Contestaţie împotriva hotarârii adunării creditorilor

Dosar nr. ****

ROMÂNIA

Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă

SENTINŢA CIVILĂ NR. ****

Şedinţa din camera de consiliu din data de 07.02.2018

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE – JUDECĂTOR SINDIC: **

GREFIER: **

Pe rol judecarea cauzei civile formulate de contestatoarea **  în contradictoriu cu intimata **, prin  administrator judiciar **, având ca obiect contestaţie împotriva Hotărârii adunării creditorilor din 15.11.2017  privind pe debitoarea **

Instanţa constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 31.01.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la data de 07.02.2018, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secţia a VII a Civilă la data de 27.11.2017 sub nr. **, creditoarea ** a formulat contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 15.11.2017, solicitând anularea hotărârii şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că la data de 15.11.2017 a avut loc adunarea generala a creditorilor debitoarei **, adunare care a avut pe ordinea de zi ca unic punct - stabilirea remuneraţie administratorului judiciar *** - confirmat prin hotărârea Adunării Generale a Creditorilor din data de 20.01.2017.  Cu privire la singurul punct existent pe ordinea de zi, administratorul judiciar a prezentat creditorilor oferta financiară propusă pentru gestionarea întregii proceduri de insolvenţă, respectiv: un onorariu fix lunar de 10.000 euro plus TVA de la data deschiderii procedurii insolvenţei  împotriva debitoarei, cu menţiunea ca serviciile prestate de către administratorul judiciar in cadrul procedurii insolvenţei  au caracterul unor servicii continue în  înțelesul art. 281 alin 8 din Codul Fiscal; un onorariu procentual în  cuantum de 4%p plus TVA din sumele distribuite creditorilor.

În cuprinsul hotărârii atacate s-a menționat că în urma voturilor exprimate, cu un procent de 50,75% din totalul creanţelor cu drept de vot , onorariul solicitat ar fi fost aprobat, administratorul judiciar reţinând că nu au existat alte probleme de discutat.

Creditoarea a susținut că hotărârea prin care s-a stabilit remuneraţia administratorul judiciar nu a fost adoptată cu o majoritate a voturilor creditorilor. Astfel, analizând dispoziţiile art. 49 coroborat cu art.50 si cu art. 57 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, rezultă în mod clar că pentru a fi aprobată, trebuia să existe exprimat în sensul aprobării un procent mai mare de 50 % din valoarea totala a creanţelor. De altfel anterior convocării adunării creditorilor pentru data de 15.11.2017, onorariul solicitat de ** a mai fost odată "aprobat" de către adunarea generala a creditorilor - Hotărârea din 31.05.2016 - aceasta fiind ulterior anulată de către judecătorul sindic ca efect al admiterii contestaţie creditoarei, reținându-se vicierea procedurii de vot - dosar nr. ** - instanţa dispunând reluarea votului cu respectarea dispoziţiilor legale în vederea aprobării remuneraţiei administratorului.

Deși în  cuprinsul hotărârii atacate s-a reținut că  în  urma sintezei voturilor exprimate ar fi reieşit o pondere de 50,75 % din valoarea totala a creanţelor, în  realitate ponderea era de 49.88 %, respectiv o pondere sub pragul prevăzut de dispoziţiile legale, astfel că  onorariul administratorului judiciar nu fusese aprobat de către adunarea creditorilor. Astfel diferenţa de 0,87 % ce făcea ca valoarea ponderii necesare adoptării remuneraţiei solicitate să fie sub prag provenea din votul exprimat de creditorul "**" - poziţia 39 din tabelul în  care sunt evidențiate toate voturile exprimate. Învederează  că  societatea Electrical Business Center S.R.L se afla în  procedura de insolvenţă  - dosar nr. ** - iar administratorul judiciar desemnat în  cauza la data de 02.08.2017 este tocmai ***.- confirmat ulterior de către adunarea creditorilor.

Rezultă că administratorul judiciar **, uzitând de poziţia avută în  cadrul creditorului ** a emis în cadrul adunării din data de 15.11.2017 un vot pozitiv, prin care practic s-a decis aprobarea remuneraţiei în  prezenta procedura. Şi de această dată, administratorul judiciar al debitoarei, a înțeles sa găsească o cale pentru a-i fi aprobată remuneraţia solicitată, cu nesocotirea dispoziţiilor legale. Raportat la interesul vădit pe care administratorul judiciar al debitoarei îl avea în  cadrul adunării din data de 15.01.2017, apreciază contestatoarea că administratorul judiciar nu putea avea în vedere la aprobarea remuneraţiei sale tocmai votul exprimat de către un creditor al cărui administrator judiciar era, situația încadrându-se perfect în  efiniţia conflictului de interese.

Potrivit Art. 12 din Statului Practicienilor în  Insolventa din Romania - "Practicienii în insolvență compatibili au următoarele drepturi: a) sa desfăşoare activitatea de practician în insolvenţă pe întregul teritoriu al României, după dobândirea calităţii de practician definitiv şi atât timp cât nu se găsesc în vreuna din situaţiile de incompatibilitate, nedemnitate sau conflict de interese prevăzute în O.U.G. 86/2006 ". Potrivit art. 29 din O.U.G nr. 86/2006 " în cadrul procedurii insolvenţei, practicianul este obligat să se abţină, sub sancţiunea suspendării din profesie, dacă: a) se află în stare de incompatibilitate profesională sau conflict de interese, astfel cum sunt acestea definite în Statut şi în Codul de etică profesională;". Totodată, potrivit art. 11 si 12 din Codul privind Conduita Etica a Practicienilor in insolventa din Romania "conflictul de interese este starea în care se află membrul Uniunii care are un interes personal, de natură patrimonială sau nepatrimonială, care ar putea influenţa imparţialitatea şi obiectivitatea activităţii sale în evaluarea, realizarea şi raportarea atribuţiilor ce îi revin." iar  Membrii Uniunii au obligaţia să se abţină de la orice fel de conflict de interese şi să comunice instanţelor, în cazul în care au fost numiţi, că nu îşi pot îndeplini obligaţiile din cauza acestui conflict, solicitând înlocuirea."

În mod evident în cadrul adunării generale a creditorilor din data de 15.11.2017 administratorul judiciar ** avea un interes personal patrimonial - aprobarea remuneraţiei - raţiune pentru care a înțeles că  în  numele unui creditor al debitoarei sa-si asigure încă  un vot în  vederea aprobării remuneraţiei solicitate. În  opinia contestatoarei, întrucât *** știa că  fusese desemnat în  calitate de administrator judiciar în  prezenta procedura, la momentul la care a fost desemnat în  calitate de administrator judiciar al ** trebuia să aducă la cunoștință  faptul că  este şi  administratorul judiciar al unuia dintre debitorii acesteia. În  acelaşi sens trebuia să se şi  abțină de la vot.

S-a mai susținut că anterior, contestatoarea, împreuna cu mai mulţi creditori, a solicitat ca, în temeiul art. 51 alin 1 pct.1 din Legea nr.85/2014, sa fie adăugat pe ordinea de zi şi  un punct care să privească mandatarea de către Adunarea Creditorilor a Comitetului Creditorilor în  vederea solicitării si obţinerii de la alți administratori judiciari de oferte de lucru si ulterior, în  funcţie de ofertele primite, să demareze procedura de negociere a onorariului lunar al administratorului judiciar. În  acest sens s-a solicitat amânarea luării unei decizii privitoare la stabilirea remuneraţiei administratorului judiciar până la finalizarea negocierilor.

Contestatoarea a arătat că în  acest fel se ocolesc dispoziţiile legale care prevăd în  mod expres dreptul Comitetului Creditorilor, participant la procedura, de a negocia cu practicianul desemnat remuneraţia sa. Este de remarcat şi faptul că 3 din 5 membri ai comitetului creditorilor - ** - au votat împotriva solicitării de aprobare a unui onorariu lunar de 10.000 de euro, ceea ce conduce la concluzia logica a unei decizii defavorabile in Comitet in privinţa onorariului solicitat. Raportat la aspectele învederate administratorul judiciar nu a înțeles să dea curs solicitărilor formulate în  sensul admiterii/ respingerii solicitărilor, ci a menținut aceeaşi ordine de zi.

În  drept au fost invocate dispoziţiile art. 49, 50 si 57 alin 2 din Legea nr. 85/2017, art. 12 din Statutul Practicienilor in Insolventa din Romania, art. 29 din O.U.G nr. 86/2006,  art. 11 şi 12 din Codul privind Conduita Etica a Practicienilor in insolventa din Romania iar în probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 30.01.2018 administratorul judiciar ** al societăţii ** în  temeiul art. 205 Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale active a creditorului contestator iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că la 15.11.2017 a avut loc şedinţa Adunării Generale a Creditorilor societăţii **, având ca unic punct pe ordinea de zi aprobarea onorariului  administratorului judiciar ** confirmat prin hotărârea Adunării Generale a Creditorilor din data de 20.01.2017. Prin hotărârea adoptată cu votul creditorilor deţinând un procent de 50,75% din creanţele cu drept de vot din totalul masei credală, a fost aprobat onorariul fix lunar de 10.000 euro + TVA/lună, precum şi onorariul procentual în cuantum de 4% + TVA din sumele distribuite creditorilor.

Împotriva hotărârii astfel adoptate, a fost formulată, de către creditorul **, contestaţia ce face obiectul prezentei cauze, cu prim termen de judecată pe data de 31.01.2018. Administratorul judiciar a arătat că  creditorul contestator nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile expres prevăzute de Legea nr. 85/2014 care conferă calitatea exercitării căii de atac împotriva unei hotărâri adoptate de către Adunarea Generală a Creditorilor.

În  motivarea acestei excepţii, se arată faptul că pentru promovarea oricărei acţiuni în justiţie, partea care formulează o pretenţie trebuie să facă dovada existenţei identităţii dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 36 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, Hotărârea adunării creditorilor poate fi de fiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul-verbal întocmit.

Aşadar, legea insolvenţei conferă calitate procesuală activă pentru formularea unei cereri de anulare împotriva hotărârilor adoptate de către Adunarea Generală a Creditorilor numai creditorilor aflaţi în cele 3 situaţii expres şi limitativ prevăzute, respectiv cei care:

a)fiind prezenţi în şedinţa adunării, au votat împotriva hotărârii adoptate şi au făcut să se consemneze aceasta in procesul verbal al adunării;

b)au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor;

c)votul lor nu a fost consemnat în procesul verbal.

Votul creditorului ** a fost comunicat administratorului judiciar al societăţii debitoare prin mijloace electronice, prin care s-a solicitat amânarea luării unei decizii privitoare la stabilirea remuneraţiei administratorului judiciar până la finalizarea negocierilor. Ca atare, analizând modul de exprimare a punctului de vedere cu privire la ordinea de zi supusă aprobării Adunării Generale a Creditorilor, administratorul judiciar remarcă faptul că ** nu a votat împotriva adoptării hotărârii, ci a solicitat amânarea luării unei decizii cu privire la onorariul administratorului judiciar până la momentul finalizării negocierilor privind obţinerea unor noi oferte în acest sens.

Mai mult, chiar dacă acest creditor ar oferi o altă interpretare votului exprimat, arătând faptul că, în esenţă, prin solicitarea amânării luării unei decizii privitoare la ordinea de zi s-ar fi opus, implicit, aprobării ofertei administratorului judiciar **, totuşi nu aceasta a fost intenţia reală a creditorului, în condiţiile în care, în primul rând, nu a exprimat clar votul său, şi, în al doilea rând, nu a solicitat să se „consemneze aceasta în procesul verbal". Din interpretarea art. 48 alin. 7 din norma legală citată, se înţelege că legiuitorul nu a reiterat obligaţia de consemnare în procesul verbal a votului, ci de consemnare a poziţiei creditorului care exprimă votul său negativ cu privire la ordinea de zi, respectiv consemnarea motivelor avute în vedere de creditor în momentul adoptării poziţiei sale sau a unei simple menţiuni care să ateste faptul că s-a solicitat de către creditor consemnarea poziţiei sale, ca o întărire a caracterului negativ al votului său.

Apreciază administratorul judiciar  că nu există niciun dubiu cu privire la interpretarea pe care o dă votului creditorului **, drept pentru care susţine că acesta nu are calitatea procesuală de a formula cererea de anulare, raportat la prima teza a art. 48 alin. 7 din Legea nr. 85/2014. Celelalte două situaţii care conferă calitatea procesuală formulării cererii ce face obiectul prezentei cauze nu îşi găsesc, de asemenea, aplicabilitatea, motivat de faptul că **, deşi nu a fost prezentă fizic la şedinţa Adunării Generale a Creditorilor, a transmis un punct de vedere scris, votul său fiind consemnat în Procesul-verbal încheiat cu ocazia acestei şedinţe.

Pe fondul cauzei, în urma analizării motivelor de fapt invocate de către creditorul ** în cuprinsul cererii formulate, administratorul judiciar apreciază că acestea sunt neîntemeiate şi nefondate. Astfel, contrar susţinerilor creditorului, votul exprimat de către societatea **, societate aflată în procedura de insolvenţă instrumentată de către administratorul judiciar **, nu este unul viciat, fiind exprimat de către administratorul special al acestei societăţi, în persoana domnului ** şi nu de către administratorul judiciar, având în vedere faptul că dreptul de administrare al societăţii ** nu a fost ridicat.

De altfel, această societate creditoare a votat în favoarea adoptării hotărârii Adunării Generale a Creditorilor societăţii debitoare din data de 20.01.2017, dată la care ** nu era în insolvenţă. Şi atunci, ca şi acum, această societate a fost de acord cu aprobarea onorariului propus de către administratorul judiciar al societăţii debitoare, în acelaşi cuantum cu cel al onorariului aprobat prin hotărârea atacată în prezenta cauză. Aşadar, este lesne de înţeles faptul că votul exprimat de către acest creditor nu a fost influenţat sau nu s-a datorat raportului pe care îl are în prezent cu administratorul judiciar **.  Mai mult, starea de conflict de interese în care s-ar afla, potrivit susţinerilor creditorului **, administratorul judiciar al debitoarei, prin deţinerea calităţii de administrator judiciar al creditorului debitoarei, nu este una dovedită, creditorul ** limitându-se la a înşirui o serie de texte legale ce prevăd interdicţii generale, precum dispoziţiile art. 12 din Statutul practicienilor în insolvenţă, art. 29 din OUG nr. 86/2006 şi art. 11 şi 12 din Codul privind etica profesională a practicienilor.

Simpla invocare a unei stări de conflict de interese nu este de natură a conduce la anularea hotărârii adoptate, în măsura în care nu se dovedeşte, dincolo de orice dubiu, faptul că administratorul judiciar şi-a realizat un interes personal, patrimonial, profitând de calitatea pe care o deţine în procedura de insolvenţă a societăţii **. Or, afirmaţiile invocate de către ** reprezintă simple prezumţii, care nu pot avea o existenţă de sine stătătoare, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă, pertinente şi concludente, cu atât mai mult cu cât aceste prezumţii sunt răsturnate prin aspectele concrete mai sus relatate, respectiv prin faptul că societatea ** a exprimat un vot cu privire la aceeaşi ordine de zi în cadrul şedinţei Adunării Generale a Creditorilor din data de 20.01.2017.

În  drept au fost invocate prevederile din  Legea nr. 85/2014, OUG nr. 86/2006, Cod civil şi Codul de procedură civilă iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.

Potrivit criteriului impus de dispoziţiile art. 248 Cod procedură civilă, precum şi în funcţie de caracterul şi efectele pe care le produc diferitele excepţii în cadrul procesului civil, instanţa urmează a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei calității procesuale active a contestatoarei, invocată de administratorul judiciar, având în vedere caracterul acesteia de excepţie de fond, peremptorie şi absolută.

Calitatea procesuală activă, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, presupune existenta unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii. În mod similar, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii. Calitatea procesuală activă presupune valorificarea de către titularul unei cereri a unui drept personal dedus judecăţii, iar întrucât reclamantul este acela care declanşează procedura judiciară, acestuia îi revine obligaţia de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât şi calitatea procesuală a pârâtului. Această obligaţie îşi are temeiul în dispoziţiile art. 194 Cod procedură civilă, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia reclamantului.

În prezenta cauză se constată că cererea având ca obiect contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 15.11.2017 prevăzută de art. 48 al. 7 din Legea nr. 85/2014 poate fi introdusă de un număr limitat de persoane, expres prevăzute de această dispoziție legală. Se subliniază astfel că legiuitorul a înțeles să acorde dreptul de a introduce contestație împotriva unei hotărâri a adunării numai creditorilor însă nu tuturor creditorilor ci numai creditorilor aflați în una din următoarele două situații:

-au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării

-au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.

Prin urmare, instanța apreciază clară voința legiuitorului de a acorda dreptul de a formula contestație numai creditorilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de legea insolvenței, nefiind suficientă simpla calitate de creditor pentru a avea la dispoziție acest mecanism. Rațiunea acestei prevederi constă în protecția efectivă a creditorilor care s-au opus hotărârii ori a celor care nu au avut posibilitatea motivată de a se opune prin controlul de legalitate al hotărârii cu care nu sunt de acord, realizat de instanță în baza art. 48 din Legea 85/2014.

Așadar instanța subliniază că mecanismul prevăzut de art. 48 al. 7 din acest act normativ nu a fost pus la îndemâna oricărui creditor nemulțumit de ceea ce au hotărât ceilalți creditori ci doar acelor creditori care s-au opus ori nu au putut – motivat -  să se opună și doar pentru condiții de legalitate, nicidecum de oportunitate ori motive ce țin de nemulțumirea unor creditori privind hotărârea adoptată.

În speță, după cum rezultă din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 15.11.2017 contestatoarea nu poate fi încadrată în niciuna din categoriile mai sus menționate întrucât nu a votat împotriva luării hotărârii și nici nu a lipsit de la ședință,  limitându-se la a solicita amânarea luării unei decizii privitoare la stabilirea remunerației. Or, instanța apreciază că un vot de amânare a discutării unui punct de pe ordinea de zi nu poate fi considerat ”împotrivă”, această din urmă manifestare de voință fiind necesar a fi exprimată expres. În caz contrar, s-ar crea în mod artificial posibilitatea tuturor creditorilor care exprimă un vot echivoc, de a formula contestație la hotărârea adunării creditorilor în condițiile în care, după cum mai sus s-a arătat, legiuitorul a stabilit în mod expres calitatea procesuală activă numai anumitor categoriilor de creditori.

Dând eficiență considerentelor mai sus expuse instanța apreciază că creditoarea contestatoare nu se află în niciuna dintre situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 48 alin. 7 din Legea nr. 85/2014, astfel că aceasta nu justifică în cauză calitatea sa procesuală activă motiv pentru care va admite excepția și va respinge cererea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei invocată de administratorul judiciar.

Respinge cererea formulată de ** în contradictoriu cu intimata **prin  administrator judiciar ** ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Cu drept de a formula apel în termen de 7 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07.02.2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

*** ***

Domenii speta

Spete similare