Anulare acte frauduloase.

Anularea transferului pretins fraudulos, pentru alte motive decât cele invocate de lichidator în acţiune, schimbând astfel cauza juridică a acţiunii,  atrage nulitatea hotărârii - motiv de recurs de ordine publică.

Predarea bunului  de către posesorul dobânditor către titularul dreptului de gaj, în temeiul Legii nr.99/1999 nu este un act fraudulos  iar prevederile art.43 din Legea 64/1995, potrivit cărora creditorul cu garanţii nu mai poate continua  valorificarea bunului după deschiderea procedurii decât cu acordul judecătorului-sindic, nu sunt aplicabile în ipoteza în care bunul nu mai era în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii.

SC NI SRL Craiova, administrator judiciar al debitoarei SC D SRL Băileşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii DEN şi CDE, anularea transferului din patrimoniul debitoarei vânzătoare în cel al cumpărătorului C şi restituirea autoturismului marca Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare DJ -08-DMM sau valoarea acestuia la data transferului.

În motivare s-a arătat că vânzarea  autoturismului s-a efectuat în perioada suspectă, când debitorul acumulase datorii în sumă de 6.458.676 .000  lei, preţul obţinut nefiind utilizat pentru plata datoriilor dar, actul nu poate fi considerat ca fiind dintre cele efectuate în cursul desfăşurării normale a activităţii.

Reclamanta şi-a precizat cererea, solicitând introducerea în cauză a SC OMINASIG SA Craiova şi constatarea nulităţii absolute a procesului verbal nr.1 din 5 iulie 2003 de predare a autoturismului, încheiat între OMNIASIG SA şi SC D SRL prin CDE, deoarece acesta nu avea calitatea de reprezentant al societăţii, iar înscrisul nu poartă ştampila persoanei juridice.

Prin sentinţa nr.442 din 23 iunie 2005, pronunţată de judecătorul-sindic, s-a admis acţiunea precizată, s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare intitulat "chitanţă" încheiat la data de 25.07.2002, între pârâţii DEN  şi CDE cu privire la autoturismul marca DAEWOO TICO, nr. de înmatriculare DJ-08-DMM. S-a mai constatat nulitatea absolută a procesului verbal nr.1/5.07.2003, încheiat între pârâţii SC OMNIASIG SA Craiova  şi CDE şi s-a dispus restituirea în natură a autoturismului către averea debitoarei.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta SC OMNIASIG SA  Sucursala Dolj,  criticând-o ca nelegală.

S-a invocat că, în mod greşit, instanţa a apreciat că a avut reprezentarea fraudării intereselor celorlalţi creditori prin sustragerea bunului de la urmărire, deoarece în legătură cu autoturismul avea  încheiat un contract de garanţie reală mobiliară ce-i dă dreptul de a fi privilegiat în urmărirea bunului afectat garanţiei. A mai arătat că predarea bunului a fost ulterioară obţinerii titlului executoriu emis de Judecătoria Craiova, iar potrivit art.86 din Legea 99/1999, măsurile întreprinse de creditor pentru executarea garanţiilor reale mobiliare nu se  suspendă ca urmare a intrării în faliment, recurenta subrogându-se în drepturile creditoarei DAEWOO, iar în temeiul dispoziţiilor art.5 din contractul de garanţie a intrat în posesia bunurilor prin mijloace proprii.

Recursul este fondat.

Curtea constată că în acţiune au fost invocate  motive referitoare la înregistrarea în evidenţele unor servicii publice, a societăţii debitoare ca proprietară a autoturismului, la nesemnarea avizului de către cumpărător, la încheierea contractului în perioada suspectă şi la destinaţia preţului.

Judecătorul-sindic a anulat transferul pe motiv că prestaţia debitoarei a depăşit vădit pe cea primită şi actul s-a încheiat cu intenţia părţilor de a frauda interesele creditorilor prin sustragerea bunului de la urmărire.

Motivele expuse în acţiune, ce au determinat partea să acţioneze, constituie fundamentul juridic, cauza acesteia, iar judecătorul este ţinut de cauza invocată de parte şi  nu de textele de lege indicate.

Din cele expuse anterior reiese că judecătorul-sindic a anulat transferul autoturismului pentru alte motive decât cele invocate de lichidator, schimbând astfel cauza juridică a acţiunii, ceea ce atrage nulitatea hotărârii - motiv de recurs de ordine publică.

Actul juridic încheiat de debitoare în condiţiile  arătate în acţiune nu se încadrează în nici una din condiţiile prevăzute de art. 61 din lege pentru care se poate intenta acţiune în anulare, aşa încât cererea iniţială este neîntemeiată.

Vânzarea unui bun mobil se realizează prin acordul de voinţă al părţilor, neavând relevanţă juridică evidenţa din registrele menţionate şi nici neregulile din avizul de expediţie a mărfii, după cum nici modul de folosire al preţului. Nu orice act încheiat în cei 3 ani anterior deschiderii procedurii poate fi anulat, ci numai transferurile efectuate în condiţiile reglementate de art. 61 din Legea 64/1995 R.

Societatea debitoare  a înstrăinat autoturismul cumpărat cu plata preţului în rate şi care era afectat de o garanţie reală mobiliară, înscrisă în arhiva electronică, debitoarea având acest drept potrivit art. 21 din titlu VI cap. II din Legea 99/1999.

În raport de motivele invocate de lichidator, transferul efectuat de debitoare  nu poate fi considerat  fraudulos,  iar prin procesul verbal din 5 iulie 2003, persoana care avea posesia bunului afectat garanţiei, respectiv intimatul CDE a predat autoturismul, având această obligaţie, potrivit art. 64 din cap. V, titlu VI din Legea 99/1999.

Intimatul pârât CDE nu avea calitatea de reprezentant al SC D SRL Băileşti,  însă procesul verbal din 5 iulie 2003 produce efecte în ce priveşte predarea autoturismului creditorului cu garanţii de către posesorul acestuia, în temeiul dispoziţiilor legale enunţate.Critica recurentei vizând neaplicarea de către judecătorul-sindic a dispoziţiilor art. 86 din Legea 99/1999 este nefondată, deoarece aceste dispoziţii au fost abrogate prin art. X pct.16 din Legea 161/2003, aşa încât în prezent creditorul cu garanţii nu mai poate continua  valorificarea bunului după deschiderea procedurii, decât cu acordul judecătorului-sindic, potrivit art. 43 din Legea 64/1995.

În speţă însă, nu se regăseşte această situaţie deoarece la data deschiderii procedurii autoturismul nu mai era în patrimoniul debitoarei, recurentul creditor primind bunul de la posesorul acestuia, respectiv cumpărătorul CDE.

În raport de considerentele arătate anterior, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunţat o hotărâre nelegală, urmând ca în baza art. 312 alin. 1 şi 3 Cod pr. civilă, să admită recursul, să modifice sentinţa în sensul respingerii cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare şi cererea de constatare a nulităţii absolute a procesului verbal.

Domenii speta

Spete similare