act al autorităţii contractante nu este luată în calculul termenului. Dacă ultima zi a unui termen exprimat altfel decât în ore este o zi de sărbătoare legală , o duminică sau o sâmbătă , termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare.

Prin urmare, această formulare derogă de la prevederile Codului de procedură civilă, respectiv art. 101 alin.1, în accepţiunea căruia termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.

Contrar opiniei reclamantei, art. 3 lit.”z” din OUG 34/2006 derogă în totalitate de la modalitatea de calcul a termenului pe zile libere, modificând atât data de începere a curgerii termenelor în procedura achiziţiilor cât şi data de sfârşit a acestora.

În concluzie, fără a se lua în calcul data de 16.09.2010 când a fost comunicat rezultatul procedurii, în speţă, termenul a început să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului – ora 00:00 a zilei de 17.09.2010 şi s-a încheiat la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului – ora 24:00 a zilei de 21.09.2010. Cum ultima oră a ultimei zile a termenului nu s-a împlinit într-o zi de sărbătoare legală, o duminică sau o sâmbătă, în mod corect a invocat autoritatea contractantă excepţia tardivităţii introducerii prezentei contestaţii, aşa încât, în temeiul art. 256 indice 2 din OUG 34/2006, coroborat cu art. 3 lit. „z” din OUIG 34/2006.

Împotriva soluţiei menţionate a declarat recurs S.C. U.C. SRL solicitând  admiterea acestuia, casarea în totalitate a hotărârii cu consecinţa rejudecării în fond a litigiului şi admiterii contestaţiei.

În susţinerea celor solicitate se arată că în mod cu totul nelegal a fost admisă excepţia tardivităţii. Potrivit dispoziţiilor art. 2562 alin.1 lit.b din OUG nr.34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, coroborate atât cu dispoziţiile art.3 lit.z din ordonanţă cât şi cu dispoziţiile  art.101 alin.1 din C.pr.civ. avea la dispoziţie un termen de 5 zile de a formula contestaţie împotriva raportului procedurii şi a comunicatului rezultatului procedurii comunicate de  autoritatea contractantă în data de 16.09.2010.

Contestaţia formulată în data de 22.09.2010, raportat la data comunicării rezultatului procedurii 16.09.2010 este introdusă în termenul legal de cinci zile.

Modificarea adusă de OUG nr.76/2010 art.3 lit.z din OUG nr.34/2006 nu schimbă modalitatea de calcul a termenului stabilit de cinci zile calendaristice care nu este alta decât cea prevăzută în art.101 alin.1 C.pr.civ.

Textul introdus prin OUG nr.76/2010 reia într-adevăr textul art.3 din Regulamentul CEE nr.1182/1971, statornicind faptul că termenele în procedurile de achiziţii încep să curgă din următoarea zi când s-a îndeplinit un act sau a avut loc un eveniment.

Deci acest art.3 lit.z din OUG nr.34/2006 stabileşte un mod derogatoriu de la aplicarea prevederilor art.102 C.pr.civ. privitor la data de începere a curgerii  termenelor în procedura achiziţiilor şi nicidecum a prevederilor art.101 C.pr.civ.

Întrucât ordonanţa în ceea ce priveşte calculul termenului, nu precizează o altă modalitate de calcul faţă de cea prevăzută de C.pr.civ., urmează să se aplice prevederile legii generale, respectiv cinci zile calculate pe zile libere, acesta fiind  sistemul de calcul statornicit de  legiuitorul român şi cel care protejează partea în favoarea căreia a fost stabilit termenul.

Răspunzând  celor invocate prin întâmpinare Universitatea Babes Bolyai a solicitat respingerea recursului, cu obligarea la cheltuieli. În susţinere se arată că hotărârea instanţei este legală şi temeinică  întrucât se bazează pe art.3 lit.z din OUG nr.34/2006. Derogarea  de la prevederile Codului de procedură dar în acord cu art.3 din Regulamentul CEE nr.1182/1971 face ca  acţiunea S.C. U.C. SRL din 22.09.2010 să fie introdusă după expirarea termenului de contestaţie.

În mod cu totul eronat susţine recurenta că ordonanţa precizează o altă modalitate de calcul faţă de cea prevăzută de Codul de procedură civilă când de fapt tocmai aceasta face OUG nr.34/2006: stabileşte că prin  excepţie de la dreptul comun termenul se calculează până la expirarea ultimei ore a ultimei zile a acestuia. 

Analizând recursul declarat Curtea reţine că nu este întemeiat.

Astfel se reţine că argumentul adus în discuţie de către recurentă este acela legat de aplicarea dispoziţiilor codului de procedură în privinţa calculului termenului de contestare. Argumentul adus nu poate fi primit. Actul normativ pe care s-a fundamentat cererea introductivă de instanţă OUG nr.34/2006 prin art.3 lit.z statuează că în sensul ordonanţei semnificaţia este următoarea: „….-zile calendaristice în afara cazului în care se prevede expres că sunt zile lucrătoare, iar termenul exprimat în zile începe să  curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului; ziua în cursul căreia a avut loc un eveniment sau s-a realizat un act al autorităţii contractante nu  este luată în calculul termenului”.

Din norma enunţată se observă că legiuitorul prevede în mod expres accepţiunea zilei  ca fiind calendaristică cât şi modalitatea de calcul a termenului arătând atât  data la care începe cât şi data de sfârşit a acestora. Câtă vreme această reglementare prevede expres modalitatea de calcul nu  se poate aplica cu privire la termene o altă modalitate. Dacă s-ar fi avut în vedere dispoziţiile codului de procedură civilă s-ar fi statuat expres ca în teza a doua a normei menţionate o altă modalitate de calcul. Ori legiuitorul a prevăzut că în cazul achiziţiilor se aplică dispoziţiile  ordonanţei şi ca atare regula aplicabilă în privinţa  contestării este cea a zilelor calendaristice instituit de art.3 lit.z.

Prin urmare faţă de dispoziţiile ordonanţei susţinerile recurentei privind greşita reţinere de către prima instanţă sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse.

În atare situaţie dat fiind  că examinarea cauzei s-a făcut raportat la excepţie , analiza argumentelor pe fond nu se impune.

Cât priveşte cheltuielile de judecată solicitate de intimată Curtea reţine că principiul instituit de art.274 C.pr.civ. constă în culpa procesuală şi justificarea cheltuielilor efectuate.

În cauză factura a fost emisă la termenul la care  soluţia a rămas în pronunţare iar din aceasta nu reiese că a fost emisă pentru serviciile în prezenta cauză. Prin urmare simpla factură în lipsa contractului şi a chitanţei în măsură să ateste plata în parte nu poate fi reţinută ca dovadă în justificarea pretenţiilor şi ca atare cererea privind plata cheltuielilor va fi respinsă.

Asadar fata de cele aratate Curtea va respinge recursul iar in baza art 274 c.pr.civ. va respinge si cerere privind cheltuielile de judecata formulata de intimata.

Domenii speta

Spete similare