Inaplicabilitatea dispoziţiilor art.244 c.p.c în faliment.

În procedura insolvenţei nu se poate dispune suspendarea judecăţii, astfel încât nu se poate dispune nici scoaterea cauzei de pe rolul tribunalului şi înaintarea dosarului la parchet, pentru cercetări .

Prin sentinţa nr. 1420/9.12.2005  judecătorul-sindic a trimis la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj dosarul nr. F/95/2005 privind  procedura de reorganizare judiciară şi faliment iniţiată de creditori  împotriva debitoarei SCV A SA  TG JIU, pentru efectuarea de cercetări penale, urmând să se stabilească dacă în cauză s-a săvârşit infracţiunea de fals de către numitul  M D G.

Împotriva sentinţei nr. 1420/9.12.2005  a declarat recurs  administratorul M D G, criticând-o sub aspectul nelegalităţii  şi al netemeiniciei.

Curtea  va admite recursul, va casa sentinţa şi trimite cauza  judecătorului-sindic pentru continuarea procedurii, având în vedere următoarele considerente:

Judecătorul-sindic nominalizat  în cauză are obligaţia de a îndeplini atribuţiile prevăzute  de art. 11 din Legea 64/95 R2. Printre aceste atribuţii nu se regăseşte aceea de a trimite la parchet dosarul cuprinzând administrarea întregii proceduri  de reorganizare judiciară şi faliment  a debitorului  aflat în insolvenţă, pentru a se efectua cercetări penale faţă de administratorii sociali.

Prin măsura dispusă în considerentele sentinţei recurate, judecătorul-sindic practic s-a desesizat  de judecarea cauzei, căci trimiţând dosarul la parchet pentru efectuarea cercetărilor, a  scos cauza de pe rol,  intervenind astfel suspendarea derulării procedurii.

Deşi, de principiu, normele prevăzute de Legea 64/1995 R se completează cu dispoziţiile generale ale codului de procedură civilă,  acestea devin incompatibile în momentul în care se încalcă principiile specifice ale procedurii insolvenţei.

Astfel,  dispoziţiile legale referitoare la suspendarea cauzei,  prevăzute de  normele de procedură civilă, sunt incompatibile cu prevederile  Legii nr. 64/95 R, deoarece contravin  unuia dintre principiile de bază ale acesteia şi anume principiul celerităţii şi continuităţii.

În situaţia în care în speţă existau  indicii  privind săvârşirea vreunei infracţiuni, judecătorul-sindic putea sesiza  organele de cercetare penală, fără însă a trimite dosarul  la parchet şi astfel  a  scoate  de pe  rol cauza, măsură ce excede, după cum s-a arătat, prevederilor Legii 64/95 R2.

Ca atare, sentinţa a  fost pronunţată  cu încălcarea normelor imperative ale Legii 64/95 R2, referitoare la celeritatea şi continuitatea procedurii, ceea ce constituie un motiv de ordine publică, hotărârea fiind lovită de nulitate.

În temeiul art. 312 alin. 1 C.pr. civ. , se va admite recursul, şi având  în vedere faptul că judecătorul-sindic  a  pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, Curtea va casa sentinţa  şi va trimite cauza instanţei de fond pentru continuarea procedurii, ocazie cu care judecătorul-sindic va analiza şi celelalte critici formulate de recurent în cadrul motivelor sale de recurs.

Domenii speta

Spete similare