Anulare act administrativ

Sentinţă civilă 408/02.02.2011 din 28.02.2011


DOSAR NR. 21679/3/CA/2010

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A IX-A – CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Î N C H E I E R E

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE  19.01.2011

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: SÎRBU GABRIELA

GREFIER: BROBOANĂ IOANA-MARIA

Pe rol se află soluţionarea acţiunii de contencios administrativ având ca obiect  anulare act administrativ, formulată de reclamanta SC S I SRL, în contradictoriu cu pârâta DGITLS1.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, în ordinea listei de şedinţă, au răspuns reclamanta, prin avocat, având împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei şi pârâta, prin consilier juridic, care depune delegaţie de reprezentare la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Apărătorul reclamantei depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri în susţinerea cererii de chemare în judecată ce formează obiectul cauzei de faţă, respectiv adresa Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară prin care se desemnează reprezentantul administraţiei publice la recepţia finală a lucrărilor, copia procesului-verbal de recepţie, precum şi punctul de vedere al ministerului de resort faţă de această situaţie, acte pe care le comunică în şedinţă publică şi reprezentantului părţii adverse, solicitând încuviinţarea probei cu aceste acte.

Instanţa constatând că s-a solicitat de către apărătorul reclamantei încuviinţarea suplimentării probei cu înscrisuri în susţinerea acţiunii deduse judecăţii, apreciind că este utilă, pertinentă, concludentă şi poate duce la dezlegarea pricinii, în conformitate cu prevederile art. 167 C.proc.civ., o încuviinţează.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat, ori probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului.

Având cuvântul, apărătorul reclamantei solicită admiterea acţiunii ce formează obiectul cauzei de faţă, astfel cum a fost formulată, respectiv pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea deciziei de impunere anuală nr. 440346/07.09.2009, ca fiind nelegală, urmând ca instanţa de judecată să dispună obligarea pârâtei la emiterea unei alte decizii de impunere anuală cu cota de 1,5% din valoarea de inventar a clădirii. Arată că, faţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi conform realităţii existente în teren, la imobilul în cauză s-au efectuat cel puţin două lucrări majore de construcţie şi modernizare, lucru atestat prin expertiza tehnică şi prin autorizaţia de construire depusă la dosarul cauzei şi procesul-verbal de finalizare a construcţiilor efectuate. Arată că reclamanta a comunicat această situaţie DGITLS1, însă pârâta nu a dorit să o ia în considerare absolut deloc. Susţine că prin declaraţia de impunere anuală pe care reclamanta o dă, aceasta a trecut, conform obligaţiilor, noua valoare a imobilului însă pârâta nu a ţinut cont de această valoare, de această nouă valoare a imobilului , aplicând un procent de 10% pentru stabilirea impozitului anual. Prin urmare arată că pârâta, pe de o parte admite că s-a mărit valoarea imobilului, aplicând impozitul la noua valoare, însă în momentul în care trebuie să aplice legea în mod concret nu o mai face vizavi de noua valoare pentru că nu ţine cont de dispoziţiile legii. Invocă în acest sens Normele de Aplicare a Codului de procedură fiscală, respectiv dispoziţiile art. 55 lit. b din cuprinsul acestora şi susţine că există această aprobare a consiliului de administraţie prevăzută de dispoziţiile legale anterior menţionate, toate sumele alocate acestor lucrări fiind trecute în contabilitate. Arată că pârâta nu vrea să ţină cont de acest text de lege, susţinând că ar fi trebuit ca înaintea acestor lucrări, să mai facă reclamanta o altă reevaluare a clădirii, fapt pe care arată că îl apreciază ca fiind eronat întrucât sunt considerate ca fiind reevaluate caladirile modernizate. Pentru toate aceste considerente şi pentru cele expuse pe larg în cuprinsul acţiunii solicită admiterea cererii de chemare în judecată ce formează obiectul cauzei de faţă, astfel cum aceasta a fost formulată.

Având cuvântul, apărătorul pârâtei solicită respingerea acţiunii, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării formulate în combaterea cererii de chemare în judecată, apreciind că dispoziţiile pct. 55 lit. b trebuie interpretate  prin raportare la dispoziţiile art. 54 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală  în sensul că se impune anterior realizarea unui raport de evaluare.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunţarea, motiv pentru care

DISPUNE

Amână pronunţarea la data de 26.01.2011.

Pronunţată  în şedinţă publică azi 19.01.2011. 

PREŞEDINTE, GREFIER,

SÎRBU GABRIELA BROBOANĂ IOANA

Î N C H E I E R E

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE  26.01.2011

T R I B U N A L U L,

În aceiaşi constituire şi pentru aceleaşi motive,

D I S P U N E:

Amână pronunţarea la 02.02.2011.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 26.01.2011.

PREŞEDINTE, GREFIER,

SÎRBU GABRIELA BROBOANĂ IOANA

DOSAR NR. 21679/3/CA/2010

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A IX-A – CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR. 408

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE  02.02.2011

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: SÎRBU GABRIELA

GREFIER: BROBOANĂ IOANA-MARIA

Pe rol se află soluţionarea acţiunii de contencios administrativ având ca obiect  anulare act administrativ, formulată de reclamanta SC SI SRL, în contradictoriu cu pârâta DITLS 1.

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţă publică de la 19.01.2011 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării soluţiei la data de 26.01.2011 şi 02.02.2011, hotărând următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberand constata:

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei sectii sub nr. 21679/3/CA/2010, reclamanta SC SI SRL, în contradictoriu cu pârâta DGITLS1, a solicitat instantei sa  dispuna anularea dispozitiei nr. 460420/11.11.2009 privind solutionarea contestatiei formulate de  reclamanta cu consecinta  anularii deciziei  de impunere anuala  nr. 440346/07.09.2009  privind impozitul pe cladiri pentru anul 2009 si obligarea paratei sa emita o noua decizie de impunere anuala pentru 2009 care sa aiba ca baza de calcul cota de 1,5% din cota de inventar a cladirii, iar impozitul rezultant sa fie 8168 lei.

 In motivarea actiunii se arata ca  prin contestatia depusa la DGITL S.1 sub nr. 460420/15.09.2009 s-a formulat plangere impotriva deciziei  de impunere anuala  nr. 440346/07.09.2009, prin care reclamanta a fost obligata la plata sumei de 54500 lei reprezentand impozitul pe cladiri pe anul 2009 , adica 10% din valoarea de inventar a cladirii.

In raport de suma de 54500 lei  reclamanta sustine ca aceasta a fost stabilita in mod gresit , prin incalcarea prevederilor art. 253 alin. 2 c.fisc. rap. la pct. 55 lit. b din Normele de aplicare a Codului Fiscal (HG nr. 44/2004), in conditile in care parata trebuia sa stabileasca impozitul in cauza prin aplicarea cotei de 1,5 % din valoarea de inventar a cladirii care  pe parcursul anilor 2006, 2008 si 2009 a suferit mai multe lucrari de modernizare  si a fost reevaluata, noua valoare de inventar  care tine seama de lucrarile efectuate, fiind notificata paratei.

 Desi, prin actiune s-a solicitat si  suspendarea  executarii  deciziei contestate, la termenul din  08.12.2010  reclamanta a renuntat la aceasta cerere.

 In drept au fost invocate dispozitiile  art. 8  din legea nr. 554/2004.

Prin intampinarea formulata in cauza, (f.46 -49),  parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata  aratand ca decizia de impunere anuala pentru 2009, emisa in cazul reclamantei si contestata in prezentul dosar, a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 253  alin. 1 si 2 c.fiscal, in coroborare  cu pct 52  alin. 1 lit. e si pct. 54 alin. 1  din HG nr. 44/2004, impozitul fiind stabilit in functie de data ultimei reevaluari a cladiri detinute in proprietate de reclamanta, care in opinia paratei nu a fost reevaluata in conformitate cu dispozitiile  legale, prin evaluator autorizat si cu aprobarea adunarii generale,  a valorii astfel stabilita, in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, astfel ca impozitul a fost stabilit prin aplicarea cotei de 10 % asupra valorii de inventar a cladirii inregistrata in contabilitate, stabilita prin HCGMB nr. 405/2009, data ultimei reevaluarii a imobilului fiind 31.12.1998.

 In acest sens se invoca si faptul ca potrivit dispozitiilor pct. 55  lit. b din HG nr. 44/2004 pentru aplicarea cotei de 1,5% asupra valorii de inventar a cladirii este necesar ca in  prealabil sa fi existat o reevaluare a cladirii, realizata in conditiile prevazute de HG nr. 1553/2003 privind reevaluarea imobilizarilor corporale si stabilirea valorii de intrare a mijlocelor fixe , respectiv  sa existe un raport de reevaluare intocmit de catre un evaluator autorizat , in conditiile legii iar in cazul in care  cladirea suporta  diverse reparatii, zugraveli, vopsitorii , inlocuire la finisaje etc, lucrari caracterizate printr-un grad ridicat de repetabilitate, cladirea  respectiva nu se considera a fi reevaluata.

In drept au fost invocate dispozitiile actelor normative mentionate , HG nr. 1050/2004 si  OG nr. 92/2003.

La dosarul cauzei au fost depuse actele ce au stat la baza emiterii deciziilor contestate si acte privind  executarea lucrarilor de modernizare si reevaluarea cladirii supusa impozitarii.

Analizand intregul material probator administrat in cauza,  tribunalul retine  urmatoarea situatie de fapt .

Decizia de impunere anuala cat si dispozitia de solutionare a contestatie, atacate in prezenta cauza  au fost emise de parata,  in legatura cu stabilirea impozitului anual pe cladiri, aferent anului 2009, pentru imobilul  proprietatea reclamantei, situat in Bucuresti, B-dul Iancu de Hunedoara  nr. 64,  bl. 12B, parter, sector 1.

 Pentru aceasta  cladire in data de 22.04.2008 Primaria sectorului 1 a eliberat  reclamantei pentru RB SA,  autorizatia de construire nr. 365/09./I (f. 22), pentru amenajarea spatiului comercial cu o suprafata utila de 95mp, amplasat in acest imobil,  lucrarile executate in baza acestei autorizatii, fiind  receptionate prin procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 2366/13.03.2009 (f.26),  in care se mentioneaza ca valoarea  finala a investitiei  este de 166.722,91 lei. Aceasta  valoare a fost notificata si reclamantei de catre RB SA, prin  adresa nr. 6850/18.08.2009(f.24) si a fost comunicata  de catre reclamanta paratei prin declaratia  rectificativa pentru anul 2009 inregistrata sub nr. 440346/19.08.2009,  (f.31), in care se precizeaza ca valoarea  de intrare/inregistrare in contabilitate a imobilului respectiv, este de 544.998 lei, incepand cu  luna septembrie 2009. Tot in raport de aceasta valoare parata a stabilit impozitul pe cladire aferent anului 2009, prin aplicarea cotei de impozitare de 10%, stabilita potrivit HCGMB nr. 227/08.05.2008, astfel cum rezulta din mentiunile  dispozitie nr. 460420/11.11.2009 (f. 8),  intrucat s-a considerat ca imobilul nu a fost reevaluat in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, precizandu-se in acest sens ca ultima reevaluare a cladirii reclamantei  a avut loc la 31.12.1998.

De asemenea, in privinta lucrarilor  executate in baza autorizatiei de construire mentionata anterior,  parata a apreciat ca nu s-a facut dovada ca  acestea  au constituit lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, realizate cu aprobarea Consiliului de Administratie, pentru a se putea  face aplicarea dispozitiilor pct. 55 lit. b din HG nr. 44/2004.

Totodata, tribunalul retine si ca  potrivit  procesului verbal al asociatilor nr. 10/21.10.2008  (f.33),  incepand cu data de 21.10.2008, a fost aprobata  si  inregistrata in contabilitatea societatii  reclamante, potrivit prevederilor pct.55 lit. b din HG nr. 44/2004, o noua valoare de inventar a cladirii in cauza,  de 544.337,49 lei, ca o reevaluare,  prin adaugarea  valorii modernizarii  realizata de catre RB  SA,  in calitate de chirias, la data respectiva necunoscandu-se exact valoare finala a investitiei.

 Ulterior, prin  procesul verbal al asociatilor nr. 14/18.08.2009,(f.32) , dupa notificarea  valorii finale a investitiei realizate de RB SA,  a fost aprobata, de asemenea,  rectificarea valorii de inventar a cladirii, cu diferenta  fata de valoare deja inregistrata a investitiei, astfel ca incepand cu data de 18.08.2009, cladirea a fost inregistrata in contabilitatea societatii  cu o valoare de  544.998,17 lei.

Toate aceste  modificari ale valorii de inventar a cladirii au fost notificate paratei, prin declaratia  fiscala rectificativa  aferenta anului 2009, in care se mentioneaza si data ultimei reevaluari a cladirii ca fiind cea de 21.10.2008, iar valoarea noua  mentionata a fost  luata in calcul la  stabilirea impozitului pe cladire aferent anului 2009, acest lucru fiind evident chiar si din  valoarea impozitului stabilit in sarcina reclamantei, in cuantum de 10% din valoarea cladirii.

In raport de aceasta situatie  de fapt tribunalul retine ca sustinerile reclamantei din actiune si implicit din contestatia formulata impotriva deciziei de impunere, sunt intemeiate deoarece pe de o parte  impozitul n-a fost stabilit in mod legal nici  chiar in ipoteza in care se considera ca nu s-a mai facut in mod legal reevaluarea cladirii  din 31.12.1998, intrucat in aceasta situatie, cota de impunere de 10 % , ar fi trebuit aplicata la valoarea de inventar a cladirii inregistrata  la data de 31.12.1998 in contabilitatea  reclamantei si nu la valoarea inregistrata si declarata in anul 2009 care contine actualizarea acestei valori cu valoarea lucrarilor de modernizare suferite de cladire in anii 2006, 2008 si 2009.

 In plus, conform  pct. 55 lit. b din HG nr. 44/2004  si pct 54 din acelasi act normativ,  sunt considerate  ca fiind reevaluate  si cladirile la care s-au executat lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, cu aprobarea Consiliului de Administratie. Daca aceasta noua valoare a fost si inregistrata in contabilitate,  se aplica la calculul impozitului pe cladire cota prevazuta de art. 253 alin. 2 c.fisc., iar data de la care se calculeaza impozitul pe cladiri datorat in urma reevaluarii este de la intai a lunii urmatoare  in care noua valoare a cladirii s-a aprobat in sedinta Consiliului de Administratie.

 Cum potrivit dispozitiilor art. 253 alin. 2 c. fisc.  cota de impozit se stabileste  prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv,  tribunalul constata ca in speta,  pentru anul 2009, parata trebuia sa tina seama la stabilirea impozitului de valorile  de inventar ale cladirii  mentionate de reclamanta in declaratia fiscala pentru stabilirea impozitului pe cladiri – rectificativa, pentru anul 2009 inregistrata  sub nr. 440346/19.08.2009 (f.65),  iar impozitul trebuia sa fie stabilit prin aplicarea cotei de impozitare de 1,5% din  aceste valori intrucat acestea au fost aprobate de asociatii reclamantei si au fost inregistrate in contabilitatea acesteia, constituind in realitate o reevaluare a cladirii, de care, de altfel, chiar si parata a tinut seama, atata timp cat a  luat in  considerare noua valoare de inventar  a cladirii, la stabilirea impozitului. In acest sens tribunalul retine si ca in cauza nu s-a facut dovada ca imobilul a fost subeevaluat, iar lucrarile de modernizare executate in baza autorizatiei de construire  nr. 365 /09/I /22.04.2008 emisa de Primaria sectorului 1, evident au avut aprobarea  asociatilor reclamantei, din moment ce  aceasta este titulara respectivei autorizatii chiar daca a fost obtinuta pentru realizarea unor lucrari de catre chiriasa RB SA.

 Fata de aceste considerente, tribunalul, in baza textelor de lege mentionate anterior , va admite contestatie  si va dispune anularea dispoziţiei nr. 460420/11.11.2009 şi implicit a deciziei de impunere anuală nr. 440346/07.09.2009 emise de pârâta DGITLS1.  Totodata, va obliga pârâta să emită o nouă decizie de impunere anuală pentru 2009 în ceea ce priveşte clădirea aflată în proprietatea reclamantei, care să aibă ca bază de calcul cota de 1,5% din valoarea de inventar a clădirii astfel cum a fost aceasta notificata prin declaratia  rectificativa pentru anul 2009 inregistrata  sub nr. 440346/19.08.2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia formulată de reclamanta SC SI SRL, în contradictoriu cu pârâta DGITLS 1.

Dispune anularea dispoziţiei nr. 460420/11.11.2009 şi implicit a deciziei de impunere anuală nr. 440346/07.09.2009 emise de pârâta DGITLS1.

Obligă pârâta să emită o nouă decizie de impunere anuală pentru 2009 în ceea ce priveşte clădirea aflată în proprietatea reclamantei, care să aibă ca bază de calcul cota de 1,5% din valoarea de inventar a clădirii.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 02.02.2011.

PREŞEDINTE, GREFIER,

 SÎRBU GABRIELA BROBOANĂ IOANA

Red.G.S./4 ex.