Infracţiunea prev. de art. 175 al. 1 lit. a C.pen. Condiţii pentru existenţa premeditării

CURTEA DE APEL CLUJ, SECTIA PENALĂ ŞI DE MINORI, DECIZIA PENALĂ NR. 39/A/09.03.2011

Prin sentinţa penală nr.11/10.01.2011 a Tribunalului Maramureş s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpată prin avocat din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art.176 alin.1 lit.a C.pen. rap. la art.174 C.pen. în infracţiunea de omor simplu, prev. de art.174 C.pen, precum şi cererea formulată de părţile civile prin avocat de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii prin reţinerea şi a infracţiunii de omor calificat, prev. de art.175 alin.1 lit.a C.pen.

 A fost condamnată inculpata R.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art.176 alin.1 lit.a C.pen., rap. la art.174 alin.1 C.pen. la pedeapsa de 20 de ani închisoare.

 Cu consecinţele prev. de art.71,64 lit. a teza a II-a C.pen, lit.b a aceluiaşi articol din C.penal.

 În temeiul art.65 C.pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen. pe o durată de 2 ani.

 În temeiul art.113 C.pen. s-a aplicat faţă de inculpata R.I. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, până la însănătoşire sau noi dispoziţiuni.

 În temeiul art.350 C.pr.pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatei şi în temeiul art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 14.04.2010 la zi.

 În temeiul art.14 C.pr.pen. art.998 C.civ. a fost obligată inculpata la plata de despăgubiri civile către părţile civile după cum urmează:

 -16.000 RON, despăgubiri materiale către părţile civile A.D. şi A.M.;

 -60.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către părţile civile A.D. şi A.M. (părinţii victimei) şi A.A.F. (fratele victimei) cu titlu de daune morale.

 S-au respins restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile menţionate anterior.

 În temeiul art.17 C.pr.pen. a fost obligată inculpata să plătească în favoarea minorului A.D.I. (fiul victimei) rentă lunară în cuantum de 380 RON, începând cu data de 24.03.2010 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minor sau până la noi dispoziţiuni.

 În temeiul art.118 lit.b C.pen. s-a confiscat corpul delict înregistrat la poziţia 49/2010 în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Maramureş.

 În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 3000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş a fost trimisă în judecată inculpata R.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art.174 alin.1 C.penal raportat la art.176 alin.1 lit.a C.penal.

 Actul de trimitere în judecată a reţinut că la data de 23/24.03.2010 inculpata R.I. a suprimat prin cruzimi, viaţa victimei A.D.I., căruia i-a aplicat cu un cuţit, un număr mare de lovituri, de o deosebită intensitate, în diferite regiuni ale corpului.

 Inculpata a recunoscut comiterea infracţiunii de care este acuzată.

 Procedând la judecarea cauzei, în baza probaţiunii administrate, instanţa a reţinut următoarele:

 Inculpata R.I. avusese o relaţie de prietenie cu victima A.D., relaţie care dura de câteva luni, iar din declaraţia acesteia, precum şi altor martori audiaţi, a reieşit că cei doi, chiar îşi puneau problema unei viitoare căsătorii.

 Relaţia dintre cei doi se tensionase însă în ultima perioadă, cei doi având certuri dese datorită geloziei manifestate de către ambele părţi, iar din declaraţia inculpatei rezultă că între aceasta şi victima A.D. avuseseră loc chiar incidente mai violente. De fiecare dată, însă, părţile se împăcau, iar victima chiar se mutase temporar la inculpată, care locuia împreună cu mama sa. Trebuie precizat că inculpata era studentă în Cluj, urmând în paralel cursurile a trei facultăţi.

 La data de 23.03.2010, inculpata împreună cu victima şi cu mai mulţi prieteni, s-au întâlnit la localul „D.” din Baia Mare, unde victima a consumat alături de acei prieteni, băuturi alcoolice (declaraţiile martorilor H.I., C.D.,O.M.).

 Martorii au afirmat de asemenea, că în cursul acelei seri, în prezenţa lor, cei doi nu s-au certat, însă se simţea o anumită stare de tensiune existentă între cei doi, probabil pe fondul unor certuri sau discuţii anterioare.

 Aceste neînţelegeri existente între inculpata R.I. şi victima A.D. erau cunoscute şi de prieteni, iar aceştia chiar le recomandaseră să întrerupă relaţia dacă aceste tensiuni mai continuă.

 În seara de 23.03.2010, cei doi au rămas în localul respectiv până în jurul orelor 2330-2400 , când victima şi inculpata s-au deplasat la domiciliul acesteia din urmă.

 Între cei doi s-a iscat din nou o ceartă pe fondul geloziei, victima reproşându-i inculpatei comportamentul inadecvat pe care aceasta l-a avut faţă de un fost coleg de liceu.

 Odată ajunşi la domiciliul inculpatei victima s-a aşezat în pat ca să doarmă, însă inculpata i-a reproşat comportamentul din acea seară şi a încercat totodată o apropiere fizică, în ideea că astfel se vor împăca, dar victima a respins gesturile acesteia.

 În aceste împrejurări, inculpata fiind nemulţumită de atitudinea victimei s-a dus în camera alăturată de unde a luat o sticlă de votcă şi a consumat o parte din băutură. Inculpata s-a deplasat apoi în bucătărie, de unde a luat un cuţit cu lama de 17 cm, cu mâner din plastic şi întorcându-se în cameră, a aplicat victimei, care se afla aşezată în pat, cu faţa la perete şi cu spatele la cameră, o lovitură în zona gâtului şi mai multe lovituri în spate, urmare cărora victima s-a întors şi a căzut din pat.

 În poziţia în care victima a căzut din pat, în decubit dorsal (pe spate), inculpata i-a aplicat multiple lovituri unele cu mare intensitate, în zona gâtului (12 lovituri), a bazei gâtului (8 lovituri), a mâinii stângi (5 lovituri), a hemitoracelui stâng şi drept (restul de până la 80-85 de lovituri). Leziunile cauzate victimei în urma loviturilor cu cuţitul, i-au provocat decesul şi au condus la concluzia că victima a suportat suferinţe chinuitoare, provocate prin modul în care este realizată acţiunea de ucidere.

 La scurt timp după ce a aplicat loviturile, în jurul orei 141 inculpata a apelat serviciul 112 anunţând că şi-a omorât prietenul.

 Prin raportul medico-legal al Serviciului Medico-Legal Judeţean Baia Mare s-au menţinut concluziile actului medico-legal preliminar şi s-a stabilit că moartea numitului A.D. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice cu aspirat sanguin din multiplele plăgi laterocervicale penetrante traheal. Leziunile tanatogeneratoare, precum şi cele descrise la examenul extern şi intern din prezentul raport s-au putut produce prin loviri active repetate cu un corp tăietor-înţepător, în cadrul unei heteroagresiuni, iar poziţia victimă – agresor a putut fi: victima în decubit dorsal şi agresorul deasupra. Moartea poate data din data de 23/24.03.2010.

 Victima prezenta multiple plăgi tăiate înţepate penetrante cervical, drept anterior, toracal anterior şi toracal stâng, scapular stâng, precum şi plăgi de autoapărare pe faţa palmară a mâinii stângi. In actul medico-legal s-au descris leziunile tanatogeneratoare (plăgi laringo-traheale) precum şi cele observate la examenul extern şi intern al cadavrului, respectiv plăgi tăiate tegumentare-laterocervicale drepte cu infiltrat sanguin, pectorale şi la nivelul spatelui, plagă cu infiltrat sanguin palmară stângă, transfixiantă, plăgi toracice, plăgi tăiate laringiene, traheale cu infiltrat sanguin, plăgi pulmonare stângi şi heitoracale stângi, plată tăiată ventricul stâng.

 Acelaşi act medico-legal mai precizează că leziunile iniţiale sunt cele laterocervicale drepte şi plaga de la nivelul mâinii stângi, apreciată ca şi plagă de autoapărare, restul leziunilor de la nivelul toracelui sunt în mare majoritate fără infiltrat sanguin ori cu minim şi au fost efectuate în agonie sau chiar când susnumitul era decedat. S-a mai menţionat că victima avea o alcoolemie de 1,60 gr.%o.

 În cauză au fost efectuate mai multe lucrări de expertiză medico-legală, întrucât au existat suspiciuni cu privire la starea psihică a inculpatei, date fiind şi actele medicale depuse.

 Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică s-a concluzionat că „R.I. prezintă tulburare organică a personalităţii asociată epilepsiei; epilepsie cu crize combinate; tentativă de suicid în antecedente într-un episod depresiv-reactiv. Susnumita are capacitatea psihică de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale şi a avut discernământ la momentul comiterii faptelor cât şi în prezent”.

 Prin raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică al I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti – Comisia de nouă expertiză medico-legală psihiatrică s-a concluzionat că „R.I. a prezentat la data comiterii faptei o stare disociativă survenită pe fondul unei tulburări de personalitate labil emoţională, în context de vulnerabilitate biologică, psihologică, socială şi consum de băuturi alcoolice, iar la data examinării o tulburare de  personalitate labil emoţională, vulnerabilitate biologică, psihologică şi socială; susnumita a avut discernământ diminuat la data comiterii faptei. Comisia a recomandat aplicarea art. 113 C.pen..

 Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică a fost avizat de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti.

 În raport de toate elementele prezentate mai sus, tribunalul a apreciat că în drept fapta inculpatei R.I. care la data de 23/24.03.2010 a aplicat multiple lovituri cu un cuţit, lovituri de mare intensitate, în diferite regiuni ale corpului, în urma cărora s-a produs decesul victimei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, săvârşit în varianta agravantă „prin cruzimi” prev.de art.176 alin.1 lit.a C.pen. rap.la art.174 alin.1 C.pen., pentru care instanţa o condamnă pe inculpată la pedeapsa de 20 de ani închisoare.

 Tribunalul a apreciat că încadrarea juridică a faptei este cea de omor deosebit de grav, săvârşit prin „cruzimi” prev.de art.176 alin.1 lit.a C.pen. pentru următoarele considerente:

 Aşa cum s-a arătat în mod constant în literatura juridică, dar şi în jurisprudenţă, la aprecierea unui omor săvârşit prin cruzimi trebuie să se ţină seama de asemenea, de aspectul de ferocitate cu care făptuitorul a săvârşit omorul, trezind în conştiinţa celor din jur un sentiment de oroare.

 În această situaţie, devine irelevantă împrejurarea că victima îşi va fi pierdut cunoştinţa nemaipercepând cu simţurile cruzimea, elementul determinant pentru reţinerea agravantei fiind pericolul social deosebit pe care-l prezintă inculpata prin modul în care a săvârşit omorul.

 Totodată multitudinea leziunilor constatată pe corpul victimei: plăgi tăiate înţepate penetrante cervical drept anterior, toracal anterior şi toracal stâng, scapular stâng, plăgi laringo-traheale, plăgi tăiate tegumentare-laterocervicale drepte cu infiltrat sanguin, pectorale şi la nivelul spatelui, plagă cu infiltrat sanguin palmară, plăgi pulmonare stângi şi hemitoracale stângi, plagă tăiată ventricul stâng, descrise la examenul extern şi intern din raportul de autopsie duc la concluzia că viaţa victimei a fost suprimată prin cruzimi, iar loviturile aplicate în mod repetat i-au cauzat acesteia suferinţe  care au depăşit limitele obişnuite ale unor acţiuni proprii ale laturii obiective a infracţiunii de omor.

 Pentru considerentele expuse tribunalul a respins de altfel şi cererea formulată de inculpată prin avocat de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de omor deosebit de grav, săvârşită în condiţiile circumstanţei agravante, prev.de art.176 alin.1 lit.a C.pen., adică prin „cruzimi” în infracţiunea de omor simplu prev.de art.174 C.pen.

 Tribunalul a respins totodată şi cererea formulată de avocatul părţilor civile de a schimba încadrarea juridică dată infracţiunii prin rechizitoriu, prin reţinerea şi a infracţiunii de omor calificat prev.de art.175 alin.1 lit.a C.pen., respectiv în condiţiile de premeditare din parte inculpatei.

 În primul rând premeditarea, prevăzută de art.175 lit.a C.pen. ca agravantă a infracţiunii de omor, presupune realizarea a două cerinţe şi anume: pe de o parte, luarea rezoluţiei trebuie să preceadă cu un oarecare timp activitatea materială, iar pe de altă parte această hotărâre, mai dinainte luată trebuie să se concretizeze în anumite activităţi de pregătire a infracţiunii.

 Tribunalul a constatat că nu există elemente obiective care să fie concretizate în probe certe care să conducă la concluzia că cerinţele menţionate anterior s-ar regăsi în prezenta cauză.

 Tribunalul nu şi-a însuşit argumentul furnizat de avocatul părţii civile că inculpata ar fi consumat băuturi alcoolice pentru a dobândi curaj în vederea comiterii acţiunii de omor a victimei, întrucât niciun element obiectiv nu a susţinut această teză.

 La individualizarea pedepsei la care inculpata a fost condamnată, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret deosebit de sporit al faptei comise de inculpată, împrejurările concrete în care a fost comisă infracţiunea, mai exact faptul că inculpata a aplicat lovituri victimei în timp ce aceasta era întinsă în pat, fiind cu spatele înspre direcţia de unde inculpata i-a aplicat primele lovituri, victima fiind surprinsă de acţiunea inculpatei, reacţia de autoapărare fiind aproape anulată de o ferocitate deosebită cu care a acţionat inculpata, aspect relevat de altfel puţinele plăgi de autoapărare constatate pe faţa palmară a mâinii stângi a victimei.

 Tribunalul a reţinut însă, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei şi concluziile expertizelor medico-legale efectuate în cauză care atestă că inculpata „R.I. a prezentat la data comiterii faptei o stare disociativă survenită pe fondul unei tulburări de personalitate labil emoţională, în context de vulnerabilitate biologică, psihologică, socială şi consum de băuturi alcoolice..., susnumita având discernământ diminuat la data comiterii faptei”.

 În raport de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei şi de persoana inculpatei având în vedere toate considerentele expuse anterior, tribunalul a aplicat acesteia pedeapsa accesorie constând în exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a C.pen. şi lit.b C.pen.

 În temeiul art.65 C.pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă care va începe după executarea pedepsei închisorii.

 Dat fiind faptul că prin expertiza medico-legală efectuată de I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti, comisia a recomandat, având în vedere afecţiunea psihică şi potenţialul antisocial al inculpatei, aplicarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical, prev.de art.113 C.pen., tribunalul a dispus luarea luarea unei astfel de măsuri de siguranţă faţă de inculpată până la însănătoşire sau noi dispoziţiuni, prin reţeaua sanitară a A.N.P.

 În temeiul art.350 C.pr.pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatei şi în temeiul art. 88 C.pen. deduce din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 14.04.2010 la zi.

 În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că în cauză au formulat pretenţii civile părţile civile, după cum urmează:

 Părţile civile A.D. şi A.M. în calitate de părinţi ai victimei A.D. şi A.A.F., în calitate de frate au solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 100.000 euro pentru fiecare dintre părţile civile cu titlu de daune morale; de asemenea părţile civile A.D. şi A.M. au solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 16.000 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei  şi ridicarea monumentului funerar, precum şi 350 RON, pentru fiecare dintre părinţii victimei, cu titlu de rentă lunară.

 De asemenea, tribunalul a reţinut că partea civilă A.A.F. a solicitat obligarea inculpatei la plata echivalentului a 2.500 euro, reprezentând cheltuielile ocazionate de deplasarea cu avionul din Spania, a fratelui victimei.

 De precizat că victima A.D. a fost căsătorit cu partea vătămată S.R.S.C., iar din căsătorie a rezultat minorul A.D.D., născut la 02.04.2002. Prin sentinţa civilă nr. 4616/28.06.2002 a Judecătoriei Baia Mare a fost desfăcută căsătoria dintre părţi, minorul a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei, iar victima a fost obligată la plata unei pensii de întreţinere în sumă de 49 lei pe seama minorului, sumă care a fost ulterior majorată la 380 lei.

 Partea vătămată S.R.S.C. a arătat că formulează pretenţii civile în sumă de 380 lei lunar, în numele minorului A.D.D., reprezentând pensia de întreţinere stabilită în sarcina victimei, de către instanţa de judecată.

 Procedând la judecarea laturii civile a cauzei tribunalul a apreciat că în cauză au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar şi cu probe testimoniale pretenţiile civile materiale constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei şi ridicarea monumentului funerar şi în consecinţă inculpata a fost obligată în temeiul art.14 C.pr.pen. rap.la art. 998 C.civil la plata sumei de 16.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale către părţile civile A.D. şi A.M., părinţii victimei.

 Restul pretenţiilor materiale formulate în cauză de către părţile civile au fost considerate ca neîntemeiate, tribunalul reţinând că partea civilă A.A.F. nu a făcut dovada pretenţiilor sale, nu a depus la dosar biletele de avion sau alte dovezi care să fundamenteze acordarea de despăgubiri materiale, aceeaşi situaţie fiind şi în privinţa cererii de acordare de rentă periodică lunară părinţilor victimei.

 Tribunalul a apreciat însă că părţilor civile menţionate anterior, respectiv părinţilor şi fratelui victimei le-a fost cauzată o puternică suferinţă sufletească şi un prejudiciu psihic deosebit, prin pierderea victimei, având în vedere şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, cruzimile deosebite la care a fost supusă victima fiind de natură a spori suferinţa psihică şi sufletească a părţilor civile, iar pentru aceste considerente, instanţa a obligat-o pe inculpată la plata sumei de 60.000 euro pentru părţile civile A.D., A.M. şi A.A.F. cu titlu de daune morale.

 Tribunalul a apreciat că atât în raport de dispoziţiile art.17 C.pr.pen., cât şi având în vedere constituirea de parte civilă formulată de mama minorului A.D.D.,  fiul  victimei, inculpata  a fost obligată la  plata sumei de 380 RON, începând cu data de 24.03.2010 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minor, sau până la noi dispoziţiuni.

 Tribunalul a avut în vedere la stabilirea cuantumului rentei periodice stabilite în favoarea minorului, declaraţia numitei S.R.S.C., fosta soţie a victimei, care a declarat în faza de urmărire penală că aceasta era suma cu care victima contribuia lunar la întreţinerea fiului său minor.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel în termen legal părţile civile A.D., A.M. şi A.A.F., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie, şi inculpata R.I..

În şedinţa publică din data de 9 martie 2011, prin apărător ales, părţile civile au reiterat susţinerile din concluziile scrise, arătând în motivarea apelului lor că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii prin reţinerea circumstanţei agravante prev. de art.175 lit.a c.p. şi anume premeditarea, în sensul că din probele de la dosar rezultă că inculpata a pregătit în timp comiterea omorului, purtând asupra sa un cuţit şi consumând băuturi alcoolice cu toate că, cunoştea consecinţele unui astfel de consum, faptul că devine extrem de agresivă. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a învederat faptul că inculpata a fost de acord cu despăgubirile civile solicitate, astfel că instanţa de fond trebuia să ia act de faptul că aceasta achiesează la solicitările părţilor civile şi să admită în totalitate acţiunea civilă formulată în cauză.

Inculpata R.I., prin apărător ales, în motivarea apelului său, inculpata a învederat faptul că, în cauză se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav în infracţiunea de omor simplu, prin înlăturarea agravantei „prin cruzimi”. În susţinerea cererii sale, inculpata a arătat că din concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză rezultă că moartea victimei  a survenit ulterior aplicării primelor lovituri de cuţit astfel că următoarele circa 80 de lovituri nu au prezentat relevanţă astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele textului incriminator, care presupune o moarte lentă prin chinuri, fapt nedovedit în cauză. Apoi, s-a mai arătat de către inculpată că la individualizarea judiciară a pedepsei trebuie să se ţină seama de împrejurarea că inculpata a fost sinceră în cursul procesului penal, a avut un comportament ireproşabil înainte de comiterea faptei, fiind integrată în familie şi societate, este studentă la trei facultăţi şi suferă de anumite boli psihice care i-au diminuat discernământul. Sub aspectul laturii civile, arată că este de acord cu despăgubirea părţilor civile în măsura în care acestea au fost dovedite iar la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere trebuie să se ţină seama şi de pensia de urmaş ce i se cuvine acestui minor.

 Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.378 C.pr.penală, curtea a constatat că apelul părţilor civile este fondat cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, la omiterea dispunerii prelevării probelor biologice, la modul în care inculpata a fost obligată la plata daunelor morale şi la cuantumul acestora şi în aceste limite va fi admis, iar apelul inculpatei nu este fondat şi va fi respins, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se constată că, în cauză a fost administrat un vast probatoriu iar după analiza atentă şi detaliată a acestuia s-a reţinut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Vinovăţia inculpatei a fost corect stabilită prin coroborarea probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi de către instanţa de judecată în mod nemijlocit.

Se reţine că, în noaptea de 23/24.03.2010, inculpata i-a aplicat victimei A.D. multiple lovituri de cuţit, lovituri de mare intensitate, în diferite regiuni ale corpului, în urma cărora s-a produs decesul victimei.

Fapta astfel descrisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, săvârşit în varianta agravantă „prin cruzimi” prev. de art.176 alin.1 lit.a, rap. la art.174 alin.1 C.p.

În cauză nu se impune nicio schimbare de încadrare juridică, cererile formulate în acest sens fiind nefondate.

Mai întâi cu privire la termenul „cruzimi” curtea, în acord cu doctrina şi jurisprudenţa în materie, apreciază că prin acest termen, în sens juridic se înţeleg modurile, procedeele, mijloacele şi actele de violenţă aplicate victimei de natură sau pentru a-i provoca suferinţe deosebit de mari şi prelungite în timp, fie pentru a o ucide, fie pentru a o chinui înainte de a o ucide sau înainte de survenirea morţii acesteia, sau actele care denotă ferocitate, sadism, un mod inuman, ieşit din comun de săvârşire a omorului, care trezeşte în conştiinţa opiniei publice un sentiment de oroare.

În acord cu argumentaţia instanţei de fond şi raportat la starea de fapt reţinută, la concluziile raportului medico-legal întocmit în cauză, curtea constată că actele de violenţă aplicate victimei de către inculpată denotă ferocitate şi sadism, un mod inuman, ieşit din comun de săvârşire a omorului, care potrivit, articolelor apărute în mass-media, a fost de natură să provoace un puternic sentiment de oroare în conştiinţa opiniei publice.

În ceea ce priveşte cererea părţilor civile de a se reţine „premeditarea”, prev. de art.175 lit.a C.p. curtea a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele acestui text de lege.

Astfel, pentru a ne afla în prezenţa acestei agravante, trebuie să existe probe certe că  inculpata a luat hotărârea de a ucide victima pe baza unei reflecţii lungi şi temeinice, cumpănind motivele pro şi contra faptei sale şi chibzuind la rece asupra lor iar mai apoi să treacă la activitatea premergătoare şi pregătitoare.

În speţă, nu s-a dovedit că inculpata a acţionat în baza unui plan mai dinainte stabilit şi că a existat acel proces deliberativ anterior, esenţial reţinerii stării de premeditare. Faptul că aceasta purta un cuţit în geantă nu constituie în sine un act preparator, cu atât mai mult cu cât inculpata nu a uzat de acel cuţit la comiterea faptei.

Este real faptul că inculpata a consumat băuturi alcoolice deşi era conştientă de faptul că acest consum îi dăunează în mod deosebit şi că îi este interzis din punct de vedere medical consumul de alcool ( fapt ce reiese din ultimul cuvânt al acesteia din faţa instanţei de apel, precum şi din declaraţia acesteia din faţa instanţei de fond), prin diminuarea discernământului, dar această împrejurare poate fi luată în considerare doar ca element de circumstanţiere nu reprezintă în sine un act preparatoriu.

În ceea ce priveşte discernământul inculpatei s-a constatat că prin primul raport de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză s-a constatat că inculpata avea discernământul păstrat, abia prin  raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/4696/13.07.2010 al I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti – Comisia de nouă expertiză medico-legală psihiatrică s-a concluzionat că „R.I. a prezentat la data comiterii faptei o stare disociativă survenită pe fondul unei tulburări de personalitate labil emoţională, în context de vulnerabilitate biologică, psihologică, socială şi consum de băuturi alcoolice, iar la data examinării o tulburare de  personalitate labil emoţională, vulnerabilitate biologică, psihologică şi socială; susnumita a avut discernământ diminuat la data comiterii faptei. Comisia a recomandat aplicarea art. 113 C.pen..

 Având în vedere toate aceste împrejurări, curtea a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei, însă raportat la vârsta inculpatei, la lipsa antecedentelor penale ale acesteia s-a considerat că  solicitarea părţilor civile de a-i aplica inculpatei detenţiunea pe viaţă este exagerată.

 Aşa fiind, curtea în baza art.72 C.p. a reindividualizat pedeapsa aplicată, considerând că maximul special prevăzut de textul incriminator, de 25 de ani închisoare cu detenţie este în măsură să contribuie la sancţionarea şi reeducarea acesteia.

 În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, criticile aduse hotărârii atacate au fost apreciate ca fiind întemeiate doar în parte.

În declaraţia dată în faţa instanţei de fond, inculpata a învederat textual că este de acord să despăgubească părţile civile.

 Această afirmaţie nu este o achiesare la pretenţiile civile formulate în cauză ci doar disponibilitatea manifestată de a despăgubi părţile civile.

 Conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi art.1169 C.civ. părţile civile au obligaţia de a-şi dovedi pretenţiile civile.

 Prima instanţă în mod corect a  obligat inculpata la plata către părţile civile A.D. şi A.M. a sumei de 16.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi ocazionate de ridicarea monumentului funerar, despăgubiri dovedite prin înscrisuri şi declaraţii de martori. De asemenea, în mod corect aceste despăgubiri vor fi plătite ambelor părţi civile, având în vedere că aceştia au plătit împreună, fără a se putea stabili contribuţia exactă a fiecăruia.

 Este, de asemenea nejustificată, critica adusă de către apărătorul inculpatului referitoare la obligarea inculpatei la plata în favoarea minorului A.D.D. în totalitate a pensiei de întreţinere fără a se verifica dacă acesta primeşte sau nu pensie de urmaş. Aceasta, întrucât, potrivit art.17 C.p.p. şi dispoziţiilor art.86 şi urm. C.fam. drepturile minorilor trebuie protejate iar în cazul în care acesta va dobândi pensia de urmaş s-a putea, în condiţiile Codului familiei, solicita de către inculpată reducerea cuantumului pensiei de întreţinere.

 În ceea ce priveşte restul despăgubirilor materiale solicitate în cauză se constată că prima instanţă în mod corect le-a respins ca nedovedite, părţile civile nedepunând la dosar acte justificative raportat la cheltuielile de călătorie ale părţii civile A.F., precum şi la renta lunară solicitată. Din actele dosarului nerezultând cu certitudine că victima contribuia la cheltuielile familiei cu suma de 350 lei lunar( cu atât mai mult cu cât victima locuia împreună cu inculpata) şi că părinţii acestuia se aflau în nevoie, condiţie esenţială cerută de art86 C.fam, articol ce reglementează obligaţia de întreţinere.

 În mod corect prima instanţă a stabilit că, raportat la suferinţa deosebit de mare provocată părţilor vătămate, la faptul că pierderea suferită de către aceştia este ireversibilă, se justifică acordarea unor daune morale. Hotărârea pronunţată este criticabilă însă cu privire la modul în care au fost acordate aceste daune şi la cuantumul acestora.

 Astfel, daunele morale se acorda într-un cuantum apreciat de către instanţă tuturor celor cărora li s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapta inculpatei, fiind necesar ca inculpata să fie obligată la plata unor daune morale în favoarea celor trei părţi vătămate.

 Este cunoscut faptul că legea nu prevede nici un criteriu de stabilire a cuantumului daunelor morale, astfel că fost nevoie ca doctrina şi jurisprudenţa să cristalizeze de-a lungul timpului astfel de criterii .

Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii şi anume importanţa valorii morale lezate, durata şi intensitatea durerilor fizice  şi psihice, tulburările şi neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ţinând seama în acelaşi timp  de scopul pentru care legiuitorul  a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinţei persoanei prejudiciate şi nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanţa trebuie să se raporteze şi la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalităţii în faţa legii.

În acest context, apreciem că, câte 30.000 euro, pentru fiecare dintre părţile civile apelante vor fi în măsură să contribuie la repararea prejudiciului cauzat.

Pentru considerentele prezentate, în baza art.379 pct.2 lit.a C.p.p. curtea va admite apelurile declarate de părţile civile A.D., A.M., împotriva Sentinţei penale nr.11/10.01.2011 a Tribunalului Maramureş, pe care o va desfiinţa cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, la omiterea dispunerii prelevării probelor biologice, la modul în care inculpata a fost obligată la plata daunelor morale şi la cuantumul acestora.

 Pronunţând o nouă hotărâre, în aceste limite, s-a majorat pedeapsa aplicată  inculpatei R.I.,  de la 20 de ani la 25 de ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev de art.174 rap. la art.176 lit.a C.p.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată, întrucât instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra acestui aspect.

În baza art.14, 346 C.pr.penală, art.998 C.civil a fost obligată inculpata la plata către cele trei părţi civile a câte 30.000 Euro, sau echivalentul în lei la data plăţii, pentru fiecare parte civilă, cu titlu de daune morale.

S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

În baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată împotriva aceleiaşi hotărâri.

S-a menţinut măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpată, constatând că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă şi în continuare şi s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul detenţiei preventive, începând cu data de 14.04.2010 la zi.

Curtea a respins în baza art.193 C.pr.penală cererea părţilor vătămate de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare, constând în onorariu avocaţial, ca nedovedită,având în vedere împrejurarea că la dosarul cauzei nu a fost depusă chitanţa care să ateste plata onorariului avocaţial în cuantum de 1.000 euro.

Domenii speta

Spete similare