Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală. Menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei prin care s-a desfiinţat ordonanţa şi s-a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale.

Decizie 25 din 15.02.2006


Prin s.p. 529/2005, Tribunalul Dolj a admis plângerea formulată de partea vătămată GIR prin reprezentantul legal GC, iar în baza art. 2781 alin. 8 lit. b Cod procedură penală, a desfiinţat ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului EM, prin care s-a reţinut existenta cazului prevăzut de art. 10 lit. d  Cod procedură penală, acesta fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunii  prevăzută de art. 197 alin. 3 Cod penal.

Tribunalul a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii  urmăririi penale faţă de învinuitul EM, indicând faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de proba, în sensul dispoziţiilor art. 333 alin. 2 Cod procedură penală.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a arătat că minorii (partea vătămată şi martorii) au fost audiaţi fără a fi asistaţi de un psiholog şi că se impunea efectuarea unei expertize psihiatrice a părţii vătămate, faţă de faptul că, potrivit caracterizării psihologice făcute de învăţătoarea părţii vătămate, minora manifesta un comportament de copil abuzat.

Recursul învinuitului EM a fost respins că nefondat, prin decizia penală nr. 25/2006 a Curţii de Apel Craiova – secţia pentru minori şi familie, pentru următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor Legii 272/2004, orice demers şi decizie, întreprinse de autorităţile publice, precum şi cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti, trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

Dispoziţiile art. 85 din lege, prevăd expres existenţa dreptului copilului de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv violenţa sexuala.

Faţa de cele arătate, apare justificată şi legală dispoziţia instanţei de fond privitoare la audierea părţii vătămate şi a martorilor minori în prezenta unui psiholog, specialist cu ajutorul căruia se poate evalua şi acorda importanta cuvenita declaraţiilor acestora, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate.

Starea de virginitate a părţii vătămate şi lipsa modificărilor specifice în zona organelor genitale nu au relevanta, în condiţiile în care, prin admiterea recursului în interesul legii (decizia nr. III/2005), ICCJ a stabilit că prin act sexual de orice natura, susceptibil de a fi încadrat în infracţiunea de viol, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.

Cat priveşte contradicţiile şi neconcordantele din declaraţiile parţilor şi ale martorilor audiaţi în cauză, menţionate expres prin cererea de recurs, acestea nu pot fi interpretate altfel, decât că argumente în susţinerea hotărârii reculate, prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale în vederea completării probatoriului.