Contestaţie în anulare. Condiţii de admisibilitate.
Art.317, 318 Cod procedură civilă
Contestaţia în anulare este o cale de atac, de retractare supusă unor condiţii restrictive de admisibilitate, neputându-se invoca decât motivele prevăzute limitativ prin art.317 şi 318 Cod procedură civilă.
Nu constituie motive ale contestaţiei în anulare în sensul art.318 Cod procedură civilă aspecte care nu au constituit motive de recurs cum nici faptul că, instanţa de recurs nu a expus situaţia fiecărui document în parte având în vedere materialul probator în ansamblul său.
(Decizia comercială nr.1473R din 16.10.2007 - Secţia a VI-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti)
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Deliberând, constată că, prin decizia comercială nr.2913R din 24.11.2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr.48483/3/2005 a fost respins ca nefondat recursul declarat de debitoarea S.C. "C I" S.A. împotriva sentinţei comerciale nr.1193/17.05.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială în dosarul nr.48486/3/2005 în contradictoriu cu intimata-creditoare BCR prin Sucursala Sector 1 Bucureşti.
S-a reţinut în esenţă că, prin sentinţa comercială nr.1193/17.05.2006 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei BCR - Sucursala Sector 1 ca şi contestaţia formulată de debitoarea S.C. "C I" S.A. ca fiind tardivă. De asemenea, s-a admis cererea creditoarei şi s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi lichidării împotriva debitoarei potrivit prevederilor Legii nr.64/1995 republicată.
Instanţa de recurs a considerat recursul nefondat întrucât, materialul probator administrat în cauză nu a confirmat criticile recurentei, reţinând că, intimata a probat existenţa creanţei sale ca fiind certă, lichidă şi exigibilă şi că nu a fost de rea-credinţă faţă de procedura aleasă pentru recuperarea creanţei sale.
Împotriva deciziei comerciale precitate, pronunţată de instanţa de recurs, debitoarea a formulat contestaţie în anulare solicitând desfiinţarea acesteia pentru opt critici care în esenţă se rezumă la cele de mai jos.
1. Instanţa de recurs a încălcat dreptul recurentei la apărare întrucât nu a observat că la termenul de la 25.01.2006 i-a fost admisă cererea pentru lipsă de apărare.
Totodată nu s-a observat că la 02.02.2006 s-a transmis prin poştă contestaţie împotriva cererii introductive de instanţă de către creditoare, instanţa de recurs omiţând să cerceteze încheierea prin care s-a respins ca tardivă contestaţia.
În fine, ar fi rămas nesoluţionate toate motivele şi argumentele juridice precum şi articolele şi textele de lege invocate de contestatoare în contestaţie iar judecătorul sindic nu ar fi citat-o pe contestatoare pentru a lămuri toate aspectele legate de starea de insolvenţă.
2. Instanţa de recurs ar fi săvârşit o gravă eroare materială când nu a reţinut scopul neîndoielnic pentru care recurenta a încheiat contractul de cesiune de creanţă autentificat sub nr.208/26.02.2003 neanalizând toate clauzele, schimbându-i sensul. De asemenea, instanţa de recurs nu a raportat contractul de cesiune la sentinţa nr.1480/2003 rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.673R/2004 a Tribunalului Bucureşti din care rezultă că atât creanţa cât şi accesoriile s-au stins urmare încheierii contractului de cesiune precitat.
3. Instanţa de recurs a săvârşit aceeaşi greşeală materială şi când nu a cercetat dosarul nr.5541/2002 din care rezulta că i s-a respins creditoarei cererile referitoare la nulitatea absolută a contractului de cesiune precitat ca şi cererea de chemare în garanţie a debitoarei, anexând în probaţiune hotărârile respective din dosarul precitat şi considerând că analizarea acestora impuneau o altă măsură.
4. Instanţa de recurs nu a analizat în întregime clauzele din contractul de cesiune de creanţă reţinând greşit şi răstălmăcit numai prevederile pct.4 neurmând prevederile art.977 Cod civil şi omiţând a cerceta conţinutul sentinţei nr.1480/2003 irevocabilă pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 în dosarul nr.10494/2003. Contestatoarea redă prevederile art.977 Cod civil ca şi din conţinutul sentinţei nr.1480/2003 pe care o anexează în probaţiune. Se concluzionează că instanţa de recurs nu a cercetat înţelesul voinţei reale a părţilor schimbând în totalitate scopul cesiunii, fiind aplicabile în cauză art.318 coroborat cu art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă.
5. Instanţa de recurs a omis să cerceteze documentele din dosarul execuţional nr.1230/2004 şi nici hotărârile din dosarul nr.5541/2002, documente ce sunt de natură să schimbe soluţia pronunţată în recurs.
6. Instanţa de recurs nu ar fi analizat informaţiile obţinute de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la 18.07.2003 şi la 27.04.2005, aspecte pe care contestatoarea le detaliază, anexând documentaţia respectivă. Altfel aceste aspecte ar fi fost reţinute şi în sentinţa civilă nr.617C/2005 omisă a fi analizată de instanţa de recurs.
În concluzie contestatoarea susţine că nu este de rea-credinţă fapt rezultat din probele arătate.
7. Instanţa de recurs nu a analizat nici răspunsul contestatoarei trimis creditoarei sub nr.1298/26.08.2005 urmare notificării creditoarei nr.46150/16.08.2003, adresă anexată în probaţiune.
8. În fine, instanţa de recurs nu a cercetat motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă privind caracterul cert al creanţei, lipsa titlului şi a calităţii procesuale active a contestatoarei, impunându-se aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.318 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În concluzie contestatoarea solicită admiterea contestaţiei cum a formulat-o.
În drept, art.317, 318 coroborat cu art.304, 379 Cod procedură civilă şi Legea nr.85/2006.
Cererea s-a timbrat cu 10 RON taxă judiciară de timbru şi cu 0,15 RON timbru judiciar.
S-au anexat înscrisuri în xerocopii.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.317 şi 318 Cod procedură civilă.
Se redau prevederile art.317 şi 318 Cod procedură civilă şi se concluzionează că, instanţa de recurs nu a omis a se pronunţa pe vreun capăt de cerere, că procedura a fost legal îndeplinită în faţa instanţei de fond şi că nu s-au încălcat regulile privind competenţa materială.
Altfel, domnul C.I. are calitate de administrator special al S.C. "C I" S.A., atribuţiile sale fiind cele relevate de art.18 alin.2 din Legea nr.85/2006, contestaţia în anulare neintrând în aceste atribute.
Se solicită a se verifica termenul de 15 zile de când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre pentru a se formula contestaţia în anulare conform art.319 alin.2 Cod procedură civilă.
Se propune folosirea tuturor mijloacelor de probă în dovedirea apărărilor sale.
Sub nr.4442/07/15.10.2007 contestatoarea a depus un opis cu documentele doveditoare omise a fi analizate de instanţa de recurs.
Contestatoarea a depus observaţii arătând că temeiul contestaţiei în anulare este asrt.318 teza a II-a Cod procedură civilă, instanţa de recurs nejudecându-i motivele de recurs ignorându-i probele depuse în susţinerea acestora.
Totodată contestatoarea solicită respingerea excepţiilor invocate de intimată pentru că Legea nr.64/1995 şi Legea nr.85/2006 îi conferă dreptul de a apăra interesele debitoarei.
S-au anexat în copie, textul art.18 din Legea nr.85/2006 cu comentarii pe articole din lege.
Contestatoarea a depus şi concluzii scrise.
Examinând în ansamblu motivele contestaţiei în anulare în raport de materialul probator administrat în cauză Curtea a reţinut că excepţiile invocate de intimată ca şi contestaţia în anulare apar nefondate pentru considerentele de mai jos.
I.1. Împrejurarea că domnul C.I. are calitatea de administrator special la S.C. "C I" S.A. nu conduce la concluzia că nu are calitate procesuală activă în promovarea contestaţiei în anulare în raport cu prevederile art.18 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Şi aceasta pentru că, domnul C.I. a promovat recursul, în care s-a pronunţat decizia comercială nr.2913R/2006 prin prisma calităţii de reprezentant al asociaţilor/acţionarilor S.C. "C I" S.A. Bucureşti numit prin sentinţa comercială nr.1193/2006, calitate păstrată şi pentru căile extraordinare de atac precum contestaţia în anulare de faţă, chiar dacă acesta în contestaţie se foloseşte de calitatea actuală de administrator special în care a fost numit.
2. Cu privire la termenul de 15 zile prevăzut de art.319 (2) Cod procedură civilă teza I, din probele administrate nu rezultă data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre astfel că nu se poate considera că acest termen nu ar fi fost respectat de către contestatoare. De altfel potrivit prevederilor art.1169 Cod civil sarcina probei revenea intimatei care a susţinut că nu deţine astfel de probe.
Dar, faţă de teza a II-a a textului precitat şi anume, un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, contestatoarea se află în termenul legal de promovare a contestaţiei în anulare de faţă.
Pentru aceste considerente în baza art.137 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondate excepţiile invocate de intimată.
II. Prin observaţiile depuse de contestatoare la 15.10.2007, aceasta a precizat că temeiul de drept al contestaţiei în anulare constă în art.318 teza a II-a Cod procedură civilă sub aspectul omisiunii din greşeală a instanţei de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare supusă unor condiţii restrictive de admisibilitate, neputându-se invoca decât motivele prevăzute limitativ prin art.317 şi 318 Cod procedură civilă.
Aşadar, potrivit prevederilor art.318 teza a II-a Cod procedură civilă, omisiunea din greşeală a cercetării vreunui motiv de modificare sau de casare nu trebuie confundată cu faptul că modul cum a înţeles instanţa de recurs să analizeze motivele de recurs nu este în acord cu voinţa recurentei.
În concret, omisiuni ale instanţei de recurs sunt cele care privesc motive de recurs pe care aceasta nu le-a cercetat.
Revenind la speţă, primul motiv al contestaţiei în anulare vizează aspecte care nu au fost invocate pe calea recursului şi deci nu pot fi analizate în contestaţia în anulare pentru prima dată pentru că este inadmisibil faţă de prevederile art.317-318 Cod procedură civilă.
Motivele II, III, IV, V, VI, VII vizează documente pe care instanţa de recurs le-a analizat în ansamblu şi a tras o concluzie, fără să expună în considerentele deciziei pronunţate situaţia fiecărui document în parte. Prin urmare, Curtea apreciază că nu este vorba de omisiuni ale instanţei de recurs în sensul lipsei de analiză a vreunor motive de recurs pentru faptul că nu s-au analizat fiecare document în parte cât timp acestea au fost avute în vedere în ansamblu la pronunţarea soluţiei.
Că soluţia nu este cea pe care o aştepta recurenta nu echivalează cu neanalizarea instanţei de recurs a unor motive de recurs din perspectiva referirii la fiecare document în parte cât timp instanţa de recurs în baza acestor probe a tras concluzia cu privire la soluţia pronunţată.
Motivul VIII al contestaţiei cu referire la caracterul cert al creanţei şi la art.36 din Legea nr.64/1995 de asemenea nu este admisibil pentru că instanţa de recurs a analizat aceste aspecte în pagina 7 a hotărârii, chiar dacă nu este în sensul voit de recurentă.
În privinţa lipsei calităţii procesuale active a intimatei, instanţa de recurs s-a pronunţat indirect prin antamarea fondului cauzei considerând că probele relevă că aceasta are calitate procesuală activă.
O probă în acest sens a constituit-o însăşi contractul de cesiune de creanţă, respectiv, clauza de la pct.4 cu referire la adresa nr.1003/06.02.2003 şi încheierea nr.762/C/07.06.2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.5541/2002.
De altfel aceste probe alături de întreg materialul probator administrat în cauză relevă că aspectele învederate de contestatoare în motivele de la pct.IV, V, VI nu pot constitui omisiuni ale instanţei de recurs.
Practic, dacă interpretarea prevederilor legale în materie şi a materialului probator administrat în cauză de către instanţa de recurs nu coincide cu cea dată de contestatoarea-recurentă, nu înseamnă că ne aflăm în prezenţa omisiunilor reglementate de prevederile art.318 teza II Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea în baza art.317-318 Cod procedură civilă a respins contestaţia în anulare ca nefondată.
5
Judecătoria Onești
Contesta?ie simula?ie
Judecătoria Târgu Jiu
constarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 1342968/1998 şi a procesului-verbal de punere în posesie
Curtea de Apel Bacău
CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. CONDIŢII. ADMISIBILITATE.
Curtea de Apel Ploiești
Contencios administrativ. Contestaţie în anulare.
Tribunalul Arad
Contestaţie în anulare. Inadmisibilitatea formulării unei cereri noi pentru motive existente la data celei dintâi.