Contestaţie decizie de pensionare

CONTESTAŢIE IMPOTRIVA DECIZIEI DE RECALCULARE ÎN SISTEMUL PUBLIC A PENSIEI DE SERVICIU STABILITĂ ÎN BAZA LEGII NR.7/2006, CONFORM DISPOZIŢIILOR LEGII NR.119/2000, ALE HG  NR.737/2000 COROBORATE CU CELE ALE LEGII NR.19/2000

Contestatorul  M.I a chemat în judecată pe pârâta  CPMB solicitând anularea deciziei de recalculare a pensiei, emisă în baza Legii nr.119/2000 coroborat cu dispoziţiile legii nr.19/2000, lăsând să producă efecte juridice decizia din 15.03.2007, prin care i-au fost stabilite în mod corect drepturile sale de pensie, în baza Legii nr.7/2006.

In motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că recalcularea pensiei sale în baza Legii nr.119/2000 a fost rodul unei decizii politice impuse ca urmare a unei proaste gestionări a economiei naţionale şi nu urmare a faptului că  la emiterea primei decizii s-au avut în vedere date  eronate ori s-a greşit  aritmetic la calculul drepturilor sale de pensie.

La momentul emiterii Legii nr.7/2006 între reclamant şi Statul Român s-au stabilit o serie de drepturi şi obligaţii printre care şi  obligaţia acestuia de a-i asigura stabilitate conform art.33 pct.3 din Legea nr.7/2006.

Dreptul la pensie face parte din activul său patrimonial, el fiind garantat de  stat ca orice drept de proprietate şi este nefiresc ca însuşi statul să-l încalce în semn că-l garantează.

Decizia contestată, de micşorare a pensiei sale, este ilegală şi pentru faptul că, aplicându-i-se o nouă lege după data pensionării, face ca această nouă lege să retroactiveze, ceea ce contravine art.1 din Codul Civil.

Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.1411 din 14.02.2011 a respins contestaţia ca neîntemeiată, constatând că cererea cu care a fost investită, nu vizează aspecte legate de modalitatea de calcul a punctajului mediu anual ci aspecte strict legate de faptul că la emiterea deciziei de recalculare au fost nesocotite normele de drept europene şi diferite norme de drept intern, ce au fost analizate.

Odată cu apariţia Legii nr.7/2006, statul a conferit un drept de opţiune  funcţionarului public parlamentar, care îndeplinea anumite condiţii de a opta între pensia calculată  în sistemul  public conform Legii nr.19/2000 şi pensia de  serviciu, calculată în funcţie de  veniturile înregistrate, constituită din pensia din sistemul asigurărilor sociale de stat şi o parte suplimentară suportată din bugetul de stat.

Legea nu a garantat însă, în textul ei, faptul că va suporta  pe viitor,  pentru o perioadă nedeterminată plata acestei plăţi suplimentare susţinută de buget, alocarea acestor sume, fiind în directă relaţie cu realităţile economice.

In ceea  ce priveşte garantarea de către  stat a dreptului la pensie,  care este asimilat unui „bun” în sensul art.1 din Protocolul 1 adiţional la  CEDO, instanţa reţine că  într-adevăr, dreptul la pensie face parte din activul său patrimonial şi este garantat de stat, nu însă şi dreptul la un anumit cuantum al pensiei  asupra căruia aşa cum a reţinut şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, statul poate interveni în considerarea dreptului său suveran de a-şi stabili politicile economice şi fiscale.

Prin Decizia civilă nr.941/3.02.2012, a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurentul-contestator M I.

Curtea a apreciat că prin modul de  reglementare a folosinţei dreptului la pensie a recurentului, statul nu a depăşit marja de apreciere pe care o are la dispoziţie şi care îi este permisă de art.1 paragraf 2 din Protocolul  1 aditional la CEDO, respectându-se cerinţa de proporţionalitate.

Prin aplicarea Legii nr.119/2010, nu este afectată partea contributivă,  ci doar  componenta necontributivă a pensie speciale, supusă condiţiei ca statul să dispună de resursele financiare necesare pentru a putea fi acordată.

DOSAR NR.19347/3/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE,

SENTINTA CIVILA NR. 3656

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DE LA 19.04.2012

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE: P.I

ASISTENT JUDICIAR: ML

ASISTENT JUDICIAR: PL 

GREFIER : LI

Pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de contestatorul SP în contradictoriu cu intimatul MAI având ca obiect contestaţie decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, părţile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Tribunalul din oficiu invocă excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea cererii  şi rămâne în pronunţare asupra excepţiei.

 TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 01.02.2011 , contestatorul S.P în contradictoriu cu cu intimatul M.A.I, a formulat contestaţie împotriva deciziei de pensionare  nr. 142281/27.12.2010  ,solicitând instanţei anularea  deciziei contestate , privind recalcularea pensiei în baza Legii 119/2010, menţinerea în plată a deciziei de stabilire a pensiei de serviciu  .

La termenul din data de 24.02.2011, tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale în raport cu art.156 din Legea nr.19/2000 şi a declinat soluţionarea către Tribunalul Bucureşti motivând că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.154 din Legea nr.263/2010, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi asigurări sociale cauza a fost înregistrată 15.11.2011.

La 19.04.2012  instanţa tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, excepţia pe care a o va admite  pentru următoarele considerente:

Art. 156 din legea 19/2000 arată că “ Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”

În conformitate cu acest text de lege contestaţiile împotriva deciziilor de pensii emise de CP a MAMÂN , a MAI şi SRI erau de competenţa instanţei de la sediul pârâtului adică al MAN , a MAI şi SRI pentru că aceste case de pensii erau structuri în cadrul ministerelor sau SRI şi prin interpretarea coroborată a dispoziţiilor din legea 19/2000, 164/2001 şi 179/2004 , competenţa aparţinea  Tribunalului Bucureşti ,fiind dată de cea de-a doua teză a art.156.

In prezent Legea nr. 19/2000 a fost abrogata începând cu data de 1.01.2011 conform dispoziţiilor art 196 litera a din Legea nr 263/2010.

Art. 154 din legea 263/2010 dispune ca  „ (1) Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.

Potrivit art. 132. din legea 263/2010 - (1) Casele de pensii sectoriale se înfiinţează în subordinea MAN, MAI  şi SRI, după caz, ca structuri cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti.

(2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituţiile menţionate la alin. (1).

Potrivit art .193. din legea 263/2010  1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, cu excepţia art. 70 alin. (1), art. 132, 135 şi 194, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 Faţă de împrejurarea că dispoziţiile art. 132. din legea 263/2010 care reglementează  înfiinţarea caselor sectoriale de pensii  şi  calitatea acestora de  succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituţiile menţionate la alin. (1) fostele case de pensii ale MAN,a MAI şi SRI,. au intrat în vigoare la 3 zile de la publicare ,respectiv la data de  23.12.2010,rezultă că competenţa teritorială  de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale ( fostele case de pensii ale MAN,a MAI şi SRI) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului, referirea la casele sectoriale de pensii din cuprinsul legii fiind aplicabilă şi  fostelor case de pensii ale MAN,a MAI şi SRI ,ale căror succesoare în drepturi sunt.

Art. 7  din legea 119/2000 arată că „ (1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Decizia de recalcularea a cărei anulare  se solicită a fost emisă la 27.12.2010 în baza legii 119/2010,cererea de anulare  fiind formulată la instanţa de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 01 02.2011 , după intrarea în vigoare a legii 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii 19/2000,  fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului .

Legea 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a legii 263/2010, 1.01.2011 ,astfel că suntem în situaţia în care legea 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat şi se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competenţa teritorială absolută la sediul pârâtului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozitiilor art 725 C.pr civ  iar legea  19/2000 şi legea 263/2010 sunt legi speciale,cu privire la normele de procedură , raportate la Codul de  procedură civilă .

Când o lege specială (19/2000) ,care reglementează un anumit domeniu şi care cuprinde şi norme cu privire la competenţă ,este înlocuită cu o altă lege  ( 263/2010) şi o altă lege specială ( 119/2010) care face trimite la normele de competenţa din legea abrogată , se aplică noua lege , competenţa fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare .

Art.156 din legea 263/2010 arată că  „ Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.” 

Art. 727. din Codul de Procedură Civilă arată că „ Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziţii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispoziţiile corespunzătoare care le înlocuiesc.”

Este adevărat că Legea 119/2010 nu face trimitere la dispoziţiile codului de procedură civilă dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură astfel că prin analogie se poate interpreta că şi în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competenţa fiind o normă de procedură , atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar şi prevederile CEDO pentru o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecăţii.

Faţă de considerentele expuse , având în vedere că contestatorul  SP,are domiciliul în Brăila,  în baza art. 158 Cpc, va fi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

În baza art.20 din CPC Tribunalul constată ivit conflictul negativ de competenţă şi în conformitate cu art.21 şi 22 din CPC va dispune înaintarea dosarului în vederea soluţionării conflictului la ICCJ

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.

Declină competenţa de soluţionare a cauzei, formulată de contestatorul SP, în contradictoriu cu intimatul MAI , în favoarea Tribunalului Brăila.

Constată ivit conflictul negativ de competenţă. 

Înaintează cauza ICCJ pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Irevocabilă

Pronunţată  în şedinţă publică azi, 19.04.2012

PreşedinteAsistent Judiciar  Asistent Judiciar 

PI LM PL

Grefier

LI

Domenii speta

Spete similare