Recurs- motive de netemeinicie a hotarârii atacate, invocate în motivele de recurs.

MATERIE- Drept procesual civil.

Recurs- motive de netemeinicie a hotarârii atacate, invocate în motivele de recurs.

Potrivit art. 304 alin. 1 Cod procedura civila modificarea sau casarea unor hotarâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situatiile expres prevazute la pct. 1-9 din text.

Motivele de recurs vizând aspecte de netemeinicie a hotarârii atacate, respectiv de reapreciere a probelor, nu se încadreaza în ipotezele reglementate de textul articolului evocat mai sus.

(Decizia civila nr.1463/R/ 21.10.2008;

Dosar nr. 6006/111/2006  a Curtii de Apel Oradea)

Constata ca, prin sentinta civila nr. 348 din 5 iulie 2006 pronuntata de Judecatoria Alesd în dosar nr. 1353/2004, s-a admis în parte actiunea precizata si completata, formulata de reclamanta P.D.F. în contradictoriu cu pârâtul P.P. s-a admis în parte cererea reconventionala formulata de pârâtul reclamant reconventional P.P. în contradictoriu cu reclamanta pârâta reconventionala P.D. F. s-a dispus desfacerea casatoriei încheiata între parti la data de 29.06.1983, în comuna Derna, judetul Bihor si trecuta în registrul starii civile al comunei Derna, sub nr. 17 din data de 29.06.1983, din culpa ambilor soti; reclamanta a reluat numele avut anterior casatoriei, acela de "Gombos"; au fost încredintati reclamantei spre crestere si educare minorii P.P., nascuta la data de 23.09.1991 si P.E., nascut la data de 28.02.1989, si a fost obligat pârâtul la plata pensiei de întretinere în favoarea acestora în cuantum de 33 % lunar din veniturile sale nete, dupa cum urmeaza: pentru minora P.P. - 16,5 % lunar si pentru minorul P.E. - 16,5 % lunar, cu începere de la data pronuntarii hotarârii si pâna la majoratul copiilor; s-a atribuit reclamantei beneficiul folosintei locuintei conjugale situata în localitatea Paulesti, numar administrativ 158, reprezentând în natura casa de locuit situata pe nr. top. 115, înscris în C.F. nr. 51 Paulesti si s-au compensat cheltuielile de judecata efectuate de parti.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarele:

Partile s-au casatorit la data de 29.06.1983, în localitatea Derna, casatoria fiind înregistrata în registrul starii civile al comunei Derna sub nr. 17 din data de 29.06.1983.

Din împrejurarile relevate de parti si de martorii audiati în cauza, prima instanta a conchis ca exista motive temeinice datorita carora continuarea casatoriei nu mai este posibila, situatie în care, facând aplicarea prevederilor art. 38 alin. 1 Codul familiei, a admis în parte actiunea principala precizata si completata, formulata de reclamanta, a admis în parte cererea reconventionala formulata de pârât si în consecinta a dispus desfacerea casatoriei încheiata între parti.

Pentru a dispune astfel, instanta a avut în vedere atitudinea pârâtului fata de relatia de familie, concretizata în scandalurile dese provocate de acesta pe fondul consumului de alcool si în manifestarile violente fata de persoana reclamantei, precum si atitudinea reclamantei de pasivitate privind continuarea relatiei de familie, toate aceste aspecte ducând la concluzia ca partile nu vad casatoria ca pe o uniune de a doua persoane, întemeiata pe prietenie si afectiune reciproca, pe sprijinul moral pe care fiecare sot trebuie sa îl acorde celuilalt si pe sprijinul material cu care fiecare sot trebuie sa contribuie la cheltuielile casniciei. Toate aceste elemente sunt considerate de catre instanta împrejurari edificatoare ce ilustreaza culpa ambilor soti în destramarea casatoriei.

În ceea ce priveste numele pe care reclamanta urmeaza sa îl poarte dupa desfacerea casatoriei, instanta, fata de pozitia exprimata de pârât, a facut aplicarea art. 40 alin. 3 din Codul familiei si a dispus ca reclamanta sa reia numele avut anterior casatoriei, acela de "Gombos". Odata cu pronuntarea divortului, instanta a hotarât, totodata, caruia dintre parinti sa fie încredintati minorii Elvis, nascut la data de 28.02.1989 si Priscilla, nascuta la data de 23.09.1991, scop în care a solicitat opinia autoritatii tutelare, iar urmare a examinarii anchetei sociale efectuata în cauza si a declaratiilor martorilor audiati, tinând seama de interesele si vârsta minorilor, precum si de depozitia acestora, a dispus încredintarea spre crestere si educare a minorilor la mama, conform art. 42 din Codul familiei. În temeiul dispozitiilor art. 86 si art. 93 din Codul familiei, pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întretinere în favoarea minorilor Elvis, nascut la data de 28.02.1989 si Priscilla, nascuta la data de 23.09.1991, în cuantum de 33 % lunar din veniturile nete ale pârâtului, cu începere de la data pronuntarii hotarârii, conform solicitarii reclamantei si pâna la majoratul copiilor, având în vedere necesitatile minorilor raportat la vârsta acestora.

Totodata, referitor la capatul de cerere având ca obiect beneficiul folosintei conjugale, fata de declaratiile martorilor în ceea ce priveste comportamentul violent al pârâtului fata de reclamanta si minori, luând în considerare interesul minorilor si tinând cont de faptul ca drepturile locative ale pârâtului nu sunt lezate, având în vedere faptul ca partile locuiesc în aceasta forma de peste trei ani, instanta a admis capatul de cerere formulat si a dispus atribuirea beneficiului folosintei locuintei conjugale situata în localitatea Paulesti, numar administrativ 158, reprezentând în natura casa de locuit situata pe nr. top. 115, înscris în C.F. nr. 51 Paulesti, în favoarea reclamantei.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat apel pârâtul P P, care a solicitat schimbarea sentintei apelate, în sensul respingerii actiunii si a admiterii cererii sale reconventionale.

Prin decizia civila nr. 1023 din 6 decembrie 2007 pronuntata în dosar nr. 6006/111/2006, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul si a obligat apelantul la cheltuieli de judecata în cuantum de 500 lei în favoarea intimatei.

În motivarea deciziei, tribunalul a apreciat ca în mod corect prima instanta, în urma analizei materialului probator, a constatat ca vinovati de destramarea relatiilor de casatorie se fac ambii soti, neputându-se retine doar culpa sotiei intimate.

Nici depozitiile testimoniale ale martorilor audiati în apel nu modifica aceasta situatie, martora G. F. fiind sora apelantului, depozitia acesteia este subiectiva, iar cele relatate cu privire la comportamentul intimatei le cunoaste de la apelant, iar martorul C. L., consatean cu partile, a aratat ca neîntelegerile au aparut si din cauza faptului ca apelantul este gelos, fiind un "om singuratic".

În ce priveste masura încredintarii copiilor minori la intimata, aceasta este legala si temeinica, prima instanta tinând seama de vointa exprimata de acestia si de conditiile materiale si morale de crestere si educare pe care mama le poate oferi.

Martorul C.L., audiat în apel, a relatat un eveniment în care apelantul s-a manifestat violent fata de fetita minora.

Întrucât copii au fost încredintati spre crestere si educare intimatei, în mod corect prima instanta a dispus atribuirea beneficiului folosintei locuintei conjugale acesteia.

Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs petentul P.P., solicitând în principal casarea hotarârii atacate cu trimitere pentru rejudecare la instanta de fond, iar în subsidiar, casarea hotarârii si respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea recursului se arata ca motivarea hotarârii date în apel este superficiala, întrucât nu raspunde în fapt la toate pretentiile si apararile formulate de pârât.

Mai arata ca instanta de apel si-a însusit în totalitate pozitia instantei de fond, cu lipsurile si deformarile ei, adaugând aprecieri nefondate, retinând doar acele aspecte ale cauzei care sunt în favoarea reclamantei.

Instanta nu a lamurit mecanismul prin care se stabileste culpa comuna, iar la atribuirea locuintei conjugale s-a prevalat de masura încredintarii copiilor, masura care însa nu intra în contradictie cu posibilitatea folosirii de catre ambele parti a locuintei, cu atât mai mult cu cât reclamanta detine în proprietate un imobil în localitatea Tria, dobândit cu titlu de mostenire, iar locuinta în litigiu este proprietatea exclusiva a recurentului.

În drept, invoca dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedura civila.

Prin notele de sedinta depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Verificând recursul prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, Curtea apreciaza ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinara de atac, ce poate fi promovata pentru motivele de nelegalitate, expres si limitativ prevazute de dispozitiile art. 304 Cod procedura civila.

Ori motivele invocate de recurent vizeaza în principal aspecte de netemeinicie a hotarârii, respectiv de apreciere a probelor si mai putin de nelegalitate.

Referitor la motivarea hotarârii, este de mentionat faptul ca instanta nu are obligatia de a raspunde separat fiecarui argument invocat de parti, literatura si practica facând distinctie între motive si argumente.

Altfel spus, argumentele oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de apel, astfel ca instanta poate grupa argumentele pentru a raspunde la motivul de apel printr-un considerent comun, fara ca hotarârea sa fie în acest fel considerata nemotivata.

În ceea ce priveste locuinta conjugala, atribuirea acesteia s-a facut potrivit criteriilor legale, masura având caracter provizoriu, pâna la finalizarea împartirii de bunuri.

Fata de considerentele mai sus expuse, Curtea urmeaza în temeiul art. 312 alin. 1, coroborat cu art. 316 si 296 Cod procedura civila, sa respinga recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedura civila sa-l oblige pe recurent la 500 lei cheltuieli de judecata în recurs, reprezentând onorariu avocatial.

Domenii speta

Spete similare