Contestaţia la executare

Sentinţă comercială 241 din 13.12.2007


Contestaţia la executare

Contestaţia la executare formulată împotriva executării silite pornită de către A.V.A.S în baza unui titlu executoriu reprezentat de către un bilet la ordin este supusă O.U.G nr.51/1998 şi nu Legii nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin.

( Sentinţa comercială nr. 241/13.12.2007)

Prin sentinţa comercială nr.241/13.12.2007 Curtea de Apel a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de către contestatorul SIF în contradictoriu cu intimata A.V.A.S.

A fost reţinută următoarea situaţie de fapt:

La data de 30.10.1996 se emite un bilet la ordin  de către SC SGI SRL Bucureşti în favoarea SC Bancorex  SA, în valoare de 650.000 USD, avalizat de către F.P.P. II M, având scadenţă la data de 30.10.1997.

Prin convenţia de scontare încheiată la data de 13.XI.1996 SC S.G.I. SRL transferă B. orice drepturi şi titluri decurgând din biletul la ordin exigibil la 30.10.1997 în valoare de 650.000 USD.

Prin contractul de cesiune de creanţă nr.096445/24.06.1999 A.V.A.S, în calitate de cesionar, preia de la creditorul cedent SC B. SA creanţa asupra debitorului cedat SC S.G.I. SRL. Prin acest contract de cesiune a fost preluat  şi biletul la ordin ce formează obiectul litigiului de faţă.

A.V.A.S.  devine  titularul dreptului de creanţă incorporat în biletul la ordin prin gir, iar ca urmare a neachitării creanţei porneşte la executarea silită împotriva avalistului SIF M, comunicându-i  titlurile executorii prin adresa nr.5492/3/2.06.2006, anexând titlurile executorii, constatatoare ale creanţei, respectiv biletul la ordin şi convenţia de scontare.

Împotriva executării silite avalistul SIF M (fost F.P.P.II M) formulează  prezenta contestaţie  la executare.

Contestatorul îşi întemeiază întreg demersul procedural pe ideea că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile Legii nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin cu toate consecinţele juridice rezultate din aplicarea acestora, respectiv instanţă competentă, valabilitatea biletului la ordin , prescripţia obligaţiei de plată a biletului la ordin.

Deşi invocă dispoziţiile Legii nr.58/1934, lege care reglementează mijloace specifice de apărare, excepţii ce pot fi opuse de avalistul urmărit pentru plata biletului la ordin, S.I.F M formulează contestaţie la executare împotriva executării silite pornite de către posesorul titlului - A.V.A.S, contestaţie nereglementată de Legea nr.58/1934.

 Preluarea creanţei de către A.V.A.S s-a făcut în temeiul O.U.G nr.51/1998, act normativ cu dispoziţii speciale atât sub raportul dreptului material, cât şi sub raportul dreptului procesual aplicabil în ceea ce priveşte activele statului preluate în vederea valorificării:

 O.U.G nr.51/1998 stabileşte reguli speciale privind soluţionarea litigiilor, privind executarea silită, precum şi termenul special de prescripţie.

A.V.A.S. a pornit la executarea silită a creanţei preluată în baza unei legi speciale, iar atâta vreme cât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de această lege specială, are la îndemână toate instrumentele juridice reglementate de acele norme speciale.

Pe cale de consecinţă, debitorul, odată pornită executarea silită în temeiul O.U.G nr.51/1998, nu se poate apăra decât cu  mijloacele procedurale puse la dispoziţie de acelaşi act normativ special.

Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin are aplicabilitate în ceea ce priveşte reglementarea raporturilor juridice dintre persoanele participante, cuprinde dispoziţii cu privire la condiţiile de formă pe care trebuia să le îndeplinească titlul de credit, cu privire la transmiterea, garantarea şi plata acestor titluri, reglementează excepţiile ce pot fi opuse de debitor în procesele cambiale fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.

Faptul că A.V.A.S a devenit titularul biletului la ordin, faptul că dreptul încorporat în acest bilet reprezintă o creanţă neperformantă preluată de la o bancă cu capital parţial de stat, în speţă, B., iar biletul la ordin are calitatea de titlu executoriu în accepţiunea O.U.G nr.51/1998, determină ca legea aplicabilă în materia executării silite să fie O.U.G nr.51/1998.

Având în vedere că prin contestaţia formulată se invocă o serie de excepţii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr.58/1934 specifice opoziţiei la executare, Curtea a analizat strict apărările întemeiate pe legea aplicabilă în  speţă, respectiv O.U.G nr.51/1998, precum şi în raport de disp. art.399 şi următoarele Cod pr.civilă.