Opoziţie la încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei

Dosar nr. 13039/3/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A COMERCIALA

SENTINŢA COMERCIALĂ NR. 5907

Sedinta Publică de la 08.09.2011

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE – JUDECATOR SINDIC — BUMBULUŢ ANCA STELA

GREFIER — NECSULEA CARMEN DENISA

Pe rol soluţionarea cauzei comerciale privind debitoarea BC intemeiată pe dispozitiile Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei.

La apelul nominal făcut in şedinţă publică au răspuns debitoarea prin avocat, creditorii BR prin avocat, DGFP prin consilier juridic, RI EEF BV prin avocat, CM prin avocat,  EC prin avocat,  BR prin consilier juridic CAprin avocat şi administratorul judiciar, lipsind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de şedinţă care învederează instanţei că s-a depus la dosarul cauzei de către administratorul judiciar tabelul preliminar rectificat al obligaţiilor debitoarei, procesul-verbal al Adunării creditorilor din data de 06.06.2011, şi întâmpinare de către SC Automotive, după care:

Administratorul judiciar depune la dosarul cauzei raport de activitate şi înscrisuri anexă. Învederează instanţei că a notificat deschiderea procedurii, în cadrul Adunării creditorilor din data de 04.04.2011 a fost desemnat administrator special şi Comitetul creditorilor cu următoarea componenţă: RI EEF BV ., DGFP şi PLRI, a fost confirmat în calitate de administrator judiciar în cadrul adunării din data de 14.07.2011. În cadrul Adunării creditorilor s-a desemnat un expert evaluator şi s-a stabilit onorariul în vederea evaluării stocului de marfă depozitat la fostul punct de lucru al debitoarei, unde aceasta nu mai deţine niciun titlu. Învederează că în perioada următoare va convoca Adunarea creditorilor pentru stabilirea metodei de valorificare. Arată că a întocmit raportul pe art. 59, a identificat activele societăţii debitoare, aceasta are în derulare 3 contracte. Arată că a disponibilizat o parte din angajaţi în vederea reducerii cheltuielilor. Arată că societatea debitoare are sume de încasat, aflându-se în litigiu. Solicită acordarea unui termen pentru continuarea procedurii.

Creditorul BR prin avocat, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 120 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei aferentă contestaţiei.

Creditorul CA prin avocat, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 120 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat şi excepţii de invocat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe opoziţia DGFP Bucureşti la deschiderea procedurii.

Creditorul DGFP prin consilier juridic, solicită admiterea opoziţiei aşa cum a fost formulată şi revocarea sentinţei de deschidere a procedurii. Arată că cererea a fost formulată de societatea debitoare cu rea – credinţă întrucât la data deschiderii procedurii DGFP avea începută executarea silită şi sechestru instituit pe bunurile imobile. Arată că în perioada ulterioară deschiderii procedurii activitatea societăţii e caracterizată de rea-credinţă, datoriile către bugetul de stat crescând, depune decont de TVA. Învederează că la o zi după deschiderea procedurii, societatea debitoare a încheiat o convenţie pentru cedarea spaţiului unde îşi desfăşura activitatea. Învederează că debitoarea a încheiat cu o societate afiliată un contract în baza căruia, a preluat licenţa în baza căreia debitoare îşi desfăşura activitatea. Învederează că aspectele invocate, renunţarea la intenţia de reorganizare şi înstrăinarea bunurilor demonstrează reaua – credinţă.

Debitorul prin avocat, solicită respingerea opoziţiei. Învederează instanţei că administratorul societăţii debitoare a luat decizia de a promova cererea de deschidere a procedurii având în vedere blocajul în recuperarea propriilor creanţe, climatul economic naţional, numărul foarte mare de creditori. Arată că acesta avea obligaţia de a cerere deschiderea procedurii în temeiul legii, altfel fiind sancţionat.

Creditorul DGFP prin consilier juridic, arată că în cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitorul arată că starea de insolvenţă exista încă din anul 2009 nearătând motivele pentru care cererea nu a fost introdusă încă de atunci.

Instanţa reţine cauza spre soluţionare.

T R I B U N A L U L

La data de 18.04.2011, creditorul DGFP a formulat opoziţie împotriva deschiderii  procedurii insolvenţei.

În motivare creditorul susţine că prin încheierea din data de 24.03.2011 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă faţă de debitorul BC.

Creditorul consideră că starea de insolvenţă invocată de debitor este una indusă, cererea de deschidere a procedurii fiind formulată cu rea credinţă, cu scopul de a evita măsurile de executare silită declanşate de organul fiscal. Solicită admiterea opoziţiei şi revocarea hotărârii de deschidere a procedurii de insolvenţă.

La data formulării cererii  organul fiscal avea începută procedura de executare silită, sens în care s-a dispus poprirea disponibilităţilor băneşti, urmând a fi instituit sechestrul asupra bunurilor din patrimoniul societăţii. La acelaşi moment era declanşată inspecţia fiscală.

Efectul suspensiv al acţiunilor pentru realizarea creanţelor asupra debitorului face imposibilă continuarea de către creditor a executării silit care se afla într-o fază avansată.

În aceste condiţii este evident că debitorul a formulat cererea cu scopul vădit de a suspenda executarea silită şi nu cel reglementat de Legea nr.85/2006.

Prin deschiderea procedurii de insolvenţă interesele creditorului bugetar sunt afectate, procedura de insolvenţă fiind una colectivă. O societate care deţine bunuri în patrimoniu de natura celor identificate de organul fiscal în averea debitorului şi efectuarea unor rulaje prin conturile bancare, nu se poate afla în insolvenţă, ci urmăreşte doar a induce în eroare creditorii de bună credinţă.

Reaua credinţă a debitorului rezultă din acţiunile acesteia. Ulterior înregistrării cererii de deschidere  procedurii, instituţia creditoare a pus sechestru asupra unui imobil aparţinând debitorului, a cărui valoare acoperea în mare parte valoarea creanţei, însă reprezentanţii debitoarei au semnat procesul verbal de sechestru dar nu au adus la cunoştinţa creditorului faptul că avea pe rol o cerere de deschidere a procedurii.

Apoi, din verificările efectuate rezultă că societatea debitoare nu a mai depus în anul 2011 declaraţiile privind obligaţiile fiscale.

S-a mai constatat că imediat după deschiderea procedurii, administratorul statutar a încheiat cu BDT o declaraţie prin care este de acord cu reîntoarcerea în patrimoniul celei din urmă societăţi a imobilului situat în Splaiul Unirii, imobil în care era înregistrat sediul debitoarei, pe motiv că aceasta nu poate achita ratele la bancă. S-a constatat că cele două societăţi se află în relaţii de afiliere, conform C.pr.fiscală.

Ca urmare, acţiunile au avut drept scop salvarea  BDT  în dauna debitoarei şi a creditorilor acesteia.

O societate care acceptă ca cel mai important bun al său , respectiv imobilul în care îşi desfăşoară activitatea să fie restituit altei societăţi nu poate convinge creditorii de buna sa credinţă şi de intenţia de reorganizare.

Tot ulterior deschiderii procedurii, debitoarea şi-a schimbat denumirea din BDTC în AIT

În drept invocă Legea nr.85/2006.

În temeiul art.242 alin.2 C.pr.civ. solicită judecarea şi în lipsă.

În data de 12.07.2011 debitoarea SAIT a depus întâmpinare la opoziţie, solicitând respingerea ei.

Arată că prin cererea formulată a arătat că din cauza crizei economice, a blocajului pe piaţa auto şi a dificultăţilor în recuperarea creanţelor, activitatea societăţii a avut de suferit, rămânând în urmă cu plăţile către creditori. Clienţii săi nu şi-au respectat obligaţiile contractuale, astfel că debitoarea a constatat că se află în stare de insolvenţă.

Decizia de a solicita intrarea în faliment a fost una dificilă şi a fost luată de către administratorul societăţii după o analiză temeinică, după care toţi asociaţii au luat această decizie, semnând hotărârea AGA.

Din tabelul creanţelor rezultă că debitoarea are datorii semnificative, deşi are creanţe de recuperat.

Iniţial debitoarea şi-a manifestat intenţia de a se reorganiza, dar din analiza efectuată de administratorul judiciar rezultă că nu mai există posibilităţi reale de redresare a activităţii. Ca urmare, la ultima adunarea a creditorilor s-a propus intrarea în procedura simplificată.

Analizând opoziţia formulată de către creditorul DGFP  instanţa a reţinut următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.03.2011 instanţa a admis cererea formulată de debitorul BC. pentru deschiderea procedurii generale de insolvenţă, în temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a analizat actele depuse de către debitor, în conformitate cu prevederile art.28 din lege, reţinând că la data formulării cererii de deschidere a procedurii datoriile totale ale debitorului erau de 16.633.599,63 lei, din care 5.482.841,70 lei reprezentau datorii către bugetul de stat, iar 1.633.193,58 lei erau dobânzi şi penalităţi de întârziere .

Creditorul DGFP a făcut referire la faptul că debitorul nu se află în stare de insolvenţă, că acesta a acţionat cu rea credinţă, în scopul suspendării procedurii de executare silită iniţiată de organul fiscal.

Instanţa constată că la momentul înregistrării cererii de deschidere a procedurii, debitorul nu mai făcea faţă datoriilor exigibile, astfel că nu poate fi considerat de rea credinţă atunci când a solicitat aplicarea prevederilor legii insolvenţei. Întocmirea tabelului preliminar de către administratorul judiciar, în care sunt înscrişi 76 creditori, ale căror creanţe însumează 33.735.066,74 lei vine să confirme susţinerile debitorului, în sensul că a acumulat mari datorii pe care nu le poate achita cu disponibilul bănesc deţinut.  Imediat după deschiderea procedurii, administratorul judiciar a menţionat că datorită lipsei disponibilităţilor băneşti a fost diminuat numărul salariaţilor de la 99 la 10, iar activitatea curentă a fost stopată, fiind menţinute doar contractele de furnizare a unor servicii ( internet, contabilitate, energie electrică). Aceste aspecte confirmă că debitorul  nu poate face faţă datoriilor exigibile, nu deţine de disponibil în acest sens, fiind în stare de insolvenţă.

Pe de altă parte, întârzierea în introducerea unei cereri de deschidere a procedurii este sancţionată potrivit art.143 din Legea nr.85/2006. Instanţa mai reţine că nemulţumirea creditorului faţă de măsura deschiderii procedurii vizează împiedicarea sa în desfăşurarea procedurii de recuperare a creanţei, în mod  individual. Acest interes contravine scopului legii insolvenţei, stabilit în art.2 , de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului, care să permită tuturor creditorilor să se înscrie la masa credală, în scopul satisfacerii  lor, proporţional cu mărimea creanţei ce o au împotriva debitorului.

Aşa fiind, instanţa va respinge opoziţia formulată împotriva deschiderii procedurii.

Stabileşte termen pentru continuarea procedurii la data de 17.11.2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge opoziţia formulată de creditorul DGFP împotriva încheierii din data de 24.03.2011 prin care s-a deschis procedura generală de insolvenţă împotriva debitorului AIT (fosta BC.) - sector 3, Bucureşti, Splaiul Unirii, nr. 223, et. P.

Stabileşte termen pentru continuarea procedurii la 17.11.2011.

Cu drept de recurs in termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publica, azi 8.09.2011.

PREŞEDINTE GREFIER

BUMBULUŢ ANCA STELA NECŞULEA CARMEN DENISA

Domenii speta

Spete similare